DE LA GHERONTOCRATIE LA GHERONTOFOBIE. In greaca elenistica termenul "gherontocratie" definea o randuiala sociala in care "batranii" aveau primordialitate in ceea ce priveste conducerea tuturor treburilor publice, gherontosul fiind inteleptul, sfatuitorul, cel cu "scoala vietii", cel de ale carui sfaturi trebuia sa se tina seama.

          In lumea romana gherontosul ere definit ca "senex", iar sfatul inteleptilor se numea "Senatus". Senatul, cel putin sub aspect filologic, desemna "Sfatul batranilor", "Sfatul inteleptilor".

    In lumea dacica, ca de altfel la toate gintile indoeuropene, batranii poporului se numeau "baali", adica "stapani", sau "bali", sau "balai" adica "cei albi la par" si "cei invesmantati in alb". De aici si expresia "panzele albe", desmnand lintoliul de inmormantare. "Sfatul Mosilor" la daci era constituit totdeauna din "Zece batrani", care se mai numeau si "DECE BAALI". Deci, "Decebal" e un nume al regalitatii dacice, despre care nu ne-am dat seama din pricina putinatatii surselor documentare antice.

          Si Strabon in "Geografia, XVI, vorbeste despre acesti "Dece" ca fiind profeti, asa cum ii numeste si Herodot, "Si profetii erau cinstiti, incit erau socotiti vrednici de domnie, ... astfel ... Orfeu, Musaios si zeul (de) la Geti, in vechime Zamolxis, un pitagoreu, iar in vremea noastra Decaineos care prooroceste lui Burebista.", Strabon: Geografia, XVI, 2, 39

           Decaineos: "Deca" inseamna "Zece".  Oare "Ineos" sa-i fi fost numele propriu si sa aiba si un munte al sau sacru: "Ineul"? Sau, poate, e un "Dece" nou ("nev"), Deceneu?

          Iordanes continua:  "De aceea getii au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor si aproape egali cu grecii, dupa cum relateaza Dio, care a compus istoria si analele lor in limba greaca.

          El spune ca aceia dintre ei care erau de neam (ales) s-au numit la inceput "tarabostesi", iar apoi "pilleati". Dintre dansii se alegeau regii si preotii.

          Si intr-atat au fost de laudati getii, incat se spune ca la ei s-a nascut Marte (Ares), pe care inselaciunea poetilor l-a facut zeu al razboiului.

           De aceea spune si Vergilius (ca Marte-Ares este n.n.): "Neobositul parinte, care stapaneste campiile getilor." (Iordanes, De origine.... 111).

 "Sfatul Mosilor" era un fel de Senat al dacilor si a tuturor tracilor, alesi dintre preotii nobili pileati, tarabostesii. Fiind, potrivit "Legilor Belagine" zamolxiene, totdeauna Zece, ei erau numiti si  "Cei Zece Stapani Judecatori" sau mai scurt: "Dece". Avem un Dece-neu, un Decebalvis per Scorilo, un Dece-bal sau poate mai multi.

 Ei sunt atestati in numeroase scrieri antice, inclusiv in Sfanta Scriptura, intr-o proorocire a profetului Zaharia, care se implineste in  momentului in care Sf. Apostol Pavel va fi chemat din Troia Asiei Mici in Samotracia Europei de catre un trac machedon.

Iata textul: "Asa graieste Domnul Savaot: "In zilele acelea unul dintre cei zece oameni dintre limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei si vor zice: Mergem si noi cu tine, caci am aflat ca Dumnezeu este cu voi!"  (Zaharia 8, 23).

In Faptele Apostolilor, un trac machedon, foarte posibil tarabostes (bess, pileat, fiindca doar acesti preoti propovaduiau invatatura despre nemurire si, implicit credeau in inviere), i se arata in vis si il cheama pe Sfantul Apostol Pavel in Europa, zicand: "Treci la noi si ne ajuta!" (Faptele Apostolilor 16),.

 Cum doar un "Dece", putea avea prerogative profetice la machedonii traci din Samotracia, ca dealtfel la toti tracii, si in plus, indeplinea sarcinile sacerdotale in sanctuarele tracilor, dupa zicerea lui Herodot (Herodot: Istorii V-VII), el fiind totdeauna reprezentant al celor "Zece" si mesager catre divinitate jertfit prin aruncare in sulite, adica "Dece datus Dei" (Al zecelea e dat lui Dumnezeu", de aici termrnul "decedat"), si cum cererea barbatului machedon era adresata unui evreu (Sf. Ap. Pavel) care prin puterea cuvantului sau va marca definitv, in sens crestin, destinul Europei si al umanitatii, inclinam sa credem ca in el se implineste profetia lui Zaharia.

