Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
ONG-uri Duminica 15 Decembrie 2019 - 4008 vizitatori azi
100 de ani de la izbucnirea Primului Razboi Mondial.

1. In urma cu 100 de ani, la data de 28 iulie 1914, Austro-Ungaria declansat operatiunile militare  de pedepsire a statului suveran si independent Serbia,  pentru ca aceasta acordase sprijin organizatiei "Mina Neagra",  grupare nationalist-terorista a sirbilor din imperiul Austro-Ungar. "Mina Neagra",  urmarea crearea unui stat iugoslav, care sa-i cuprinda pe sirbi, croati, sloveni, muntenegreni si macedoneni.  Printre alte actiuni aceasta organizatie a executat  atentatele  teroriste in urma carora  le-a cazut victima in 1903 regele  Serbiei Alexandru Obrenovici  si sotia sa Draga, ucisi  pe motiv ca ar fi adoptat o atitudine proaustriaca. In  Atentatul din 28 iunie 1914  de la Sarajevo, capitala Bosniei, au fost ucisi de catre membrii aceleasi organizatii "Mina Neagra",   arhiducele Franz Ferdinand mostenitorul tronului  Austro-Ungariei si sotia,  principesa ceha Sofia Chotek de Hohenberg.

Premisele istorice ale declansarii  Primului Razboi Mondial

            La inceputul secolului XIX statele  din Peninsula Balcanica se aflau sub stapinirea Imperiului Otoman. Pe teritoriul tarii noastre treceau granitele care separau cele trei mari imperii: Imperiul Turcesc stapinea Muntenia, Oltenia si aproximativ jumatate din Moldova; Imperiul Austro-Ungar stapinea Banatul, Transilvania si o parte din Moldova (Bucovina) iar Imperiul Rusesc stapinea partea  Moldovei aflata in  stinga Prutului.

            Atit rusii cit si austriacii rivneau la teritoriile turcesti, incercind atit unii cit si altii sa  acapareze Peninsula Balcanica. In 1876 cu sprijin rusesc, Serbia, Muntenegru si Bosnia, tari stapinite de turci si  locuite majoritar de slavi vorbitori ai limbi sirbo-croate,  se rascoala impotriva turcilor cu intentia de a-si obtine independenta si a se unifica intr-o singur tara, asa cum facusera romanii nu cu mult timp in urma.  In 1877 Rusia intervine in favoarea celor trei state aflate sub stapinire turceasca dupa ce in prealabil tratase cu Romania, la acea vreme aflata  si ea sub stapinire turceasca, permisiunea de trecere pentru trupele inarmate. Turcii reprima brutal rascoala celor 3 tari si opune o rezistenta indirjita rusilor, acestia din urma riscind sa fie respinsi peste (sau inecati in) Dunare. La solicitarea rusilor, Romania intra in lupta schimbind sortii razboiului, care pentru noi se va numi in istorie "Razboiul de Independenta"  iar pentru europeni  "Razboiul Ruso-Turc din 1877". Victoria ruso-romana asupra turcilor aduce prin tratatul de la Berlin din 1878,  pe linga independenta Romaniei si deplina independenta doar Serbiei si Muntenegrului iar Bosnia este ocupata fara lupta de catre  Austro-Ungaria, care ulterior  a blocat unirea acestora.  Razboaiele Balcanice din 1912 si 1913 vor conduce la unirea Serbiei cu Muntenegru. In acest fel, pe seama singelui varsat de iugoslavi, romani si rusi Imperiul Austro-Ungar isi extinde teritoriul in dauna Serbiei, iar Rusia in dauna Romaniei (Rusia isi incalca promisiunile facute inainte de declansarea ostilitatilor de a respecta integritatea si viitoare independenta a Romaniei, dar dupa razboi ocupa judetele apartinind atunci Romaniei si localizate in nordul Deltei Dunarii: Cahul, Izmail si Bolgrad). In acest fel se inteteste ura sirbilor impotriva Habsburgilor, stapinii Austro-Ungariei, care culmineaza cu Atentatul de la Sarajevo din 1914.

