Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 24 Februarie 2020 - 5006 vizitatori azi
DELIA TATIANA VELESCU, INTR-O LUME DE POVESTE.

Muzeul nasaudean a deschis larg portile, facand loc picturii si povestirilor semnate de doamna Delia Tatiana Velescu, ce vine din neamul renumitului tipograf Matheiu, originar de pe malul Salautei. Alaturi de tablourile minunate cu tematica din darurile naturii, avand ca personaje florile ce mangaie sufletele tuturor, ca un simbol al bucuriei si incantarii sufletelor umane au stat de straja si cartile "Miristea" si "Dincolo de timp", prin care artista merge incet pe drumul tot mai ingust al vietii, lasand gandurile sa calatoreasca printre amintiri.

Amintirile de neuitat ale parintilor ce si-au unit destinele prin anii 1937, chiar de la prima intalnire, aici la Bistrita, unde mama ei era numita Privighetoarea Bistritei, adica "Druscuta  Matheiu", deoarece canta valsurile lui Straus, lieduri, muzica de camera si operete fiind invitata sa cante la balurile anuale ale breslelor si la diverse aniversari acompaniata de orchestra, pian si violoncel.

Aici, la Bistrita, in compania melodiei "Dunarea albastra", Druscuta a fost invitata la dans de un tanar, originar de pe malul Dunarii, care a terminat facultatea la Cluj si a fost numit la Camera Agricola de la Bistrita. I-a placut nespus de mult cantareata, dansatoarea, Transilvania, oamenii acestor locuri asa ca s-a stabilit aici, prin anul 1937, si-a inchegat o familie reusita, locuind in Piata Mica a Bistritei, care in intregime apartinea tipografului Matheiu, adica socrului sau.

Scriitoarea Velescu, trateaza in cele doua carti, scene din anii copilariei, adolescentei si tineretii, amintiri care dau navala in mintea ei ca o cascada care cade puternic, aducand in prim plan zilele minunate petrecute la Bistrita, impreuna cu cei dragi. Amintiri de neuitat, cu zile bune si mai putin bune, cu bunatate in suflet, cu dragoste si iubire. Cineva spunea ca amintirile trebuie uitate. Dar, Doamne, se poate trai fara amintiri? Eu cred ca nu, deoarece sunt adevarate lectii de viata.

Cartile de fata, prezentate la Nasaud, trateaza o lume de poveste, o lume a bucuriei si implinirilor, presarata uneori cu lacrimi si durere, dar si cu vise, dorinte, neimpliniri si regrete. Deci o lume de poveste, cu personaje de poveste, bunicii, parintii, sotul, copiii, nepotii, dincolo de timp, amintiri ce s-au transformat in povesti adevarate de prin Bistrita, Salva, Campulung Muscel, pe cararile sotului Serban si parintii sai, cu care urcau impreuna la Breaza, ambii din familii cu stare buna, tipografi, farmacisti, care la nationalizare, respectiv in anul 1948, dupa abdicarea regelui au inceput alte vremuri, a inceput perioada arestarilor, zile triste si nesigure, amintiri din anii de refugiu si de frica din partea securistilor care ii urmareau zi de  zi pe membrii familiei, cat si pe nasul sau, prof. Stefan Lupu, originar de pe Grui-Valea Gersei, ce si-a petrecut ani buni la groaznicul canal.

Scriitoarea Velescu prin cele doua carti de povestiri adevarate se intoarce inapoi in rai,  unde pe miristea proaspata se juca cu cosasii mici si verzi, cat si zilele  minunate petrecute alaturi de sotul Serban, la Selari, Campulung Muscel, unde se ocupa cu gradinaritul, iar Serban cu cartea - marea lui iubire, unde printre flori si ciripit de pasarele a tradus o multime de carti in limba franceza.    

 

Lucretia Mititean 

 

             

 

0 comentarii2240 vizualizări18 noiembrie 2019




rss 2.0
rss 2.0