Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Joi 25 Februarie 2021 - 15118 vizitatori azi
Muzeul de papusi din Centrul Bistritei.

Cati dintre bistriteni stiu, oare, ca in centrul urbei, pe strada Gh. Sincai o casa a fost transformata intr-un adevarat muzeu? Mostenitori ai traditiilor din tata-n fiu, Maria si Stefan Hangan au o casa primitoare care te intampina inca de la intrare cu obiecte traditionale. Roata de car, vartelnita, caierul sunt puse pe terasa casei. Apoi, in prima camera, pe pereti, sunt asezate, intr-o ordine stiuta doar de gazda, sute de blide, dar si cateva ceasuri cu cuc care trebuie neaparat oprite la ora sapte seara si repornite doar dimineata pentru a avea si cucul odihna peste noapte.
Aici, in centrul Bistritei, am descoperit o familie deosebita, originara din Ilva Mare, de acolo de unde vine si interpreta noastra Emilia Popdeac, prietena buna cu familia Hangan. Atat parterul, cat si etajul, sunt destinate acestui muzeu, a carui idee a pornit acum 10 ani cand Maria Hangan a inceput sa cumpere papusi pe care le imbraca apoi in straie populare achizitionate si acestea din lumea satului, de pe Valea Ilvelor.

"N-o mai ramas nimic din obiceiuri pentru ca generatiei actuale nu-i place sa lucreze la aceste haine care presupun multa munca. Straiele populare sunt greu de intretinut. Cati dintre tinerii de azi mai stiu de jocul "La dugiana"? Astazi doar discotecile sunt la loc de cinste, insa va garantez distractia nu este aceeasi", declara Stefan Hangan.
Gazdele noastre - Stefan si Maria - s-au cunoscut la joc, asa cum faceau toti tinerii din lumea satului, iar mai apoi s-au hotarat sa isi creeze o familie. In casa parinteasca a domnului Stefan se adunau, in perioada sarbatorilor de iarna, tinerii din sat timp de sapte sarbatori pentru a petrece la obiceiul "Berea". "Dupa Anul Nou, trei-patru feciori organizeaza "Berea", angajeaza ceterasii, iar mai apoi invita, contra unei taxe, pe toti tinerii din sat la petrecere. Fiecare fecior venea insotit de o fata. El aducea horinca, iar ea musai cele mai gustoase bucate gatite din carne de porc", spune Stefan Hangan.

 

Casa cu 320 de blide

Vizitand camerele, ne apucam sa numaram blidele de pe pereti. "Nu le mai numarati, va spun exact cate sunt - 320. Am blide de pe vremea Austro-Ungariei, atat din portelan, cat si din lut", declara doamna Maria. Intrebata cum reuseste sa le mentina curate, completeaza "Le sterg de praf de doua ori pe an. Se suie mosneagul meu pe scara si imi da cate unul pentru a-l putea spala". In spirit de gluma, am intrebat-o cate farfurii a spart pana acum, insa raspunsul a fost categoric: "Niciuna".
Familia Hangan mai are o casa veche, la Ilva, de peste 150 ani, unde au lucruri deosebite "un adevarat tezaur", dupa cum ne declara Emilia Popdeac.
O casa transformata in muzeu, pentru care au fost si anumite sacrificii. "Cel mai mult regret ca fiica noastra, stabilita acum in alta parte, desi a fost dansatoare la "Cununa de pe Somes" si coregraf atunci cand nu era domnul Botos, nu apreciaza aceste lucruri.
Intr-adevar, cand vine acasa trebuie sa luam toate papusile, costumele populare, pernele de pe paturi, insa, desi casa este acum mai aglomerata, eu zic ca este mai frumoasa", afirma Maria Hangan. Are 150 de cingeaua, care sunt asezate "capcita" in dulap deoarece nu mai este spatiu si pentru ele: "Le ieu si le spal o data pe an, insa imi pare rau ca nu am unde le expune". Trei camere, la etaj, si partea de jos a locuintei sunt acum muzeu, la fel ca vechea casa de pe Ilve "lipcita intre barne". Si aici, pe grinzi, sunt blide si prosoape "chiar si in camara, desi sunt butoaiele cu borhot pentru horinca, am puse si blide si cingeaua".

