Garinus, Garinus,

Amiral blestemat,

La prima ta cursa

Ne-ai si scufundat...

(refren popular)

                Au mai fost de-a lungul vremurilor stari de apasare,  neintelegere, deznadejde, subestimare si confuzii la adresa Armatei, toate trecatoare. Noi, cei cu pensii „nesimtite” le-am trait aievea, mai cu seama  in  anii din urma ai dictaturii  predecembriste.  Dar, de  dispret si ura, de    o agresivitate rar intalnite in spatiul  fiintarii umane,  la adresa institutiei militare, a celei nationale,  si a Tarii, niciodata! 

          Este prima data cand asupra Armatei Romaniei s-a abatut urgia unei minti demente,  in subsolul careia   trei  „profesori universitari”, impostori la drumul mare, adulmeca hamesiti orizonturile pierii.  Luati seama  capetelor acestui monstru,  fara  de  asemanare  in lumea spiritelor si a constiintelor  alfabetizate:   privesc care incotro spre a nu  scapa  nimic solutiei finale pe care o aplica  surazand  despotic;  ura pana dincolo de chipurile, ca niste scursuri  gelatinoase  din hardaiele indispensabile nevoilor zilnice; fruntile se screm a inteligenta, dar printre circumvolutiuni  transpira abundent conditia sarlatanului perfect; dispret patologic fata de fapturile cu care se aseamana; privirile incetosate de  o cruzime  prost camuflata,  de pofte subterane si de  o irepetabila si de nepotolit sete de sange social; o subalterna retardare mintala instrumentata diabolic de catre un escroc notoriu; narile vigilent adulmecande, spre starpirea oricarei urme de bine; chipurile poarta adanc, indispensabil, nesimtirea in stare pura ... toate  par a fi  efecte tarzii ale anticreatiei, scapate din laboratoarele experimentelor genetice, atunci  la Facerea Lumii...

 Nu doar Armata este terfelita, batjocorita, umilita, dispretuita,  jucata in picioare.  Armata  este parte a crimelor  nonIML-iste comise impotriva starii cursive a existentei noastre firesti  de catre   descreieratul din Dealul Cotrocenilor  si gasca pe care o stapaneste. Politic, par a fi crime perfecte!

Armata este ingenunchiata, sugrumata institutional si dezarticulata  in campul istoric al culturii si al pretuirii sociale doar pentru vina de a se bucura constant de 80 la suta  din  increderea  populara!  Nici furand ca-n codru, am vazut,  dementul nu  a fost in stare sa  „dobandeasca” atata incredere populara. Asta l-a scos din minti pe golanul de la Cotroceni! Da, este limpede,   „Obiectivul” este  Romania,  dar Armata, alaturi de Biserica, sunt ultimele bastioane ale rezistentei nationale, ale increderii si sperantei sociale,  sunt ultimele repere curate si de nadejde ale increderii in viitor. Aici este cheia, aceasta este problema!  Acesta-i motivul pentru care  Monstrul vrea sa ne termine!

Ce  a ajuns  Romania, vedem bine, o tara falimentata de o banda de derbedei fara niciun fel de scrupule, tara care isi duce zilele, conectata la aparatele de respirat ale „milei” transnationale; o tara in care batranii sunt constransi social sa recurga  la alienare si sinucidere asteptanda; o tara in care suntem condamnati daca indraznim sa spunem ca avem trecut sau daca  ne lasam speranta sa priveasca  maine;  o tara in care   ni se ingaduie  doar sa traim agatati cu disperare de  prezent,  numai  prezentul  ne mai apartine, doar pentru el traim, doar prezentului ii suntem datori;  o tara in care pana si patrunjelul trebuie  adus de  aiurea;  o tara in care ingerii sunt arsi de vii, ca ofranda adusa dementului elenic.

   O tara in care ti-e teama.  Ti-e teama sa fii medic, profesor, jurist, muncitor, inginer, militar, artist..., pentru ca, ce nesansa(!), cu behaitul de la Cotroceni se aseamana doar borfasii, betivii,  hotii, impostorii, golanii, derbedeii si numai in ei are ticalosul incredere;  o tara in care  ne este teama de omul de langa noi, dar si de umbra noastra intrucat nu suntem   tocmai siguri daca-i a noastra sau nu...  ne este teama  de ziua de maine, aflata, dintr-o grava si nefericita intamplare istorica, in poftele demente ale mintii  tale bolnave,  odioasa  plamada  a materiei refuzata galactic... ne este teama sa imbatranim pentru ca ne-ai ucis speranta intr-un apus linistit... ne este teama ca nu cumva sa ne atinga vreo boala, pentru ca ne-ai decimat puterea sa i ne opunem... ne este teama sa iesim din casa, stafia ta behainda bantuie fiece carare, fiece privire, fiece intalnire, amenintandu-ne ca este posibil sa nu ne mai intoarcem... ne este teama sa trecem strada, pentru ca in jocul netrebnic al mintii tale  bolnave  lumina verde nu este decat masca luminii rosii... ne este teama de vecinul de dincolo de gard, cu care ne stim de-o viata, deoarece l-ai convins ca fiecare dintre noi ii este dusman de temut, la randu-i fiindu-ne potrivnic pe masura... ne este teama sa traim cultivand apropierea si iubirea; mintea ta bolnava a declarat intelegerea dintre oameni infractiune de risc maxim la adresa existentei tale odioase, asociata paranoic securitatii nationale... ne este teama de anotimpurile care ne-au implinit  si ne implinesc rotitor  rostul si viata; le-ai anulat cu brutalitate sensul si bucuria revenirii... ne este teama sa traim sigur si decent,  ne vrei doar supravietuind dintr-un ceas intr-altul, cu mainile intinse spre-a cere sau impreunate a diperare si ruga... ne este teama sa murim; nu stim daca ramasii au puterea sa ne duca spre groapa, dupa cum ne este teama ca nu cumva fantoma spiritului tau malefic sa nu ne dea pace nici Dincolo... o tara in care ne este teama sa ne lasam iubirea in implinirea unui copil; mercenarii tai intru decimarea  fiintarii  noastre nationale ii pandesc respiratia, somnul si lumina spre a i le reteza la ordinul tau, canalie nenorocita...

Da, de toate astea ne este teama, de tine, insa, nu,  spurcaciune  si hidosenie a lumii vii,   monstru uitat de vremurile cand abia  deprindeam mersul biped.

Plecati, nemernicilor! Va vom lasa zilele, dar va vom arunca in intuneric viitorul; va vom lasa prezentul, dar nu va vom uita trecutul; va  vom  cruta tacerea, dar va vom strivi behaiturile; va vom lasa libertatea creierului, chiar si asa cuprins de metastazele urii viscerale, dar va vom anula libertatea faptei; va vom lasa libertatea jocului, dar in rezervatii de maxima securitate si pe pielea voastra, dar va vom  interzice joaca   printre noi si pe seama sufletelor noastre... Ne-am saturat  bestiilor! Plecati!

                            Colonel (r) Costinel Petrache