            E de observat ca acesti "batrani" judecatori nu sunt batrani sub aspect biologic, ci doar sub aspectul responsabilitatii lor socio-religioase.

          "Cine nu are batrani sa-si cumpere", zice o vorba veche.

          Va voi spune o poveste din vremea in care traco-machedonul Alexandru s-a suparat pe gherontocratii de langa tatal sau, regele Filip al Macedoniei. (Acum toata lumea zice ca Filip si Alexandru au fost greci, uitand zicerea retorului grec contemporan, Demostene, in "Filipicele" cum ca: "Filip si progenitura sa Alexandru, nu ca sunt greci, ci nici macar inruditi cu grecii si nici macar barbari dintr-o zona traca in care lucrul acesta e privit cu demnitate, ci niste nenorociti de machedoni dintr-o zona a Traciei din care inca nu se poate cumpara un sclav bun".

          Potrivit celui mai vechi roman romanesc medieval "Alexandria si esopia", Alexandru, sfatuit de catre Aristotel cum ca nu ar fi fiul "barbarului traco-machedon" Filip, ci al lui Zeus al grecilor, (din aceasta pricina spune Iorga, confirmat de Mircea Eliade, ca Alexandru a promovat limba grecilor in loc sa-si promoveze propria sa limba "limba noastra ratand ce mai mare sansa de a deveni o limba universala"), ar fi pus sa fie omorati toti batranii poporului, in frunte cu tatal sau. Unul dintre tinerii sai generali si-ar fi ascuns tatal.

          Regele Darius al Persiei, cautand prilej de razboi, a cerut tanarului rege Alexandru "funia de nisip pe care stramosii sai persi ar fi imprumutat-o oarecand machedonilor".

          Vazandu-si fiul suparat, batranul ascuns l-a intrebat, iar acesta i-a dezvaluit misterioasa cerere a lui Darius. Atunci batranul i-a zis: Scrieti lui Darius acestea: "Deoarece acea funie ce ne-a fost data de mult timp s-a stricat si ca nu cumva sa va trimitem o funie mai subtire sau mai scurta decat cea pe care ne-ati imprumutat-o, va rugam sa ne trimiteti o mostra de funie de nisip dupa modelul careia va vom facea funia asa cum ne-ati dat-o". Primind scrisoarea, regele Darius ar fi exclamat: "Machedonii nu si-au omorat toti batranii".

          Iata o mostra de imbatranire activa!

          Gherontofobia este frica de batrani si de batranete.

          Sfinxul, zice Sadoveanu in "Creanga de aur", ca e "un leu cu cap de muiere", adica o leoaica. Moirele sau ursitoarele trace au pus in gura acestei ceraturi mitice o intrebare pentru toti clatorii ce treceau prin fata sa. Cine nu stia raspunde era sfasiat. Iata intrebarea:

          -"Ce fiinta merge dimineata in patru picioare, la amiaza in doua iar seara in trei?

          Raspunsul este:

          -"Omul" cel ce in "seara vietii" se sprijina in baston sau poate pe umarul unui fiu intelept si bland.

          "Conflictul intre generatii" are uneori efecte pozitive. De cele mai multe ori sfarseste intr-un "divort" iremediabi.

          Cum acum copiem obiceiurile occidentalilor s-ar putea ca prapastia sa devina hau. Asa ca va invit sa meditati daca nu e mai productiv modelul stramosesc de familie in care bunicul si bunica fac punte peste generatia activa, purtand grija de nepoti. Am scapa astfel de "bone" care sunt platite sa dea copiilor o dragoste simulata si i-am face pe batrani "sa dea in mintea copiilor" recuperand tineretea pierduta.

          Nu "trimitandu-i la plimbare" in timpul senectutii ca sa vada Europa, ci folsindu-i ca dascali plini de iubire pentru cat mai multi nepoti.

          E o idee, o cinsitre, o reinvestire intru demnitate. Nu!

                    Preot Nicolae Feier - Bistrita.

.

Foto - Metopa reprezentand-o pe zeita Dacia  primind jertfa celui mai bun din "Cei zece batrani judecatori", adica inima unui "dece datus Deei". Zeita poarta nelipsita caciula dacica.