Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Sambata 06 Iunie 2020 - 1212 vizitatori azi
SCRIITORI UITATI - HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU.

In aceste zile de triste amintiri, cand suntem obligati sa lucram prin gospodarie, schimbam o munca cu alta, adica gradinaritulcu lectura. Rasfoind cartile din biblioteca,am  gasit cartea "Drumul ascuns"de Hortensia Papadat-Bengescu, o scriitoare ce o am la suflet.

Recitind cartea, am aflat ca se implinesc 65 de ani de cand a trecut la locul cu verdeatasi merita sa o readucem in inimile iubitorilor de literatura,ca o personalitate reprezentativa aliteraturii romane ce se defineste printr-o activitate scriitoriceasca exemplara, o prozatoareinzestrata, intemeietoare a romanului nostru modern de analiza, dar nedreptatita in epoca trecuta, deoarece n-a facut concesii ideologiei timpului,murind in saracie si mizerie.

Vine pe lume la Ivesti,la nord de Galati.E fiica generalului D. Bengescu si a profesoareiZoe.Face studii la un pension de domnisoare.La varsta de 20 de ani se marita cu magistratul  Nicolae Papadat.Cariera ei literara s-a intarziat putindin pricina transferurilor dese ale sotului  dintr-un oras in altul (Turnu-Magurele, Buzau, Focsani, Constanta), cat si de numerosii ei copii: Nen, Zoe, Marcela,Elena.

Debuteaza editorial in anul 1919 cu volumul  "Ape adanci", volum apreciat la superlativ de Ibraileanu.

            In timpul razboiului a lucrat ca sora de caritate in gara Focsani, moment evocat in  romanulBalaurul(1923). Dupa razboi, se apropie de gruparea de la "Sburatorul".

La indemnul lui Lovinescu, evolueaza spre o proza "obiectiva", asa cum se va vedea in ciclul familiei Hallipa ("Fecioarele despletite", "Concert din muzica de Bach", "Drumul ascuns", "Radacini").

Din anul 1933, se stabileste la Bucuresti, unde scrie "Logodnicul", iar in 1946,obtine  Premiul National pentru proza.

In ultimii ani de viata, spune C. Ciopraga, traieste din greu si moare la 79 de ani, in saracie, la 5 martie 1955, fara sa primeasca nici un sprijin de la autoritatile culturale ale vremii, iar colegii de condei i-au intors spatele, cu toate ca se afla pe "Via Magna" a romanului romanesc.

          

  Ioan Mititean 

0 comentarii1162 vizualizări16 aprilie 2020




rss 2.0
rss 2.0