            Desii autorii atentatului erau cetateni ai Imperiului Austro-Ungar, au savirslt atentatul pe teritoriul Imperiului si au fost capturati imediat dupa atentat, austriacii declanseaza un razboi impotriva Serbiei o tara vecina si  independenta.  Pentru a-si acorda timp pentru pregatirea invaziei, Austro-Ungaria simuleaza negocieri cu Serbia pentru ca in final, la 23 iulie 1914 sa adreseze un ultimatum acesteia care continea conditii inacceptabile pentru un stat suveran. La 28 iulie 1914 Austro-Ungaria ataca Serbia declansind astfel un razboi care va lua proportii inspaimintatoare, neanticipate de niciunul dintre protagonistii acestuia.

Atentatul de la Sarajevo a fost doar pretextul declansarii razboiului. Cauzele reale au fost altele asa dupa cum vedea mai departe.

 

Mihai Fuca-Tomescu,

Clubul Monarhistilor Bistriteni.


2.

Adevaratele cauze ale Primului Razboi Mondial

            Dupa infringerea Frantei napoleoniene in anul 1815, Europa continentala era farimitata intr-o puzderie de state. Principala putere continentala europeana a ramas imperiul  austriac  condus de la Viena de catre familia Habsburgilor. In nordul acestui imperiu se aflau o multitudine de state germane iar la rasarit Imperiul  Rus. Revolutia de la 1848 din Europa a declansat unificarea statelor germane, la inceput sub hegemonie austriaca, influenta Prusiei crescind continuu in cadrul acestei aliante. In 1866 se declanseaza un razboi intre Austria si Prusia cistigat de catrea aceasta din urma. In 1870 Franta porneste un razboi neinspirat de ocupare a Germaniei, sfirsit cu ocuparea Frantei de catre confederatia germana. Acest razboi a fost catalizatorul unificarii statelor germane intr-un singur imperiu sub hegemonia Prusiei. Astfel, pe teritoriul Frantei, la Versailles se proclama Imperiul German.

            Continentul european este dominat de alianta  Germano-Austro-Ungara, in timp ce Imperiul Britanic detine hegemonia mondiala in afara Europei.  Imperiul Rusesc isi intinsese stapinirea asupra estului Europei si nordului Asiei. Imperiul turcesc stapinea sud-estul Europei  (peninsula Balcanica) si bazinul marii Mediterana si se afla in continuare in declin economic si militar, stirnind astfel poftele puternicilor vecini, Rusia si Austria, care intra in competitie pentru acapararea unor teritorii aflate sub suzeranitate turceasca si locuit de romani, bulgari, sirbi, albanezi, greci… Masinatiunile celor doua imperii aveau sa conduca la o cresterii a tensiunilor din Balcani, astfel ca pe buna dreptate peninsula Balcanica era numita "Butoiul cu pulbere al Europei".

            Franta, posesoare a unei flote maritime puternice,  se reface dupa infringerea din 1870 mai ales pe seama ocuparii unor  teritorii din afara Europei  creind  colonii in Africa, America si Asia.

Imperiul  German isi consolideaza flota maritima incepind si ea o politica de colonizare. Sosita mai tirziu la impartirea tortului mondial al coloniilor din care Anglia isi luase partea mare, Germania incearca cu mult succes "colonizarea pasnica" a lumii printr-o politica de subjugare economica a zonelor aflate sub dominatia engleza, franceza, olandeza, belgiana, spaniola sau portugheza. Anglia si Franta spera intr-o solutionara militara a concurentei germane.

Inceputul seculului XX gaseste Europa divizata in doua tabere: Germania si Austro-Ungaria pe deoparte si Franta, Anglia si Rusia pe dealtaparte.  Austro-Ungaria concura cu Rusia pentru acapararea Balcanilor de la turci iar Anglia si Franta incercau sa inlature Germania din coloniile pe care aceasta le ocupase fie militar fie economic.

