Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Politica Marti 13 Aprilie 2021 - 14587
Europa e pe "moarte", traiasca Nationalismul!

Uniunea Europeana, chiar daca nu arata acest lucru, este pe "patul de moarte" - nu o moarte dramatica sau o moarte subita, ci una lenta si constanta ale carei semne ochiul neavizat nici macar nu le observa.

Tragedia si declinul Europei sunt doar partial datorate situatiei economice. Criza financiara "à la grecque" de luna trecuta este doar un spasm ce ar trebui sa duca la un consult general al pacientului, la un diagnostic cat mai exact si la un tratament pe masura. Si nu numai cu referire la "calcaiul lui Ahile", ci chiar in partile aparent cele mai sanatoase ale trupului Uniunii.

Datoriile nationale extrem de mari ale unor fruntasi europeni si astenia tot mai mare a intregului sistem financiar bancar de pe continent ar putea fi simptomele unei metastaze silentioase.

Dar aceste problemele par a fi un guturai pe langa adevarata "boala" a sistemului european: din Dublin in Atena, din Riga la Madrid, Europa se confrunta cu un virus "embolic" ce coaguleaza viata politica in jurul ideilor nationale.

Tari care pana mai ieri erau varful de lance ale unificarii se trezesc acum sfasiate de cei care doresc ca suveranitatea pe care au sacrificat-o de buna voie sa fie luata inapoi. De fapt, doar politicienii acestor tari au sacrificat-o, popoarele nu au facut acest lucru in fapt niciodata, chiar si atunci cand rezultatele referendumurilor erau entuziaste. Lipsa de informare, lipsa de viziune si de ce nu, si lipsa experientei in realizarea de uniuni au fost suficiente pentru ca arhitectii acestui grandios proiect sa se imbete cu apa chioara.

Erodarea spiritului pentru o Europa unificata astazi infecteaza chiar inima uniunii, Germania. Recenta reticenta a Berlinului de a salva Grecia din vria datoriilor  a facut ca Angela Merkel, cancelarul de bronz al Uniunii, sa se gandeasca intai la bunastarea natiunii germane ce ar avea de suferit prin stergerea datoriilor grecesti. Si daca acest lucru nu este o forma de nationalism crasa, atunci trebuie sa dam timpul inapoi ca sa constatam ca alegatorii din Renania de Nord-Westfalia au pedepsit-o prin votul lor pentru interesul prea mare fata de problemele Uniunii si dezinteres fata de problemele locale, oferind crestin-democratilor infrangerea cea mai severa de la al doilea razboi mondial incoace.

O astfel de "zgarcenie" a doamnei de bronz reflecta problema cea mai mare: exercitarea de catre Germania a unor actiuni de interes national este de departe in contradictie cu entuziasmul sau pentru Uniunea Europeana.

Trebuie inteles ca statele membre ale Uniunii Europene au imbratisat Tratatul de la Lisabona, asigurand Uniunea cu un post prezidential, un fel de tar in problemele de politica externa si cu un serviciu diplomatic. Numai ca, pe aceste posturi cu prerogative extrem de limitate au fost alesi sau numiti (nu se stie exact) Herman van Rompuy si Catherine Ashton, persoane cu profil public extrem de redus si asta pentru a nu ameninta autoritatea liderilor nationali.

Instantele din inima Germaniei pun "frana de mana" pe Uniunea Europeana prin emiterea unei hotarari care consolideaza dominatia Parlamentului National German asupra legislatiei europene si toata lumea se preface ca acest fapt ar fi doar o gluma.

Aceste etatizari ale politicilor nationale au loc in intreaga Uniune Europeana. Unul dintre primele semne ale "necazurilor" viitoare a venit in anul 2005, cand olandezii si alegatorii francezi au respins tratatul constitutional care ar fi consolidat caracterul juridic si politic al Uniunii Europene.

