Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 28 Septembrie 2020 - 3474 vizitatori azi
TUDOR ARGHEZI-140.

Se cuvine sa-l omagiem pe preotul-poet Ion N. Theodorescu, la 14 decenii de cand a vazut lumina zilei, respectiv la 23 mai 1880, la Bucuresti. Pseudonimul - Tudor Arghezi - e explicat de scriitor in legatura cu Agresis, numele vechi al raului Arges.

In ultimul an de liceu la Sf. Sava, respectiv in anul 1896, debuteaza literar sub influenta magistrului Macedonski, in Liga Ortodoxa, semnand Ion Theo. In anul 1900, se indreapta spre Sfantul Altar la Manastirea Cernica, unde va sluji pana in anul 1904.

Poetul a indragit mult calatoriile, astfel in perioada 1905-1910 calatoreste prin lume, poposind o perioada la Paris, apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina, catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva unde se dedica poeziei; asista la cursurile Universitatii si, ca sa-si castige existenta, lucreaza intr-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice, iar in anul 1909, viziteaza Italia. Revine in tara, iar in perioada 1912-1916 lucreaza intens la "Facla", "Viata romaneasca", "Teatru", unde publica versuri, pamflete, articole polemice etc.

In timpul realizarii Romaniei Mari, 1918-1919, poetul e inchis pe timp de doi ani, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori, intre care si Ioan Slavici, la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea Romaniei. In anul 1927 editeaza prima carte de poezie intitulata "Cuvinte potrivite". In anul 1928, sub directia sa apare ziarul "Bilete de papagal", iar in anul 1929, scoate prima carte in proza "Icoane de lemn".

De anii de detentie se leaga placheta de versuri "Flori de mucegai", precum si "Poarta neagra". Tot acum, pentru copii publica volumul in proza "Cartea cu jucarii", inaugurand o directie secundara in creatia scriiorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele stiute de scolari "Cantec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca" si alte materiale scolare indragite de copii.In anul 1934 editeaza romanul "Ochii Maicii Domnului" care zugraveste dragostea materna si devotamentul filial.

In perioada 1935-1942 se indreapta spre cititori cu volumele "Versuri de seara", "Cimitirul Buna-Vestire", "Hore", volum de versuri si romanul "Lina", de fapt lung poem in proza.Sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul informatia zilei) publica indeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 septembrie apare exceptionalul pamflet "Baroane", atacand pe ambasadorul german. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e inchis la Bucuresti si in lagarul de la Tg. Jiu.

Dupa 1944 iese din lagar, este reabilitat si distins cu titluri si premii. Este ales membru al Academiei Romane si sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. Publica in aceasta perioada "1907 peizaje", "Cantare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucuresti" etc. In 1966 se stinge sotia sa Doamna Paraschiva, iar dupa un an pleaca si el spre ceruri, fiind inmormantat alaturi de sotie in gradina casei din str. Martisor, cu funeralii nationale, iar casa, prin grija fiicei Mitzura, a devenit muzeu.

 

Ioan Mititean

0 comentarii2121 vizualizări22 mai 2020




rss 2.0
rss 2.0