Atentatul de la Sarajevo a oferit Austro-Ungariei pretextul de a incepe cucerirea Balcanilor. Atacarea Serbiei a oferit pretext  Rusiei de a ataca Austro-Ungaria. Desii scopul declarat era apararea Serbiei, scopul real imediat  era ocuparea Galitiei si Bucovinei, teritorii vecine Rusiei dar apartinind Austro-Ungariei.  Atacarea Austriei de catre Rusia ofera pretext Germaniei sa atace Rusia, in realitate aceasta urmarind sa ocupe partile din Rusia ce apartinusera odinioara Poloniei,  cotropita si desfiintata de catre Germania,  Austria si Rusia in etape succesive  intre anii 1772  si 1795. Atacarea Rusiei de catre Germania ofera pretext Angliei si Frantei sa atace Germania, in realitate urmarind acapararea coloniilor acesteia din Africa si Asia.  Astfel  se dovedeste perfidia tuturor marilor puteri europene din acea perioada, care sub pretextul apararii interesului popoarelor subjugate de catre unele sau altele dintre acestea nu urmareau decit sa-si smulga unele alteia teritorii care posedau importante resurse strategice materiale si umane. Ce poate fi mai relevant in acest sens decit faptul ca sarind in ajutorul Serbiei "aliatii" acesteia nu au trimis trupe sau material de razboi sau hrana acesteia ci au declansat operatiuni  militare la sute si mii de kilometrii de locul izbucnirii conflictului.

Mihai Fuca-Tomescu,

 Clubul Monarhistilor Bistriteni.


3.

Situatia Romaniei in preajma Primului Razboi Mondial

Declararea Independentei de stat a Romaniei la  10 Mai 1877 a fost considerat la vremea respectiva  un act unilateral si nerecunoscut  ca atare pe plan international de catre nici un alt stat, nici macar de catre Rusia care promisese anterior ca ii va  recunoaste independenta si integralitatea teritoriului in cazul in care aceasta  va fi sprijinita d catre romani  in interventia militara antiturceasca.  Nici dupa interventia militara a Romaniei in Razboiul Ruso-Turc, interventie care asa cum istoric s-a dovedit a intors sortii razboiului salvind armata rusa de la un dezastru si popoarele balcanice rasculate in 1876 de la represiunile  salbatice  ale turcilor. Independenta avea sa-i fie recunoscuta deplin doar dupa 3 ani dela incheierea razboiului, in anul 1880, ceea ce a permis ca in anul 1881 Romania sa adopte o noua constitutie, constituindu-se ca regat la 10 mai 1881.

            Tinarul stat romanesc  avea cea mai mare parte a teritoriilor sub dominatie straina: Austro-Ungaria stapinea Transilvania, Banatul, Crisana, Maramuresul si Bucovina iar Rusia stapinea  estul Moldovei  (Basarabia). Micul stat independent Romanesc  era la sfirsitul secolului al XIX-lea inconjurat de trei imperii: Turcia , Rusia  si Austro-Ungaria, fiecare dintre acestea voind sa-l (re)includa in interiorul granitelor lor. In peninsula Balcanica aparusera  3-4 state independente care in decursul secolelor trecute fusesera stapinite de catre turci: Grecia(1848), Romania (1877), Serbia si Muntenegru (1878). Bosnia trecuse de sub stapinirea turceasca sub stapinire austriaca. Inceputul secolului XX a reaprins conflictele din Balcani intre anii 1905 si  1913 desfasurindu-se cel trei razboaie balcanice, preludiul primului razboi mondial. In urma acestor razboaie si-au cistigat independenta inca doua state: Bulgaria (1908) si Albania (1913). In toata aceasta perioada micul Regat al Romaniei se afla sub puternica amenintare ruseasca de care o despartea la est doar micul fluviu Prut in timp ce spre sud era aparata impotriva Turciei de marele fluviu Dunarea iar inspre nord si vest  Muntii Carpati constituiau o pavaza impotriva Austro-Ungariei.  In octombrie 1883, Regele Carol I a incheiat  Tratatul politico-militar secret dintre Romania si Austro-Ungaria, la care au aderat ulterior Germania si Italia. Acest Tratat constituia singura solutie a momentului pentru a contracara o eventuala ofensiva a  Rusiei impotriva Romaniei. Rusia era promotoarea panslavismului, miscare politica aparuta la mijlocul secolului al XIX-lea care avea ca scop unirea tuturor popoarelor slave. Atentia principala era indreptata catre Balcani, unde slavii sudici erau stapiniti pina la inveputul secolului XX de doua mari imperii: Austro-Ungaria si Imperiul Otoman. Panslavismul a fost folosit ca unealta politica atat de Imperiul Rus cat si ulterior de succesorul acestuia,  Uniunea Sovietica, dar in calea acestuia se aflau romanii care-si doreau independenta.