 

Caietul cu poezii

Maria Hangan scrie din placere si poezie: "Ce am scris este adevarat, nu am improvizat nimic. Am adunat totul intr-un caiet. Daca ma trezesc noaptea fac o poezie, dar daca nu o scriu o uit. Am fost acasa vara trecuta si, in tarnat, era un cuib de randunele. Cand am deschis usa s-au suparat si au fugit. Am facut o poezie, da am aruncat-o de suparare, am vrut sa vin acasa, sa las randunica sa se intoarca la cuib".
Povestea noastra continua in casa de pe str. Gh. Sincai, nr. 25, peste drum de Biserica "Sf. Anton", desi au trecut mai bine de doua ore de cand ne aflam aici. O rugam pe Maria Hangan sa ne spuna o poezie. Cu greu accepta acest lucru, ia caietul si incepe sa recite, cu lacrimi in ochi: "Pe langa casa mamei mele/ Curge un parau mititel/ Eu ce n-as da sa fiu acolo/ Sa stau si sa privesc la el/ Si sa ascult cum, cateodata/ Ii cam nervos si suna tare/ Eu ce n-as da sa fiu acolo/ Si cand il aud sa am rabdare sa-l ascult/ Si sa-i soptesc incetisor/ Sa-i spun ca-l cunosc de mult/ Si-l rog sa curga incetisor/ Sa curga incet, sa nu vuiasca/ Cand doarme maiculita mea/ Si l-as ruga sa n-o trezeasca/ Ca e saraca singurea/ E singura si a nimanui/ Si a avut o soarta grea/ Degeaba a crescut doi pui/ Ca au plecat de langa ea/ Iar stalpul casei de mult timp/ Care a avut grija de ea/ S-a rupt, s-a aplecat de mult/ Si a lasat-o singurea/ Atunci cand ii este greu/ O ajuta Dumnezeu/ O mai ajuta si vecinii/ Ce-au credinta in Dumnezeu/ Si lasa ca sa latre cainii/ S-o fereasca de om rau/ De aceea te-as ruga pe tine/ Sa curgi incet si linisor/ Sa nu o trezesti pe biata mama/ Sa-i fie somnul mai usor".
O intrebam de ce nu a dat acest caiet unui om avizat pentru a reusi sa editeze o carte cu versuri populare, iar raspunsul este "Nu m-am gandit niciodata la acest lucru, ce rost are ca si asa, nu le asculta nimeni numai mosneagul meu".

 

Papusile, in ansamblul "Florile Mariuchii"

Facem un inventar al lucrurilor din muzeu. Gasim de toate din vechile gospodarii de altadata, de la obiecte de tors si tesut pana la ciclazau (calcator), tablita sau ustensile de barbierit. Mai vedem un clop de pacurar vechi de peste 100 de ani, dat cu rasina pentru a nu intra apa: "Este mai bun decat umbrelele de astazi. Prin clop sigur nu intra apa si nu se strica mintea".
Apoi ne este prezentat ansamblul "Florile Mariuchii", adica toate papusile care se afla in muzeu. Si ele, la fel ca in casa romaneasca, pe categorii de varsta, de la batranele care au grija de copii pana la tinerii casatoriti. "Nu ma gandesc ca se va intampla cu aceste lucruri cand noi nu vom mai fi. Cred ca ele vor ajunge la groapa de gunoi pentru ca nimeni nu mai da doi bani pe traditiile noastre", spune Stefan Hangan.
Gazdele ne-au asteptat in costume populare pentru ca asa este la ceas de sarbatoare: "Eu am imbracat hainele cu care doresc sa ma ingroape copiii. Las cu limba de moarte acest lucru, sa ma duc dincolo imbracata taranca", spune Maria Hangan. Acceptam si noi sa ne imbracam in haine stramosesti. Primesc camasa si pieptarul de mire a domnului Stefan.
Parasim muzeul din centrul Bistritei cu gandul ca peste timp toate aceste lucruri vor ajunge intr-un muzeu al taranului roman, asa cum ar fi frumos sa aiba si judetul Bistrita-Nasaud. Multumim gazdelor pentru ospitalitate, promitandu-le ca ii vom mai vizita si ca vom face muzeul lor cunoscut bistritenilor. Este la indemana oricaruia dintre noi sa trecem pragul acestei case primitoare din centrul Bistritei.

 

0 comentarii5138 vizualizări09 ianuarie 2013




rss 2.0
rss 2.0