Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Marti 11 Mai 2021 - 14587
Sfantul Vasile cel Mare

Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare (n. 330, Cezareea, Cappadocia - d. 1 ianuarie 379, Cezareea Cappadocia) a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii si unul din cei patru doctori rasariteni ai Bisericii, alaturi de Grigore de Nazianz («Teologul») si Ioan Gura de Aur.

Sf. Vasile episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanti parinti ai bisericii ortodoxe si unul dintre cei mai mari teologi crestini. S-a nascut in Pont in jurul anului 329 si a murit in Cezarea in ziua de 1 Ianuarie 379. El provine dintr-o familie crestina binecunoscuta: tatal sau Sf. Vasile cel Batran a fost un renumit invatator in Pont, iar sora sa Macrina si fratele sau Grigore din Nyssa au devenit deasemenea sfinti.

Sf. Vasile a studiat la Cezarea, la Constantinopol si Atena, remarcandu-se inca de tanar prin profunde cunostinte in filosofie, astronomie, geometrie, medicina si retorica. La Atena a legat o stransa prietenie cu Grigore de Nazianz, care a fost intotdeauna impresionat de inteligenta si spiritul sau profund. Sf. Vasile a devenit apoi un stralucit profesor in NeoCezarea.

Sub influenta sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserica, iar episcopul Cezareii, Dianius, care il aprecia deosebit de mult, il incurajeaza sa accepte o slujba bisericeasca. In cautarea cailor spre perfectiune, Vasile viziteaza multe manastiri din Egipt, Siria, Palestina si Mesopotamia. La intoarcerea in Pont, el infiinteaza o manastire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioada pun bazele vietii monahale sistematice si de aceea Sf. Vasile este considerat parintele monahismului oriental.

Dupa moartea lui Dianius, Eusebius devine episcop si care la randul sau incearca sa-l convinga pe Vasile sa devina preot, si in cele din urma ii ofera o inalta slujba in cadrul episcopiei, care ii da ocazia sa-si arate in plenitudine deosebitele sale calitati spirituale si intelectuale. In acest timp , Sf.Vasile exercita o mare influenta atat in randul conducatorilor imperiului cat si al populatiei si clerului.

El incepe o apriga polemica impotriva arianismului si a altor miscari eretice. La 14 iunie 370, Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii, cel mai important sustinator al sau fiind Grigore Nazianzus. In aceasta inalta functie, el era totodata Mitropolit al Cappadociei si Exarh al Pontului, autoritatea sa intinzindu-se intre Balcani, Mediterana, Marea Egee si pana la Eufrat. El a depus un enorm efort la organizarea bisericii si a luptat pentru drepturile clerului, totodata punand un mare accent pe temeinica pregatire canonica si spirituala a preotilor.

O mare atentie a acordat Sf. Vasile paturii sarace si a celor oprimati, initiind nenumarate acte de caritate. Incepand din anul 373, o serie de evenimente intristeaza viata sa, incepand cu moartea fratelui sau Grigore si ruptura cu Grigore Nazianzus. La acestea se adauga situatia generala din Imperiul Roman si atacurile gotilor. Sf. Vasile moare in anul 379, iar la inmormantarea sa participa un imens numar de crestini, evrei, pagani, localnici si straini, ca dovada a marii sale popularitati.

Scrierile sale au o mare importanta teologica si au fost traduse pe tot globul. Sf. Vasile a scris citeva carti impotriva lui Eunomius si a arianismului in general, in care apara teza Trinitatii. In "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile trateaza chestiunea Sfantului Duh si combate anumite miscari din Macedonia care negau existenta Duhului Sfant. El a scris deasemenea un mare numar de lucrari exegetice despre Psalmi, Isaia si Iov, 24 de predici si a tinut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie si 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice.

Alte importante scrieri sunt Liturghia Sf. Vasile cel Mare si Molitfele Sfantului Vasile cel Mare.

Sf. Vasile este unul dintre "Cei Trei Cappadocieni" (alaturi de Grigore de Nisa si Grigore de Nazianz) fiind totodata si cel mai important dintre ei.

Sf. Vasile este serbat pe data de 1 ianuarie si deasemenea pe 30 ianuarie impreuna cu Sf. Ioan Gura de Aur (Chrysostom) si Sf. Grigore (Nazianzus) (Sfintii Trei Ierarhi - sarbatoare hotarata in 1081 de catre Ioan Patriarhul Constantinopolului in memoria acestor trei mari sfinti si teologi ortodocsi).

 

 

"Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvantul, tarie buna Bisericii Sale, cel ce cu tunetul cuvintelor tale amutesti gurile ereticilor; iar noi credinciosii, bucurandu-ne, cantam lui Dumnezeu: Aliluia!"

Acest intre Sfinti, Parintele nostru Vasilie cel Mare a trait intre anii 330-379, in vremea Sfantului si marelui imparat Constantin si, pana in zilele imparatului Valens, cel cazut in ratacirea lui Arie. S-a nascut in Cezareea Capadochiei, din parinti dreptcredinciosi si instariti, Emilia si Vasilie, tatal sau fiind un luminat dascal in cetate.

Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasilie si-a imbogatit mintea cercetand, rand pe rand, scolile din orasul sau Cezareea, apoi din Bizant, mergand pana si la Atena, cea mai inalta scoala din timpul sau, unde a intalnit pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa si sfanta prietenie.

A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa aiba de partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasilie a dus o lupta apriga, cu scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Si-a atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apararea acestei dogme de capetenie a crestinatatii.

Sfantul Vasilie a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul sau, chemandu-i pe moanahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii persoanale, ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a intemeiat, pe langa Biserica, azile si spitale, in ajutorul celor saraci si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti sa foloseasca avutiile lor, ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti.

S-a mutat catre Domnul la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, plans de credinciosi si de necredinciosi, care-l iubeau si-l cinsteau pentru bunatatea si intelepciunea lui. Cei zece ani ca arhiepiscop in Cezareea Capadochiei i-au fost deajuns, pentru ca el sa intre in istorie cu numele de Sfantul Vasile cel Mare. Pentru rugaciunile lui, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

0 comentarii3052 vizualizări01 ianuarie 2011




rss 2.0
rss 2.0