 

Mihai Fuca-Tomescu,

Clubul Monarhistilor Bistriteni.


4.

Romania in timpul Primului Razboi Mondial

            Neutralitatea 

            Austro-Ungaria  declanseaza ostilitatile Primului Razboi Mondial in 28 iulie 1914 sub pretextul pedepsirii Serbiei pentru sprijinul acordat de catre aceasta organizatiei teroriste "Mina Neagra",  in realitate urmarind suprimarea independentei si libertatilor statelor independente aparute in Peninsula Balcanica in ultimele decenii. In consecinta, asa cum am aratat mai sus, Franta, Anglia si Rusia declara razboi Austro-Ungariei si aliatului acesteia, Germania. Germania si Austria solicita Romaniei sa intervina in razboi in favoarea acestora conform tratatului din 1883.

            La izbucnirea Primului Razboi Mondial, Regele Carol I , in virsta de 75 de ani, era grav bolnav. El semnase in 1883 un tratat secret care lega Romania de Tripla Alianta. Tratatul obliga partile la sprijin militar reciproc  doar in cazul in care Rusia ar fi atacat unul dintre membrii tratatului dar Carol era convins ca onoarea il obliga sa angreneze tara in razboi de partea Imperiului German. In 3 august 1914 a fost convocata o intrunire de urgenta a Consiliului de Coroana unde Carol a comunicat membrilor acesteia  existenta tratatului si si-a exprimat dorinta sa. A intampinat o opozitie ferma din partea majoritatii membrilor Consiliului de Coroana. Carol I moare pe 10 octombrie 1914 mihnit pentru ca nu si-a putut tine promisiunea de onoare, afirmind pe patul de suferinta ca regreta doar faptul ca nu a murit inainte de inceperea razboiului. Viitorul rege Ferdinand, sub influenta sotiei sale, regina Maria, a fost mai dispus sa asculte opinia publica.

            Timp de doi ani Romania s-a aflat sub presiunea celor doua  tabere pentru a li  se alatura in razboi sau cel putin de a pastra o "neutralitate" binevoitoare. Tratativele cu Romania erau ingreunate de faptul ca atit o parte cit si cealalta stapineau teritorii ce apartineau de drept Moldovei parte a  Romaniei: Rusia stapinea Basarabia iar Austria era  stapina  in Bucovina. Opinia publica era in general  favorabila Antantei.  Patura culta din care facea parte si clasa politica era in general de formatie culturala franceza  deoarece majoritatea facusera studii in Franta. Era si o parte intelectuala insemnata de formatie culturala germana, dar majoritatea acestora erau romani ardeleni  si bucovineni  instruiti in imperiul austriac sau german dar care doreau cu ardoare intregirea Tarii prin Unirea cu Transilvania si Bucovina. Desi deciziile politice nu tin in general cont de opinia publica,  balanta a fost in cele din urma inclinata in favoarea Antantei de catre Regina Maria care se nascuse si traise in Anglia, fiind membra a casei regale a acestei tari.

Regina reuseste sa-si convinga si sotul, Regele Ferdinand care se nascuse si traise in Germania pina la sosirea sa in Romania in calitate de print mostenitor, ca interesele majore ale Romaniei nu puteau fi sustinute decit de catre Antanta. Regina Maria fiind crescuta si educata sa se comporte ca un sef de stat, avea un foarte dezvoltat simt istoric si diplomatic. Desii la inceputul razboiului puterea militara si economica a Germaniei si Austriei era mai mare decit a adversarilor lor, Regina Maria stia ca intr-un razboi de durata, aceste resurse se vor epuiza iar Franta si Anglia, posesoare a unor uriase imperii coloniale, vor rezista si in final vor invinge. Totodata cu simtul ei diplomatic atit de dezvoltat sesizeaza faptul  ca, pentru a obtine beneficii maxime pentru tara, nu trebuie sa intirzie prea mult in starea de neutralitate.

 

Mihai Fuca-Tomescu,

Clubul Monarhistilor Bistriteni.


5.

