Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Miercuri 20 Noiembrie 2019 - 354 vizitatori azi
GAVRIL MOLDOVAN, IN CALATORIA CUNOASTERII.

De cativa ani buni, scriitorul Gavril Moldovan a iesit din lumea presei, calatorind pe aripile amintirilor, captivand cititorii prin povestile prezentate, multe culese din padurea  Ghinzii, unde gaseste caldura sufleteasca si dragoste de viata.

Se implica emotional scriind jurnale, (pana in present, trei la numar), beneficiind de memoria buna ce o detine si nu reuseste sa uite episoade din perioada de mult apusa, din satul cu peste o suta de ceferisti - Cociu, unde dincolo de fictiune prezinta cazuri reale de pe ulitele satului cu personalitati marcante si influente ale vremii.

Prin jurnale, prietenul meu Gavrila, a gasit o noua cale de a accede la nemurire, cu instrumente ale propriului sau gen, instrumente ce dovedesc ca viata sa interioara este mai densa si tot mai creativa  ca oricand altcandva. Prin  jurnalul sau simte ca traieste cu adevarat printr-un tezaur de optimism ce alimenteaza energia omului prin romanul propriei sale vieti. Imortalizeaza experientele, se autoanalizeaza, isi aminteste de prima iubire, de prima intalnire, isi transpune sentimentele printr-o tehnica narativa inedita, cu imagini distorsionate ale propriului eu, in care poate nici el insusi nu se recunoaste uneori, scrie povestile satului, ale anilor de scoala si mai ales activitatea din cenaclul Echinox, cu insistente asupra zilelor ECHINOX 50, relatii cu colegii de la filologie, relatii de buna prietenie, care dainuie si azi, intamplari placute si mai putin placute, arata povesti de familie cu lucruri trasnite din partea nepotilor, povestiri de la locul de munca, intr-un cuvant, isi aminteste cum si unde a inceput totul, amintiri placute peste ani si ani.

Prin jurnal, Gavril Moldovan si-a regasit o stare de monolog, cautand in memorie cuvinte potrivite, stari, deceptii care-l electrizeaza si ii dau avant spre structuri scrise si foarte bine triate si randuite frumos, ca la parada. Vorbeste la superlativ despre dascalii sai de la Cociu, de la Nasaud si de la Cluj, de colegii sai, cu atata dorinta de a cunoaste, de a fi de folos satului si tarii si-si pune mereu intrebarea: De ce prezentul nu-i pe masura trecutului?

Citind jurnalele lui Gavril Moldovan, gasim in ele un critic dornic de a scoate raul din inimile semenilor nostri, de a distruge cuibul de energie negativa chiar din breasla scriitoriceasca, unde mai sunt ranchiunosi, care stau intr-un colt si fac pe nebunii, spun lucruri neadevarate, de parca am fi blestemati sa ne scoatem ochii unii la altii, bat intruna la portile literaturii, dar fara nici un succes. Il aseaza pe podium pe Alexandru Uiuiu, ca cel mai talentat prozator, poate cel mai bun scriitor bistritean, care prin cartea "Tara ascunsa", marturiseste  calitatea lui de a fi si in viitor in atentia cititorilor. Lucruri bune despre omul de aleasa omenie Valentin Raus, descendent de la poale de Tibles, rudenie cu sotia mea, de pe Valea Zagrii, din Zagora in limba slavona, adica Dupa Deal cum explica Nicolae Draganu, un afront la adresa scriitorilor de ieri, care prin arta vindecau sufletele, iar medicina pe care a imbratisat-o zagreanul, devenit bargaoan, este  arta care vindeca trupul.

Intr-una din zile, a citit in "Dilema" atacul aspru a lui Alexandru Dobrescu la adresa unor neinstruiti care pun sub semnul intrebarii calitatea de poet national a lui Eminescu, care niciodata nu va fi depasit si intotdeauna va fi capabil, prin opera lui sa starneasca emotii.

Sunt bine plasate cele 22 de interviuri luate unor scriitori: Gheorghe Grigurcu, Nicolae Breban, Cezar Baltag, Constantin Cublesan, cat si dialogul telefonic cu criticul literar Mircea Popa din Cluj despre - Avamposturile Marii Uniri, Ed. Scoala Ardeleana, 2017, precum si un atac la adresa lui Lucian Boia si Sabin Gherman, necunoscatori a istoriei patriei.

Acest azilant al crangurilor, ce se ascunde intr-o lume de oxigen si frunze, publica un atac al lui Alexandru George la adresa presedintelui Academiei Romane, Eugen Simion, cum ca institutia sub domnia lui ar fi devenit o dictatura, cum reiese din "Luceafarul" nr. 1( 725).

Amintiri, amintiri din Aula Universitatii, despre cursurile de inalta tinuta sustinute de prof. Mircea Zdrenghea, Octavian Scheau, Dumitru Pop sau Ion Vlad, nascut in satul Archiud, comuna Teaca, care daca iti dadea nota de trecere, erai considerat absolvent de filologie, profesorul care a dat un valoros produs pedagogic si scriitoricesc, amintind doar cateva cazuri: Ion Pop, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Aurel Savu, Marian Papahagi, Ion Simut, Stefan Manaria, Mircea Muthu, Ion Vartic, Doina Curticapeanu, Nicolae Oprea, Constantin Harlov, Al. Cristelecan, Stefan Damian, Tudor Dumitru Savu, Vasile Igna, Mircea Popa, Vasile Voia, Constantin Cublesan, Ilie Rad, Teofil Rachiteanu, Irina Petras, Cornel Robu, Marta Petrau, Horia Badescu, Corin Braga, Ion Iuga, Andrei Moldovan, Adrian Popescu, Ioan Papuc, Virgil Bulat, Ruxandra Cesereanu, Radu Mares, Petru Poanta, Ion Mircea, Eugen Uricaru, Vasile Sav, Vasile Salajan, Alexandru Vlad, Nicolae Baciut, Ion Cocora, Ioan Alexandru, Dinu Flamand, colegi pe care autorul jurnalului ii are in memorie ca generatia de aur a filologilor clujeni, printre care se afla si scriitorul zilei Gavril Moldovan, oameni cu o proprie filozofie de viata ce au  innobilat limba romana, devenind simboluri ale magiei cuvantului rostit si scris.   

Bucura-te scris latin

Ca pe valea dulce-amara

N-ai venit ca un strain,

Ai venit la tine-n tara

Si la fratii tai.

Gavril Moldovan are dorinta de a cunoaste si imortaliza mai multe lucruri, formand o lume noua intr-un proces continuu de dezvoltare a personalitatii sale. Jurnalul sau este un instrument care ne ajuta sa descoperim cauzele esecurilor, cat si progresele inregistrate de-a lungul calatoriei noastre prin viata. Este o calauza ideala pentru luarea deciziilor de astazi, care ne vor oferi o zi de maine mult mai buna. O viata care merita traita este o viata care trebuie inregistrata.

 Cine scrie un jurnal se distinge de restul lumii si reuseste sa infaptuiasca lucruri extraordinare, paveaza drumul spre succes, reda bilantul realizarilor sale cat si a esecurilor, isi exploateaza potentialul la maxim, fiind ca un prieten bun la care te poti jelui, caruia ii poti spune totul fara frica, o forma de rezistenta in lupta cu timpul, care inchide emotii si experiente. Orice varsta este importanta, ca viata ne ofera mereu noi si noi ocazii, care merita inchise intr-o eternitate in noi si in scrierile noastre.

 

    Ioan Mititean  

 

 

0 comentarii616 vizualizări04 noiembrie 2019




rss 2.0
rss 2.0