Tratatul de la Lisabona a fost respins de irlandezi in anul 2008. Au revenit asupra deciziei in anul 2009, dupa ce s-au asigurat ca tratatul nu pune in pericol controlul national asupra cotelor de impozitare si neutralitatea militara a Irlandei.

Ce sa mai spunem de Marea Britanie care a adus la putere in urma alegerilor o coalitie dominata de Partidul Conservator, celebru de altfel pentru "eurofobia" sa.

In alta parte, populismul de dreapta este in ascensiune, in primul rand, ca o reactie impotriva imigratiei. O alta forma de populism, de data aceasta etnic, cuprinde minoritatile marcate de sentimentul pierderii oricarei sanse in incercarile lor disperate de castigare a autonomiei teritoriale, contracarate de tendintele de anonimizare a identitatilor in Uniunea Europeana.

De exemplu, Jobbik din Ungaria, care se intemeiaza pe o doctrina xenofoba, de extrema dreapta, anti-romani, anti-sarbi, anti-croati si cine mai stie anti la ce, visand la vremurile de dinainte de Trianon, a ajuns la 20,66% din voturi, fata de 17% in 2010, cand a intrat in parlamentul Ungariei cu cifra record de 47 de parlamentari, fata de  0 (zero) parlamentari in anul 2006.

Chiar si mai tolerantul partid istoric din Olanda, Partidul de Extrema Dreapta pentru Libertate, a castigat recent mai mult de 15 % din voturi, dobandind doar cu sapte locuri mai putin decat partidul aflat la conducere.

Faptul ca Belgia, o tara in care traiesc in buna intelegere de secole cetateni flamanzi si valoni francofoni, a avut mari dificultati in realizarea unei coalitii de guvernamant, releva un aspect ce vorbeste de la sine.

Si cand ne gandim ca Uniunea Europeana a fost creata pentru a elimina tocmai antagonismul nationalist si care astazi sta sa rapuna intreaga constructie. Cata naivitate sa ignori aceasta forta de neoprit!

Si apoi mai este Franta cu al ei Front Popular condus de Marine Le Pen care a luat in alegerile europarlamentare 25% din sufragii.

Chiar sunt francezii, olandezi, britanicii (si lista ramane deschisa) in proportie atat de mare niste eretici, rataciti de la cauza dreapta si care trebuie spurcati, anatemizati si impilati, cand mai simplu ar fi sa fie considerati patrioti ?

Doar Romania este intepenita intre "Pontismul Partidului Condamnatilor" si "Blagismul Viitorilor Condamnati", toti o apa si un pamant (european), daca se poate fara extradare din Romania lor, in Romania noastra!

Renationalizarea politicilor europene este produsa, in primul rand, de schimbarea de generatii. Pentru europenii in varsta care au trait al doilea razboi mondial, proiectul Uniunii Europene este o cale de a scapa de culpa fizica sau de cea metafizica a unui trecut extrem de sangeros, cu vasalitati si tradari duplicitare. Un sondaj recent a aratat ca cetatenii francezi cu varsta de peste 55 de ani sunt de doua ori mai favorabili Uniunii Europene, ca o garantie a pacii,  decat cei aflati intre 36 si 40 de ani. Noii tineri europeni sunt mult mai tentati sa analizeze valoarea Uniunii Europene prin calcule cost-beneficiu realizate cu sange rece si nu ca efect al unor credinte in iertarea pacatelor istorice prin penitenta.

In Romania vocea celor care au pus umarul la victoria comunismului asupra clasei muncitoare incepe sa slabeasca, cu toate ca inca multi tovarasi si tovarase ar vota inca tot cu cei scoliti la Stefan Gheorghiu sau si mai rau la Frunze, ori cu urmasii lor. 

Intre timp, bulversarile din piata mondiala, ce poarta semnatura unor cluburi selecte pe care nu le mentionam din motive ce tin de zero respect fata de orice organizatie secreta, anacronica, desueta si care se crede a fi mai presus de lege, state, natiuni, adica fata de orice nu este transparent si modern, impreuna cu criza financiara inmugurita in marile seifuri din subsolurile lui Lehman Brothers si Merrill Lynch, nasita prematur de Federal Reserve Bank, au dat o lovitura de gratie pe termen lung bunastarii din Europa.