Angrenarea Romaniei in razboi

Vara anului 1916 devenise din nou critica pentru  Antanta care facuse cu greu fata ofensivei  germane de la Verdun, situatie in care Franta cere din nou Romaniei sa se alature Antantei, solicitind totodata Rusiei sa accepte cererile Romaniei.  In aceste imprejurari seful Marelui Cartier General rus transmitea la Bucuresti, la 1 iulie 1916, faimoasa telegrama prin care soma Romania sa intre in razboi "acum ori niciodata". In aceasta situatie  Guvernul Romaniei , inmineaza  ambasadei  Frantei la Bucuresti la 3 iulie 1916, conditiile absolut necesare intrarii Romaniei  in razboi. Negocierile se incheie la inceputul lunii august 1916 cind  Romania a semnat alaturi de puterile Antantei  doua documente secrete de o deosebita importanta: Tratatul de alianta si Conventia  militara. Semnarea documentelor s-a facut  intr-o discretie desavarsita, la mosia familiei Bratianu de la Florica, in dimineata zilei de 17 august 1916.
        Conform conventiei politice, Romania se obliga sa declare razboi numai Austro-Ungariei si sa intre in conflict impotriva acesteia, nu mai tarziu de 28 august 1916. Se stipula, in acelasi timp, egalitatea de tratament a Romaniei cu puterile Antantei la viitoarea conferinta de pace, precum si teritoriile care urmau sa fie unificate cu Romania dupa razboi.
        In conformitate cu Conventia militara, ofensiva armatei romane in Transilvania trebuia sa fie sustinuta  de ofensiva trupelor anglo-franceze de la Salonic pentru a retine fortele bulgare in sud, iar Rusia se angaja la o ofensiva in Bucovina si la trimiterea a doua divizii in Dobrogea pentru asigurarea flancului de sud al armatei romane. La 27 august 1916 a fost convocat Consiliul de Coroana, sub presedintia  regelui Ferdinand. Primul Ministru I.I.C. Bratianu a prezentat continutul intelegerilor cu Antanta si-a cerut intrarea Romaniei in razboi. Toti cei prezenti, cu exceptia lui Titu Maiorescu si a lui P.P. Carp, care sustineau politica de expectativa, s-au declarat de acord si au sustinut decizia guvernului. In aceeasi seara a fost  inmanat la Viena, ministrului de externe austro-ungar, declaratia de razboi. A doua zi, Germania a declarat razboi Romaniei, apoi Bulgaria (30 august) si Turcia (1 septembrie).

Primele operatiuni militare

            Operatiunile militare au inceput in noaptea de 27/28 august 1916, prin trecerea Carpatilor in 18 puncte, intr-o atmosfera de entuziasm general, desi armata romana era deficitara in privinta dotarii, in artilerie grea, mitraliere si aviatie. Primite cu bratele deschise si cu bucurie de catre populatia romaneasca din Ardeal, trupele romane au ocupat Brasovul, Toplita, patrunzand in zona secuiasca. Dar Franta nu declanseaza operatiunea de la Salonic la amploarea ceruta si nici Rusia nu acopera spatele frontului cu trupele promise sa apere Dobrogea. In aceste conditii, la 1 septembrie 1916 trupe germano-bulgaro-turce aflate pe teritoriul Bulgariei, conduse de feldmaresalul August von  Mackensen ocupa Turtucaia provocand o grava infrangere trupelor romane care aparau fortareata, ocupind astfel practic Dobrogea. In Transilvania,  la 26 septembrie 1916 sub conducerea generalului E. von Falkenhayn trupele germano-austro-ungare  trec  la contraofensiva, rupind  apararea romaneasca in Banat si pe crestele Carpatilor Meridionali. In schimb de-a lungul Carpatilor Orientali, Eremia Grigorescu a castigat batalia pentru apararea trecatorilor Moldovei, sub lozinca ce va capata in 1917 valoare de simbol, "Pe aici nu se trece!".  Trupele inamice trec Carpatii Meridionali ocupind Oltenia, iar in sud trupele lui Mackensen trec  Dunarea prinzind armata romana intr-un cleste de foc  si fier, reusind in cele din urma sa ocupe Bucurestiul  la 6 Decembrie 1916. Guvernul, autoritatile, armata si o parte din locuitori s-au retras in Moldova, la Iasi, care devine capitala unei Romanii restranse la centrul si nordul Moldovei, dupa ce frontul a fost stabilizat pe cursul inferior al Siretului.

