Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Politica Marti 25 Februarie 2020 - 10416 vizitatori azi
TACEREA DINAINTEA TRADARII

Presedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, a declarat ca "autonomia Tinutului Secuiesc este legala, corecta si moderna, este viitorul natiei si vointa lui Dumnezeu". Traian Basescu si Emil Boc au tacut chitic. Sotia ambasadorului Ungariei la Bucuresti, Oszkár Füzes, a dat citire, cu ocazia acelorasi festivitati, mesajului lui Viktor Orban si a adaugat, in final, un vers despre care a pretins ca-i apartine lui Sandor Petöfi: "Sa fie Ardealul din nou ce-a fost!"; s-a aflat ulterior ca, de fapt, versul cu pricina face parte din poezia "Eliberarea Ardealului", de Albert Wass, criminal de razboi condamnat la moarte in contumacie, in mai 1946, de Tribunalul Cluj. Traian Basescu si Emil Boc au tacut chitic. Csibi Barna, membru al organizatiei extremiste "Garda Secuiasca", l-a spinzurat in efigie pe Avram Iancu. Traian Basescu si Emil Boc au tacut chitic. Pe scurt, iredentistii maghiari au dezlantuit o ofensiva fara precedent, sustinuta in mod oficial de cei mai inalti reprezentanti ai statului ungar, iar reprezentantii statului roman s-au inchis intr-o tacere indaratnica, refuzind cu o incapatinare strigatoare la cer sa ia cea mai mica atitudine de condamnare a acestor abuzuri. Partidul Romania Mare nu mai este in Parlament, asa incit ungurii pot zburda in voie. S-a ajuns, astfel, la situatia halucinanta in care, in lipsa de alte reactii mai legitime, membrii unui partid de opozitie au profitat de intrunirea celor doua camere ale forului legislativ pentru un cu totul alt scop - dezbaterea unei Motiuni de Cenzura ce viza rasturnarea guvernului - ca sa protesteze intr-un cadru adecvat, chiar si cu riscul de a se abate de la Ordinea de Zi, impotriva comportamentului aberant al maghiarimii, tolerat de oficialitatile romane. Numai gratie acestui gest - venit, din pacate, mult prea tirziu pentru formatiunea politica respectiva - nu ne putem consola cu ideea ca, in ciuda pasivitatii Regimului Basescu-Boc, s-au auzit, totusi, in plenul Parlamentului Roman, proteste impotriva pretentiilor ungurimii. Motivele lipsei de reactie a bandei portocalii, ale tacerii ei criminale sint, probabil, cunoscute de toti romanii. Dar, pentru ca niciodata nu vor putea fi scoase prea mult in evidenta, sa le reamintim. Uriti de majoritatea covirsitoare a populatiei, contestati cu vehementa de partidele din Opozitie, Traian Basescu si gasca lui nu se mai mentin la putere decit gratie UDMR. Acesta este firul de par de care atirna soarta lor. PDL-ul si UDMR-ul au injghebat o majoritate parlamentara fragila, care sustine coruptul, falimentarul, incompetentul regim basist si fara de care Guvernul Boc ar fi demis, iar scirnavia de la Cotroceni, suspendata din functie, apoi concediata de romani prin Referendum. In aceste conditii, presedintele republicii este dispus sa-i satisfaca UDMR-ului toate poftele, doar pentru a-l pastra de partea sa. Disperat sa ramina la putere, Traian Basescu pune interesul personal inaintea celui national, fiind gata sa le indeplineasca maghiarilor cele mai nebunesti pretentii, de teama ca acestia sa nu-l lase cu fundu-n balta. Cea mai buna dovada in acest sens o constituie luarile de pozitie ale golanului national dinaintea alegerilor din decembrie 2009, cind inca nu se aliase cu UDMR-istii si, neavind nici un motiv sa-i gidile si sa le cinte-n struna, facea pe patriotul pur si dur, constient ca aceasta atitudine are priza la masse. Astfel, in februarie 2007, javra ordinara a afirmat ca referendumul organizat de Consiliul National Secuiesc cu privire la autonomie este "ilegal" si ca "in momentul in care maghiarii vor incerca sa valorifice rezultatul acestui test, statul roman va aplica fara ezitare Constitutia si legile statului". In decembrie 2007, la Bruxelles, in cadrul Consiliul European, Basescu a declarat ca "o eventuala declarare unilaterala a independentei Kosovo nu poate fi recunoscuta de Romania, pentru ca nu e in interesul nostru national" - aluzie cit se poate de clara la revendicarile similare ale maghiarilor din Transilvania. In februarie 2008, seful statului a reiterat aceeasi pozitie, adaugind ca "nu exista nici o legatura intre ceea ce s-a intimplat in Serbia si ceea ce s-ar putea intimpla in Romania", asigurind ca "Romania este stat membru NATO si UE, ceea ce garanteaza suveranitatea, independenta teritoriala si inviolabilitatea frontierelor" si avertizind "sa nu fie folosite evenimentele din Serbia pentru a genera false tensiuni etnice, sa nu se incerce transferarea in Romania a unui discurs care nu are legatura cu realitatea". In sfirsit, in februarie 2009, in cadrul unei intilniri cu presedintele Ungariei, intrebat de un jurnalist maghiar cind va fi acordata autonomia teritoriala Tinutului Secuiesc, Basescu a raspuns: "Romania este definita in Constitutie ca stat unitar suveran si nu cred ca vreun politician roman ar avea o alta abordare decit Constitutia". Ei bine, dupa alegerile din decembrie 2009, adica dupa alierea PDL-ului cu UDMR-ul, discursul acesta patriotard a lasat locul unei taceri basesciene obstinate, a propos de pretentiile secuiesti de autonomie, precum si felicitarilor adresate maghiarilor pe banda rulanta, "pentru contributia lor la procesul de reformare si modernizare a statului".