Cand varsta de pensionare creste in loc sa scada si beneficiile se diminueaza, Uniunea Europeana este de vina, cand guvernele sunt de paiata si parlamentele de mucava, Uniunea Europeana este pe post de tap ispasitor. Miscari in front au fost extrem de multe, dar sa ne aducem aminte ceea ce a spus fostul presedinte al Poloniei Lech Kaczynski: "Ce ii intereseaza pe polonezi este viitorul Poloniei si nu cel al UE !".

Ca nationalismul creste si ca acest fapt devenit certitudine va duce la scaderea Uniunii Europene, nu mai mira pe nimeni. Si nici nu trebuie sa sperie pe nimeni faptul ca, daca va fi sa aiba viitor procesul acesta de unificare, tarile vor "juca" din ce in ce mai tare in interesul si pentru bunastarea lor.

Deocamdata, prima reactie a doamnei de bronz si a celor din fata plansetei pe care se afla proiectul european si unde in fiecare zi este trasa o noua linie, un nou punct, dupa principiul "trial and error" (metoda fundamentala de obtinere a raspunsului corect prin incercari eronate repetate), a fost sa declare orice forma de manifestare a patriotismului si a nationalismului o boala grava ce trebuie eradicata.  

Uniunea Europeana, astazi, pare o masina la care manivela si turnatul benzinei direct in carburator nu ii mai este de folos. In fiecare coltisor al Europei doctrinele unioniste si entuziasmul unificator se vad tot mai subrezite si tot mai neputincioase. Politica  de vodevil si etern compromis (vezi politica romaneasca din ultimii 25 de ani) ce seamana tot mai mult cu o sala de cazinou, unde se joaca la ruleta sau blackjack destinele a 750 de milioane de locuitori, trebuie cu orice pret oprita.

Speranta Europei, cu sau fara versiunea germana de unificare, este noua generatie de lideri politici ce au aparut sau vor aparea si care poate vor recupera proiectul.

Participarea tarilor din zona europeana in razboaiele din Irak si Afganistan si in special a Romaniei sub comanda lui "BigOil", a adaugat o si mai incarcata nota de plata la decontul incalcarii sentimentului national. In Germania, aproximativ doua treimi din public se opuneau ca trupele germane sa fie prezente in Afganistan - o veste nu prea buna pentru mariajul euro-atlantic din care sa rezulte o voce unita pe scena mondiala.

Administratia Obama si-a exprimat in repetate randuri frustrarea ca Uniunea Europeana are un profil geopolitic aproape invizibil, iar secretarul apararii, Robert Gates, se plangea la o adunare de oficiali NATO cu referire la "demilitarizarea Europei", asta in timp ce tot mai multi membri ai claselor politice si respondenti ai opiniei publice nu mai cred ca mecanismele de asigurare a pacii din secolul 20 trebuie aduse fara nici o adaptare in secolul 21. Raspunsul din cealalta parte a lumii si mai ales din mintile infierbantate de la Kremlin nu poate fi decat o Crimee extinsa la dimensiunile Uniunii Europene.

Nu suntem rusofoni, dupa cum nu suntem nici filoamericani. Nu ne soptesc la ureche ce sa simtim si sa scriem nici CIA si nici FSB sau cum s-or fi numind astazi. Nu suntem  nici optimisti europeni cum nu suntem nici eurosceptici in totalitate. Suntem doar patrioti. In fapt, ne asemanam cu oricare cetatean sincer si onest al acestei tari. Ca sa ai curajul sa spui ce simti si ce gandesti astazi in Europa nu trebuie sa ai vreun sponsor si nici nu trebuie sa fie o teorie a conspiratiei cu agenti 007 la mijloc. In Europa nici nu ai cum sa fii altfel decat alaturi de tara ta. Avem constiinta senina si credem fara sa gresim ca in Europa natiunile au pierdut de mult gustul pentru rivalitati armate. Credem ca in timp politica europeana va deveni mai putin unionala si mai mult nationala. Si mai credem ca acest lucru nu este o pierdere, ci mai degraba un imens castig al Europei si a fiecarei tari europene.

