Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Sambata 26 Septembrie 2020 - 1596 vizitatori azi
PROZA MEMORIALISTICA - O VIBRARE EMOTIONALA A EXPERIENTEI DE VIATA.

Incerc sa punctez cateva idei, cateva ganduri despre un domeniu literar mai putin  cunoscut in comparatie cu proza  de imaginatie, literatura memorialistica- o marturisire in scris  a unei experiente de viata, pe o perioada de timp, care imbraca forme diferite ca: amintiri, memorii, jurnale intime, portrete in cuvinte, autobiografii, corespondenta, activitati social-culturale, istorice, artistice, sportive, scolare, aspecte din viata satului, a urbei,oameni si fapte,  aniversari, comemorari, descrieri, evenimente fel de fel, intr-un cuvant - viata la zi.

Literatura memorialistica marcheaza evenimente la care autorul a participat sau a fost doar simplu spectator, din dorinta de a se confesa, de a comunica direct o experienta de viata, stapanit fiind de sentimentul trecerii vietii fara posibilitate de intoarcere, sentimentul ireversibilului.

Memorialistul strabate o lume incarcata de vibrare emotionala, generata de o atitudine de contemplare a vietii traite, pe care scriitorul si-o rememoriaza in intregime sau partial, polarizand in jurul sau lumea prin care a trecut, precum si lumea de azi cu realizari si neimpliniri, cat si perspectivele ce se deschid viitorului pe toate planurile: economic, social, educativ, politic,stiintific etc.

Deci proza memorialistica se interfereaza cu proza literara, osciland intre proza propriu-zisa (istorica, stiintifica,filozofica )si proza artistica, de imaginatie.

Literatura memorialistica constituie un gen aparte, care se plaseaza intre istorie si literatura.Are o valoare documentara, prin relatarile de evenimente diverse ce s-au succedat intr-un anumit spatiu geografic, intr-o anumita perioada de timp.

Are o pronuntata valoare literara prin acea arta a evocarii faptelor si oamenilor, prin prospetimea narativa, prin pitoresc si autenticitate, dar mai ales, prin prezenta acestui ireversibil uman si inerenta duiosie a amintirilor.Toate acestea  ii confera un pronuntat caracter de poeziesi discret lirism.

Memorialistul penduleaza  intre obiectiv si subiectiv, nazuind sa relateze in imaginile realitatii si ale adevarului si proiectand asupra epocii simtaminte, convingeri, ganduri proprii, cu care lumineaza intr-un anumit fel, faptele si oamenii.

El consemneaza in primul rand faptele si isi destainuie simtamintele si gandurile sale, cu care lumineaza, le face viabile si impresionante, ca intr-o nuvela sau roman. Iata de ce nu se poate separa continutul documentar al prozei memorialistice de insusirile sale literare atat de vii si sugestive, concurand cu cele ale prozei de imaginatie.

Datorita acestei duble valori - documentara si literara, proza memorialistica sub toate formele ei, dar mai ales amintirile si memoriile, constituie o lectura pe cat de instructiva, pe atat de agreabila si desfatatoare, ce se bazeaza mai mult pe maiestria artistica a scriitorului in evocarea diferitelor intamplari sau evenimente care s-ar pierde daca nu ar fi imortalizate.

            Slujesc de o viata acest gen literar, dovada stand cele 30 de volume sub genericul "In varful penitei", in care redau obiectiv evenimentele la care am participat ca initiator sau simplu observator la evenimente de tot felul, dezvoltate nu cronologic, ci dupa capriciul intamplarii, sub impulsul aducerilor aminte, ca de exemplu "Amintiri de peste rau" (premiata de Liga Scriitorilor Romani), "De peste ocean","Valea Ilvelor,izvor de spiritualitate romaneasca", "O scoala dupa un sfert de veac", "Satenii", "Arta meseriasilor nasaudeni" in doua volume, un exemplu de portretism, cu peste 400 de portrete de meseriasi (de Ioan si Lucretia Mititean si Floarea Ples), "Roadele stiintei si ale intelepciunii", "Pagini de ziar, pagini de carte" (premiata cu medalia de aur la Salonul de carte "EUROINVENT", editia a VIII-a, Iasi, 2016), "Lumea romaneasca", "Destine literare" (premiata cu medalia "G.Cosbuc"), deci o mare diversitate de oameni si fapte, o intreaga lume autentica, in care cei de maine isi vor gasi bunicii, parintii, dascalii, trezind in sufletul lor incantare, orizont si nazuinte.