Iar daca se mai indoieste cineva de faptul ca aceasta schimbare de discurs denota disponibilitatea derbedeului de a da curs revendicarilor maghiare, tacerea lui nefiind, vezi Doamne, altceva decit o modalitate de a evita o problema care, ce-i drept, il jeneaza, dar pe care n-o va solutiona niciodata in defavoarea Romaniei, sa amintim o alta tacere basesciana, care a constituit un interludiu intre un angajament verbal extrem de ferm al presedintelui republicii intr-o anumita privinta si un comportament ulterior diametral opus al aceluiasi specimen. Este vorba de promisiunea facuta de Traian Basescu in aprilie 2007, cind a declarat ca, daca va fi suspendat de Parlament, va demisiona dupa 5 minute si se va intoarce la popor, organizind noi alegeri prezidentiale. Atunci, Chiorul n-a crezut sincer in posibilitatea de a fi debarcat din functie si a blufat in stilul sau caracteristic, facind pe durul. Apoi, imediat dupa suspendare, s-a dus in Piata Universitatii, unde o mina de basisti cretini urlau "322 si-au batut joc de noi" si "Nu va dati demisia!", si acolo a batut cimpii pe orice alta tema, in afara celei principale: angajamentul sau de a demisiona. Tacerea aceasta a fost un semn indubitabil ca Basescu isi regreta deja promisiunea si ar vrea sa se razgindeasca, dar inca nu indrazneste. A fost, insa, la fel de clar si ca va lasa deoparte, cit de curind, orice rusine si-si va lua cuvintul inapoi, caci tinea la functia lui cu disperarea si setea de putere a oricarui parvenit. Si chiar asa s-a intimplat: dupa fagaduiala solemna de a demisiona la 5 minute dupa suspendare si de a se intoarce la popor, betivul a aparut pe toate televizoarele patriei si a anuntat ca s-a razgindit! Cam in acelasi tipar psihologic se incadreaza si atitudinea basesciana privitoare pretentiile maghiarimii: initial, cind nu avea inca interesul de-a se gudura pe linga ei, Basescu a facut pe durul, respingind revendicarile ungurilor cu fermitate. Apoi, dupa ce s-a aliat cu ei pentru a ramine la putere, s-a prefacut ca nu mai aude exigentele pe care odinioara le combatea cu strasnicie, tacind milc. De la tacerea aceasta pina la acceptarea exigentelor in cauza, in cazul in care UDMR-ul va face din satisfacerea lor o conditie sine qua non a raminerii la guvernare, nu mai e decit un pas, iar Basescu este, probabil, pregatit sa-l faca. Din partea unui asemenea ticalos, nu ar fi decit prea firesc...

 

Bistrita 23.03.2011          pr.Ioan Aurel Rus-presedinte filiala PRM,Bistrita Nasaud

 

2 commentarii1932 vizualizări23 martie 2011




rss 2.0
rss 2.0