Cu sase decenii in urma, Jean Monnet, Robert Schuman si Konrad Adenauer au fost merituosii parinti fondatori ai Europei. De atunci si pana astazi Europa s-a schimbat. Astazi, Europa are nevoie de o noua generatie de lideri care pot construi viitorul fara sa fie atat de obedienti vinovatiilor trecutului.

Intorcandu-ne pe firul logic pe care am mers si folosind aceasta cheie de decodare intelegem de ce campania de stopare a miscarilor tectonice nationaliste europene imbraca atat de multe forme de respingere si de ce de atat de multe ori patriotismul pur este condamnat. Asa intelegem de ce campania (extrem de prost administrata) desfasurata de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel" si mai ales pe banii din taxele poporului roman vrea sa starpeasca din fasa orice sansa privind promovarea autorilor ce au sau au avut convingeri nationale sau patriotice. Nu ne referim aici la legionari care au comis crime, de care ne detasam net, cum nu o sa promovam niciodata ideea ca holocaustul nu a fost un lucru la extrema reprobabilului, o groapa de gunoi a istoriei in care spiritul umanist si valorile crestine si universale au fost aruncate. Crestini fiind nu putem decat sa ne rugam ca sufletele milioanelor de nevinovati sa primeasca rasplata vesnica, iar cei vinovati de crima sa fie in veci pedepsiti.

Nu trebuie sa ai doua doctorate ca sa faci deosebirea dintre bine si rau, acest popor in statornicia lui a stiut cand raul a purtat haine de aur si cand binele a fost terfelit in noroaiele vremurilor. Mai intarziem cate o data pe drum, dar niciodata nu ne-am abatut de la el !

Fara suparare, dar aceasta lege este o jignire adusa poporului roman in integralitatea lui intelectuala, deoarece porneste de la premisa ca nu am fi in stare si singuri sa gasim calea cea dreapta, avand nevoie de indrumare si de o lege atat de idioata. Pe care in "faptul serii" sa o prezentam presedintelui ce nu va avea cum sa nu o voteze ca etnic german versus institutul "Elie Wiesel". 

Retinem oricum si de acum inainte vom sti faptul ca nu problema holocaustului romanesc sau a extremei legionare e luata in discutie astazi. Problema cea mare este spiritul national roman si cel al tuturor tarilor europene de a apartine inainte de toate unor natiuni si abia dupa aceea Europei.

Asa ca afirmam ca nationalismul de care facem dovada nu este unul de inspiratie extremista, ci unul de factura rationalista, modernista, deoarece aceasta este ideologia sincera a vremurilor pe care le traim. Doctrina noastra este inspirata de unul dintre cei mai mari savanti ai Romaniei, distinsul Nicolae Iorga, istoric, politician, personalitate mai presus de orice dubiu si care, culmea, chiar a fost omorat de fanatici legionari extremisti pentru convingerile si afirmatiile domniei sale. Nu ne bazam pe populism, il desfidem, deoarece ceea ce dorim este asumarea individuala a principiilor doctrinare si nu spiritul de haita sau tendintele la moda (in trend) astazi in societatea atat de dezamagita de tot spectrul politic de pana acum.

Vrem sau nu, e timpul in care popoarele si statele europene isi clarifica pozitia si isi reevalueaza interesele. E timpul ca si in Romania sa facem acest lucru!

 

Daniel Tabacaru

Vicepresedinte

Partidul Romania Unita

0 comentarii2730 vizualizări19 august 2015




rss 2.0
rss 2.0