Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Miercuri 10 August 2022 - 14587
In ziua de Luminatie, rauri de apa vie urca spre cimitir.

Daca prin cult in general intelegem orice forma sau act religios prin care omul intra in legatura cu Dumnezeu, prin cultul mortilor intelegem orice act religios prin care credinciosul de pe pamant este in legatura cu cel plecat, din ceruri - cel din Biserica luptatoare intra in comuniune cu cel din Biserica triumfatoare.
La aproape toate popoarele civilizate si in toate religiile lumii se intalneste convingerea ca existenta omului nu se termina odata cu moartea. Pe aceasta credinta se intemeiaza cultul mortilor, pe care am putea sa o numim ca fiind o legatura spirituala prin care ne aducem aminte de ei la anumite date.
In Vechiul Testament erau randuieli in care amintirea mortilor trebuia sa fie plansa de patru ori pe an: in Ziua Impacarii, de Pasti, la Cinzecime si la Sarbatoarea Corturilor.
In cartea Tobit si profetia lui Ieremia se arata ca evreii faceau ospete funerare de paine si vin la locurile de inmormantare.
Iuda Macabeul a strans bani si i-a trimis la Ierusalim pentru iertarea pacatelor celor morti.
In Noul Testament, in crestinism, moartea este considerata ca fiind o trecere intr-o existenta superioara in care sufletul credinciosului isi gaseste linistea si fericirea in nemijlocita apropiere de Hristos.
In crestinism, moartea este primita cu liniste si fara teama, iar iubirea este cea care ii leaga pe mai departe pe cei vii de cei morti.
In primele veacuri, credinta in eficacitatea rugaciunilor pentru cei morti era atat de puternica in primele comunitati crestine incat unii crestini se botezau pe mormintele mortilor lor.
Aceasta legatura stransa de iubire reciproca, de credinta unica si de rugaciune, care uneste pe cei din lumea aceasta cu cei din lumea de dincolo, a fost formulata de Biserica si cunoscuta sub numele comuniunii sfintilor.
De obiceiul de a face rugaciuni pentru cei morti amintesc: Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Ciprian al Cartaginei, dar si fericitul Augustin.
Daca ne aruncam privirea asupra propriei noastre persoane, cat si a ceea ce se petrece in jurul nostru, putem sa constatam ca in viata noastra a fiecaruia vine o vreme - vremea in care, cu voia Bunului Dumnezeu, am venit in aceasta lume, vremea in care pentru prima data am mers la scoala, dar si vremea in care pentru ultima data am stat in banca scolii, vremea in care am imbracat dar si vremea in care am dezbracat haina militara, vremea in care ne-am intemeiat o familie, vremea in care Dumnezeu ne-a binecuvantat familia cu copii, apoi cu nepoti, vremea in care pentru ultima data am stat la masa cu cei dragi sau am intrat pentru ultima data in Sfanta Biserica si, nu in cele din urma, sa ne despartim din punct de vedere trupesc de cei dragi ai nostri.
Pe unele din aceste etape le-am parcurs si noi, pe altele cu vrerea si bunatatea lui Dumnezeu. Pentru ca fiecaruia ne este dat sa ne despartim de cei dragi ai nostri, si cred ca daca ar trebui sa lasam cateva cuvinte de ramas bun, acestea ar fi: SA NU NE UITATI!
Niciunul dintre noi nu putem sa uitam jertfele parintilor care au investit in noi ca sa devenim oameni de omenie, care sa facem cinste Bisericii si societatii.
De aceea, poetul arata ca: mormintele de oameni mari
sunt vetre de lumina
acolo ca sa fie tari
vin fiii de se-nchina.
Un mormant este o istorie, si in fata mormantului pentru fiecare timpul curge inapoi pe ulita copilariei si in casa parinteasca; un mormant este un loc plin de doruri si de amintiri. De ce sa ne rugam pentru parintii plecati, pentru ca ne-au dat viata si ne-au leganat copilaria. De cate ori, poate din cauza noastra, nu au putut merge la Biserica, nu si-au zis rugaciunile sau poate s-au certat cu cineva. De aceea suntem datori sa le aprindem o lumanare care sa le lumineze calea in imparatia lui Dumnezeu, dar si sa rostim o rugaciune care sa le aduca iertare de pacate.


In incheiere, am putea spune cu A.Paunescu:
Cine are parinti pe pamant, nu in gand
Inca mai vede si astazi ochii lumii plangand
Ca am fost, ca n-am fost cuminti
Astazi cand imbatranim, ne e dor de parinti
Cine are parinti, inca nu e pierdut
Cine are parinti, are inca trecut.
De aceea - Cat mai suntem, cat mai sunt
Mangaiati-i pe parinti.


Amin

pr.Vasile Beni.

.

Foto - Marius Chiuzan.

1 comentariu2422 vizualizări01 noiembrie 2013




rss 2.0
rss 2.0