Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Sambata 06 Iunie 2020 - 650 vizitatori azi
Portretul unui prieten de peste Prut.

Intre portretele remarcabile realizate de Gavril Istrate marilor personalitati din domeniul filologiei, culturii si al literaturii romane se numara si cel al fostului  decan al Facultatii de Filologie din Chisinau, Ion Osadenco. Intr-un articol intitulat  Eu am iubit Basarabia din copilarie, Gavril Istrate, spune ca l-a cunoscut  la Chisinau, cand s-au imprietenit si, de atunci amandoi s-au vizitat reciproc, au intretinut o bogata corespondenta.  Amintirile detaliate despre prietenul sau sunt prezentate in articolul  Ion Osadcenco, publicat initial in "Convorbiri literare" si apoi in "Studii si portrete’’, 2001.

         Prietenia lor a avut la baza si acordul care se stabilise intre universitatea ieseana si cea din Chisinau. "Am descoperit un om deosebit in profesorul de literatura Ion Osadcenco, un om de o bunatate sufleteasca cu adevarat rara". Timp de doua saptamani, cat a stat la Chisinau si au fost aproape tot timpul impreuna, nasaudeanul Gavril Istrate a avut ragazul sa-l observe pe indelete : "Nu l-am vazut niciodata posomorat sau abatut. Necazurile pe care, cu siguranta, le va fi avut si el, n-au fost exteriorizate niciodata. Nu l-am vazut decat zambind si cu fata luminata de generozitatea cu care intindea mana de ajutor necesara oricui i-ar fi solicitat sprijinul, indiferent in ce problema".

        Gavril Istrate reface atmosfera pe care a cunoscut-o in mediul universitar din Chisinau, atmosfera care se datora unor profesori precum era Ion Osadcenco : "Se bucura de mare simpatie in randurile studentilor si de stima si respectul colegilor. Era strain de orice morga si de orice infumurare in care cad cei mai multi dintre cei carora li se incredinteaza o munca de raspundere. Am participat la cursurile lui si l-am insotit cand el insusi se ducea sa-i asiste pe altii. Am participat la numeroase intruniri ale studentilor precum si la unele sedinte administrative ori de comunicari stiintifice ale cadrelor didactice si, marturisind adevarul intreg, l-am urmarit cu foarte mare atentie, ca sa-l pot «citi» mai bine". Concluzia la care ajunge Gavril Istrate este una relevanta: "N-am vazut niciun gest si n-am auzit nicio vorba din gura lui care sa nu se potriveasca cu situatia data ori cu contextul respectiv. N-am observat nicio incercare de a «politiza» cele spuse, cu gandul ca un strain, cum eram eu acolo, nu trebuia sa cunoasca si eventualele neajunsuri din munca ori din conceptia celor despre care se vorbea".  Sentimentul de fratietate pe care Osadenco il transmitea colegului sau iesean este indubitabil: "Am vazut, in toata atitudinea lui, comportarea unui adevarat frate si atunci cand discutam probleme dinafara invatamantului, pe drumurile pe care le-am facut spre Orheiul Vechi si spre Criuleni, spre Tighina, Tiraspol, Odessa ori spre Cetatea Alba".

        Acest sentiment va fi consolidat in corespondenta ulterioara dintre cei doi mari inaintasi : "Impresiile mele asupra omului, formate in urma contactului direct cu el, scrie in continuare Gavril Istrate, se confirmau din cele peste treizeci de scrisori pe care mi le-a trimis, precum si din relatarile mai multor fosti studenti de-ai lui". Apreciindu-l pentru calitatea sa de specialist in istoria literaturii romane, care a predat pe marii clasici din secolul al XIX-lea, in frunte cu Eminescu, Alecsandri si Negruzzi, Gavril Istrate va mentiona atasamentul lui Osadcenco, in special, fata de Constantin Negruzzi, a carui opera a studiat-o in intregime si a concretizat-o "intr-o buna monografie". S-au cautat apoi unul pe altul prin scrisori si au facut mereu schimb de carti. Ultima epistola primita de la Ion Osadcenco, a lasat impresia unor concluzii privind relatiile dintre ei, si, in acelasi timp, a marcat ingrijorarea care incepuse sa-l invaluie. Se stinge din viata in anul 1994 si la doua decenii distanta unul de altul, in 2014  , cei doi oameni de aleasa cultura, se vor intalni in vesnicie.

 

Mircea Darosi

0 comentarii1022 vizualizări30 aprilie 2020




rss 2.0
rss 2.0