Filmele lui Sergiu Nicolaescu au avut meritul de a scoate la lumina, pentru marele public, momentele de glorie si de rascruce ale istoriei noastre. Este o moda acum sa faci filme doar despre lucruri negative pentru ca e mai usor sa vinzi tablouri innegrite despre infractori, nebuni, declasati si viata in gri, dar nu aceasta este calea prin care construiesti o natiune. Sergiu Nicolaescu a ales cealalta cale, cea a glorificarii neamului, si cred ca merita stima noastra pentru efortul sau. Si alte popoare au epopeile lor si isi prezinta istoria in culori frumoase si nimeni nu-i acuza de propaganda din acest motiv. De fapt, suntem unica tara care, in loc sa promoveze lucrurile pozitive despre sine, are o adevarata pasiune in a se picta in culori funebre. Pasiunea autocriticii se vede si in filmele din ultimii ani, in care ne dedam necontrolat tendintei de a ne arata ca fiind cei mai rai de pe glob. Succesul facil in strainatate al productiilor cinema prin care aratam mai rau decat in cel mai negru cosmar nu e o justificare pentru a construi cariere din denigrarea neamului. Acelasi lucru il practica si unii scriitori sau ganditori, de altfel, care si-au facut un titlu de glorie din a arata cat de necivilizati si de umili suntem noi in fata lumii.

De cand a devenit o moda sa fii inteligent doar pentru ca vorbesti de rau Romania si pe romani, acest microb morbid a cuprins paturi largi ale creatorilor de orice tip. Il admir pe Sergiu Nicolaescu pentru ca a facut exact contrariul. Si as admira pe oricine ar indrazni in prezent sa incalce cutuma nescrisa a ponegririi nationale, indraznind sa spuna ca nu, nu suntem ultimul popor al Europei si al lumii, nu suntem o tara de infractori si bisnitari si nici gaura neagra a planetei.

Avem nevoie in continuare de Sergiu Nicolaescu si de filmele sale, dar avem nevoie si de artisti care sa-i continue munca si care sa aiba curajul de a face si altfel de filme decat cele in care argumentam cu mijloace artistice imaginea gresita pe care si-au facut-o multi straini despre noi. Si in loc sa-i contrazicem si sa aratam partile noastre bune, incurajandu-le in acest fel si aducandu-le la lumina, ne complacem in a accepta sabloanele si etichetele nedrepte pe care ni le dau unii si altii din ignoranta sau, mai grav, din interese obscure.

Avem datoria fata de opera lui Sergiu Nicolaescu sa sprijinim o miscare culturala si artistica prin care istoria si valorile noastre sa fie pretuite, nu aruncate la cos. Avem obligatia morala sa prezentam in fata lumii, dar si a copiilor nostri, o istorie adevarata, a luptei si a rezistentei neamului, iar nu tabloul infam prin care trebuie sa stam umili in fata tuturor pentru ca numai atat meritam.

Filmele si creatiile prin care ne prezentam publicului sunt, pana la urma, un alt fel de educatie. Si in loc sa le spunem copiilor ca suntem niste nemernici, incapabili de nimic si niste ratati, asa cum fac parintii esuati, ceea ce ii transforma pe copii exact in acele lucruri care sunt puse pe seama lor in mod nedrept, ar trebui sa ii incurajam ca putem mai mult, ca meritam mai mult si ca vom repune Romania pe piedestal, asa cum fac parintii buni care vor ca urmasii lor sa realizeze ceva cu viata lor si sa isi aduca aportul la dezvoltarea tarii.

Sergiu Nicolaescu a creat pentru Romania! Sa il pomenim in modul in care cred ca  si-ar fi dorit cel mai mult: sa nu-i uitam filmele… Sa-i fie tarana usoara!

Bogdan Diaconu

Deputat PSD Bucuresti