In scrierile sale, memorialistul dovedeste capacitatea sa de a se obiectiva ca subiect al naratiunii, ca si cand ar povesti despre un personaj construit de imaginatie, cu plasticitatea evocarii si preferinta pentru anecdotic, pentru pitorescul social si al naturii, dar mai ales prospetimea si autenticitatea intamplarilor narate sunt tot atatea insusiri, datorita carora multe amintiri depasesc cadrul prozei memorialistice, devenind specii ale prozei epice.

Avem atatea exemple de confesiuni, de amintirice au intrat in patrimoniul literaturii nationale sau a celei universale cum sunt: "Confesiunile lui J. J. Roussau", "Amintirile din casa mortilor"de Dostoievski, "Amintiri din copilarie" de I. Creanga, "Anii de ucenicie" de M.Sadoveanu, capodopere care au intrat in patrimoniul literaturii nationale si al celei universale.

Scrierile de acest gen au aparut datorita impulsului primit de la experienta de viata, devenind un obiect de creatie literara, simtind o puternica tentatie de a deveni personaj in lumea si in mediile sociale in care traiesc, printr-o mare diversitate de fapte si o veritabila arta a conversatiei prin scris, prin corespondenta,o forma a prozei memorialistice, un amestec de document si literatura.

Avem model pe Voltaire, care a lasat 20 de mii de scrisori, scrierile lui I. Ghica adresate lui Vasile Alecsandri, corespondenta lui Titu Maiorescu cu Duliu Zamfirescu, a lui Eminescu cu Veronica si atatea alte evocari prin primatul faptelor autentice.

Literatura de esenta memorialistica ramane valabila prin acel etern uman, ce staruie in cuprinsul ei cu momente din viata si experienta umana a celor care au lasat pentru posteritate gandurile si zvacnetul inimii lorspre a fi cunoscuti si pentru a sta marturie despre lumea si vremurile in care au trait si s-au straduit cu fapte si cu scrisul lor adanc si greu de omenie si mandrie romaneasca cum au fost de pilda: Vasile Alecsandri,Mihail Kogalniceanu, Iacob Negruzzi, Ion Creanga, Mihai Sadoveanu sau Ion Slavici in amintirile despre Eminescu la Viena si multi altii, care au adus in literatura lor amintiri, acea nota specific romaneasca, de duioasa reverie, de nostalgica evocare a trecutului, cu grija autenticitatii si varietatii intamplarilor din care nu lipsesc evocarile copilariei si adolescentei, ca de exemplu,  Alecsandri cu tovarasul sau de joaca Porojan, sau umorul din fiecare dintre noi pe seama creatiilor din anii copilariei ce se rostogolesc prin puzderia de chipuri umane.

Scriind de cateva decenii o astfel de literatura, uit de mine si ma straduiesc sa redau, sa evoc lumea din jurul meu. Ma gandesc daca Bunul Dumnezeu imi va da sanatate si voi putea face o economie financiara sa scot un volum de CORESPONDENTAIoan Mititean-Gavril Istrate-Aurel Cleja - Vasile Netea.

            Desi modalitatile si mijloacele de realizare artistica sunt cu ceva mai restranse decat ale prozei de creatie, totusi proza memorialistica a cucerit dreptul de cetatenie literara, figurand alaturi de capodoperele literaturii nationale si intrand totodata in patrimoniul literaturii universale cu interferente dintre datele documentare si mijloacele de arta literara comune cu cele ale prozei de imaginatie.


   Ioan Mititean

 

 

0 comentarii1806 vizualizări01 iulie 2020




rss 2.0
rss 2.0