Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Sambata 06 Iunie 2020 - 1066 vizitatori azi
VERONICA MICLE - 170.

Se implinesc azi, 170 de ani de la nasterea nasaudencei care a creat cea mai frumoasa poveste de dragoste din istoria literaturii romane EMIN-VERONICA. Din partea iubitorilor de poezie si in special a nasaudenilor, concitadinilor ei, incerc in aceasta insemnata zi, sa-i aduc dramul de cinstire omeneasca, generata de atitudinea si eleganta cu care poeta a pasit pragul usilor din cadrul literaturii romane, valorificand OMUL si VALOAREA lui, in acceptiunea cea mai luminoasa a cuvantului.

Amandoi, adica Emin-Veronica, se nasc in acelasi an, 1850 (15 ianuarie si 22 aprilie); amandoi pleaca la loc cu verdeata in acelasi an 1889 (la 15 iunie si 6 august), doi stejari cu ramurile echilibrate si ferme, ce au gazduit o lume a iubirii si cunoasterii, ca un izvor de apa vie limpede si cristalina de la care multe persoane si personalitati s-au oprit sa-si stapaneasca setea de  frumos, de iubire si dor.

N-au fost casatoriti, dar dragostea lor a fost mare si adanca, dincolo de rautatile unor semeni care i-au dorit despartiti. "Ingerul blond" venise la Iasi, cu mama sa, din  Nasaudul lui Cosbuc si Rebreanu. Tatal luptase sub steagul lui Avram Iancu si primise doua gloante in piept, care i-au pregatit sfarsitul. Fata minunata, Veronica termina excelent gimnaziul, in iunie 1863. La examen, asista rectorul Universitatii din Iasi, ardeleanul Stefan Micle. O cere in casatorie, desi e cu 30 de ani mai in varsta decat Veronica (ea devine Doamna Micle la doar 14 ani). Au avut doua fete, Valeria si Virginia, respectiv Greierele si Fluturele, cum le spunea mama.  Prima a absolvit conservatorul, iar a doua fizica, mostenindu-l pe tatal sau.  Cunoscand-o la Viena in 1872, pajul Cupidon a intins arcul si i-a sagetat pe amandoi. Frumoasa, spirituala, cultivata, Veronica e o femeie plina de poezie si mister, romantica si provocatoare. Eminescu lasa Berlinul si vine la Iasi, dorind s-o revada. Patrunde in salonul ei literar, citind poezii de amor scrise peste zi la Biblioteca Centrala.

In manuscrise, gasim incercarile lui stangace de a o desena si jocuri de cuvinte -Veronica, Acinorev, Verona, Aronev etc. Ii dedica versuri eminente, iar Verona modesta imitandu-l dulceag, ii dedica stihuri grupate apoi in volumasul "Poesii", editat in 1887.  In 1879, se stinge la Iasi sotul ei, Stefan Micle, lasand-o saraca, fara sprijin material. Veronica vine la Bucuresti. O luna si jumatate, alaturi de Emin, lupta pentru obtinerea unei pensii de urmas. Pe strada el o prezenta amicilor drept logodnica. Se gandeste sa se casatoreasca, insa Maiorescu si junimistii afirma ca, daca poetul se insoara "nu va mai plange asa frumos". Tarziu, amandoi isi dau seama ca sunt victimele unor intrigi de culise. Eminescu se imbolnaveste cumplit, plecand la ceruri la 15 iunie 1889.

Dupa acest trist eveniment, pe Veronica o stapanesc regretele si se retrage la Manastirea Varatec, de unde la 6 august acelasi an, se fixeaza pe un post literar, langa Bisericuta Sf. Ioan, unde prin moarte s-a logodit cu Eminescu pentru vesnicie. 

    De dorul tau este legata 

    Inca si astazi viata mea 

    Tu stapanesti ca altadata 

    Sufletu-mi care te iubea. 

                 O vorba numai de mi-ai spune 

                 La glasul tau as tresari,   

                 Si toate legile din lume     

                 Calculandu-le eu te-as iubi. 


  Domneste-n jurul meu tacere...   

  Cu doru- mi singura vorbesc:   

  Si sunt patrunsa de durere   

  Iar tu nu stii cat te iubesc.

 

 

Ioan Mititean

0 comentarii2156 vizualizări22 aprilie 2020




rss 2.0
rss 2.0