 

Mihai Fuca-Tomescu,

Clubul Monarhistilor Bistriteni.


6.

Rezistenta

Pe teritoriul ramas sub autoritatea regelui si a guvernului de la Iasi, aflat acum la jumatate, a inceput o munca extraordinara de refacere a armatei romane, in conditiile lipsurilor de tot felul, a tifosului exantematic care a afectat peste 30.000 de persoane. Un rol deosebit in acest efort l-a avut misiune militara franceza condusa de generalul Henri Berthelot care s-a identificat cu nevoile si aspiratiile romanesti.

Esecul campaniei romanesti din 1916 se datoreste slabei inzestrari si instruiri a armatei in raport cu cerintele momentului, dar in primul rind a nerespectarii de catre aliati a promisiunilor de ajutor facute.

In vederea ralierii tuturor structurilor sociale la efortul de rezistenta, regele Ferdinand a promis, iar Parlamentul reunit la Iasi a aprobat, efectuarea a doua reforme de importanta majora pentru progresul tarii : reforma electorala (vot universal) si cea agrara.
       In conditiile de atunci, de extrema gravitate pentru tara, guvernul roman, neprevazand ceea ce se va intampla mai apoi, a depus in Rusia, spre pastrare, tezaurul national. El continea arhivele, devize, mari valori de arta, lingouri si monezi de aur, tezaurul Casei Regale, obiecte bisericesti de valoare ale Mitropoliei Ungro-Vlahiei, vechi manuscrise etc.
       Pe teritoriul ocupat, Muntenia, Oltenia si Dobrogea, sudul Moldovei, s-a organizat un regim de ocupatie care a excelat prin exploatarea epuizanta a bogatiilor solului si subsolului in beneficiul Puterilor Centrale.  Romania fusese amagita de catre Antanta cu mari promisiuni de ajutor militar dar a fost folosita doar ca momeala-victima pentru atragerea unor importante forte germane de pe teatrele de razboi active. Consecinta imediata a fost ca inamicii au pus mana pe resursele materiale  romanesti de care aveau mai multa nevoie decit de ostasi combatanti.

In vara anului 1917 fortele germane reiau ofensiva impotriva Romaniei (a ceea ce a mai ramas din ea) incercind sa o lichideze definitiv. Rezistenta eroica romaneasca de la Oituz, Marasti si Marasesti au zadarnicit aceasta actiune. Intre timp fortele rusesti aflate in sprijinul romanilor pe frontul din Moldova se dezagregheaza sub influenta bolsevica, refuzind sa mai lupte pe front dar in schimb se dedau la actiuni samavolnice si de jaf impotriva populatiei romanesti autohtone, astfel ca se transforma din aliati in inamici.

Infringerea

Constatind ca micuta Romanie nu mai prezinte un pericol real, fortele germane si austroungare renunta la planurile de ocupare a restului Romaniei trecind la intensificarea exploatarii resurselor tarii indeosebi a petrolului si a resurselor agroalimentare prin rechizitii fortate. Fortele romanesti pot astfel sa-si indrepte efortul impotriva pericolului bolsevic de la rasarit, pe care-l lichideaza.

La 7 noiembrie 1917 bolsevicii preiau puterea in Rusia si inceteaza orice ostilitati impotriva Puterilor Centrale, lasind Romania fara nicio speranta impotriva inamicilor. Romania este nevoita sa accepte conditiile inamicilor semnind  Tratatul preliminar de pace in data de 5/18 martie 1918 la Buftea, de unde numele de Pacea de la Buftea-Bucuresti.

Romania parea a fi definitiv infrinta in Primul Razboi Mondial. Dar pina la urma se vede ca Dumnezeu a vrut altfel. Peste nici un an Romania isi va reveni, ba mai mult, va devenii ceea ce se va numi ROMANIA MARE. Ce si cum s-a intimplat vom vedea mai tirziu. Atunci poate vom intrezarii si soarta Tezaurului Romanesc  cazut in mina bolsevicilor.

 

Victoria……………… va urma

Mihai Fuca-Tomescu,

Clubul Monarhistilor Bistriteni.

0 comentarii3773 vizualizări20 august 2014




rss 2.0
rss 2.0