Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Invatamant-Educatie Miercuri 08 Aprilie 2020 - 10276 vizitatori azi
FAPTE DEMNE DE LAUDA SI CINSTIRE

Ce este mai placut si mai frumos decat sa vorbesti despre oameni si faptele lor? Oricine  vorbeste despre mama, despre dascali, prieteni sau colaboratori vorbeste din interiorul inimii, cu dragoste deplina, pentru ca ea, dragostea, respectul, recunostinta sunt salasul vietii oricui, atat al vietii pamantesti, dar si de dincolo de viata, persistand cu preturi inegalabile in memoria noastra.

Am scris mult in cartile mele sub genericul "In varful penitei", despre oameni si faptele lor demne de lauda, fapte savarsite de carturari, de educatori care au predicat vestea buna, ascultati de obste in actiunea nobila de a raspandi lumina, dand dovada de zel. Oameni care au onorat orasul cu faptele si ideile lor de valoare.

A vorbi pe om de bine este un praznic plin de inaltare sufleteasca, e o deprindere care ne pune inima in miscare, precum in crestinism praznuirea Maicii Domnului, praznic plin de inaltare sufleteasca, senin si luminos, de lauda si preamarire. O pilda vie de a intrupa in propria noastra viata, ceva din viata ei, din pilda virtutilor si vredniciilor ei. 

Mi s-au intiparit in memorie trei dascali nasaudeni, oameni speciali, cu modul lor aparte de a se face indragiti si apreciati, ca de exemplu: Otilia Goranescu, Vladimir Iatcu si Anton Craciun, care au fost atat de speciali, incat au devenit fara indoiala modele de dascali, de daruire continua pentru promovarea culturii, daruire care a devenit in cele din urma un veritabil apostolat, caci apostolat inseamna sa daruiesti fara rezerve ceea ce ai adunat in spirit, intreaga viata. Primii doi au slujit cu onoare cele doua cartiere nasaudene, respectiv Lusca si Prislopul. Inainte de masa educau copiii, pe atunci multi la numar, iar seara educau satenii adunati in cele doua formatii corale satesti, pe patru voci, simbolul faptelor lor. Intre cei doi dascali - dirijori exista o intrecere spre a ajunge pe podium. Mereu erau pe aceeasi treapta, ca dovada juriul a decis sa promoveze ambele formatii la faza finala de la Bucuresti, fiind laureatii primului festival al formatiilor artistice de amatori din anul 1953. Satenii, dupa o zi de munca in gospodarie  sau la camp, veneau seara de seara in sala de clasa, unde cantau, recitau, jucau. Faceau turnee prin tara.

Cei doi dascali au avut relatii speciale cu satenii, le-au creat zile frumoase, i-au facut sa zambeasca, au crezut in ei si le-au oferit timpul lor.

Regretatul educator Anton Craciun ne-a impresionat prin activitatile edilitar-gospodaresti, fiind dascalul care a inaltat scoala de la Valea Spinului. A fost diriginte de santier. Toate lucrarile le-a facut cu cetatenii din acea parte a orasului. Zilnic se deplasa pe la casele lor, invitandu-i la munca, cu bratele sau atelajele. Avea fel de fel de tabele cu planificarea nasaudenilor la executarea lucrarilor de inaltare a scolii, pana la darea ei in folosinta. Cred ca este un moment potrivit sa ne reintoarcem la stilul si bunatatea lor de perseverenta si staruinta  printr-un bilant, incercand sa intelegem ce-am primit, ce ne-a fost lasat si care stari sau lucruri lasate in urma de cei trei mentori ai educatiei si culturii au devenit memorabile.

Traiesc satisfactia ca i-am cunoscut, avand privilegiul de a-i avea in preajma ca dascali sau colegi de breasla si daca as avea putere de decizie, i-as pastra pentru totdeauna dand caminelor culturale din cartiere si scolii de la Valea Spinului, numele lor ca un simbol al faptelor,  stilului si deschiderea lor spre fapte mari din domeniul educatiei si culturii, sadind frumosul si intelepciunea adoptate timpului respectiv, figuri emblematice ale invatamantului nasaudean. Oameni de felul lor, au devenit astazi o raritate!


 Ioan Mititean

 

 

 

 

 

 

 

 

0 comentarii1183 vizualizări02 martie 2020




rss 2.0
rss 2.0