Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Vineri 07 Februarie 2025 - 14587
Sfantul Proroc Ioan Botezatorul.

In aceasta luna, in ziua a saptea, soborul Sfantului Prooroc inaintemergatorului Botezatorului Ioan.

Dupa cum este obiceiul, Biserica dreptmaritoare a randuit ca dupa unele mari sarbatori ale Mantuitorului sau ale Maicii Domnului, in ziua care urmeaza praznicului sa fie cinstit principalul personaj secundar al marii sarbatori.

Astfel, in ziua dupa Botezul Domnului facem praznuire de sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga in pustie "gatiti calea Domnului", turtureaua pustiei care a binevestit primavara harului, faclia Luminii dumnezeiesti, rasaritul ce a vestit pe Soarele Dreptatii, ca un inger pamantesc si om ceresc, care sta la granita dintre cer si pamant si uneste Vechiul si Noul Testament. Trimis de Dumnezeu in desert sa anunte vestea cea buna a venirii lui Mesia Hristosul, si sa pregateasca calea lui Iisus, Ioan isi implineste misiunea botezand pe Isus in apele Iordanului. De acum stralucirea lui urma sa scada, iar a Mantuitorului sa creasca.

Totusi, chiar dupa venirea Harului si moartea lui ca martir, Ioan Botezatorul continua sa fie pentru crestini, in sens duhovnicesc, Inainte-Mergatorul Domnului. Model de infranare, de pocainta, de curatire de patimi prin asceza si rugaciune, initiator al vietii monastice si a celei pustnicesti, Ioan nu va inceta niciodata sa fie cel care gateste calea ce duce la Hristos.

Mai multe despre viata sfantului Ioan Botezatorul ne povestesc sinaxarele celorlalte sarbatoriri pe care Biserica i le-a randuit:

Si tot in ziua aceasta s-a asezat si aducerea preacinstitei si sfintei sale maini in cetatea imparateasca a Constantinopolului.

A doua zi dupa dumnezeiasca Aratare, am luat dintru inceput, de la Sfintii Parinti, sa praznuim Soborul sfintitului Prooroc inaintemergatorului si Botezatorului Ioan, ca unul care a fost slujitor al tainei dumnezeiescului Botez al Domnului. Si s-a asezat si acest praznic pe langa celelalte praznice ale sale, pentru a nu trece sub tacere nici una din faptele lui minunate.

In aceasta zi se mai praznuieste si aducerea preacinstitei sale maini la Constantinopol, care s-a intamplat in urmatorul chip: Sfantul Evanghelist Luca, ajungand in cetatea Sevastiei, unde se spune ca a fost ingropat trupul inaintemergatorului, si luand de acolo mana dreapta a proorocului, a adus-o in cetatea lui, la Antiohia, unde prin ea s-au savarsit multe minuni. Una dintre aceste minuni este si aceasta: Un balaur isi avea cuibul in preajma cetatii Antiohiei. Pe acest balaur, locuitorii pagani de acolo il socoteau a fi dumnezeu si-l cinsteau cu jertfe, in toti anii; iar Jertfa adusa lui, era un om. Balaurul tarandu-se afara din cuibul sau, si aratandu-se inspaimantator la vedere, casca gura mare, lua jertfa si o sfasia cu dintii.

Si trecand timpul, a venit si randul unuia dintre crestini sa dea pe fiica sa balaurului. De aceea tatal fetei, alese ca jertfa, se ruga lui Dumnezeu si sfantului Ioan Botezatorul, ca sa i se izbaveasca fiica de moartea cea amara. Si i s-a luminat cugetul sa faca urmatorul lucru: a cerut sa se inchine la sfanta mana a sfantului Ioan; si in timp ce saruta mana, el a rupt cu dintii, in ascuns, degetul cel mare de la mana sfantului; si dobandind ceea ce dorea, a iesit din biserica. Iar cand a sosit ziua de jertfa si era adunat tot poporul, a mers si tatal fetei ducand pe fiica sa. Si apropiindu-se de balaur, care casca gura si astepta jertfa, i-a aruncat in gatlej sfantul deget al inaintemergatorului. Iar odata cu aceasta, balaurul a murit. Si tatal s-a intors acasa, cu fiica sa vie, povestind minunata ei izbavire. Iar multimea poporului, minunandu-se de aceasta mare minune, a multumit lui Dumnezeu si Sfantului Ioan, zidind o biserica mare inchinata Sfantului.

Se mai spune iarasi ca la praznicul Inaltarii cinstitei Cruci, era inaltata de arhiereu si aceasta cinstita mana a Botezatorului. Si cand se inalta, uneori se desfaceau degetele, iar alteori se strangeau, si desfacerea degetelor insemna belsug de roade, iar strangerea, lipsa si nerodire. Pentru aceasta multi imparati, dar mai ales imparatii Constantin si Romano, Porfirogenetii, care au imparatit in anii 912-959, doreau sa dobandeasca cinstita mana, pentru ca nu cumva sa ajunga acest odor in mainile paganilor.

Deci in vremea lor s-a facut mutarea cinstitei maini a inaintemergatorului, prin diaconul Iov, de la biserica Antiohiei si a fost adusa la Constantinopol, chiar in seara dumnezeiestii Aratari, la Vecernie, cand este obiceiul sa se savarseasca de catre crestini Agheasma. Iar iubitorul de Hristos imparat, sarutand cu dor aceasta sfanta mana, a asezat-o in palatul imparatesc.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului noului mucenic Atanasie cel din Atalia, care a marturisit in Smirna la anii 1700.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

 

0 comentarii77 vizualizări07 ianuarie 2011




rss 2.0
rss 2.0