Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Marti 11 Mai 2021 - 14587
ISTORIA BISERICII CRESTINE IN DATE (2)

 Anul 330: Sfantul Constantin muta capitala Imperiului Roman de la Roma in Bizant care este reconstruit si primeste numele: "Orasul lui Constantin" sau "Constantinopolis". Roma se consoleaza cu un: "Arc de triumf al lui Constantin", care exista si azi si care alaturi de "Columna lui Traian" este inca un certificat de nastere a nobilului popor roman, cu frize din razboaiele dacice, avand ca elemente distinctive patru statui mari reprezentand doi nobili daci si doi tarani daci maiestuosi. O legenda, din vremea cand francezii se credeau urmasi ai tracilor fugiti din Troia si   pe baza acelei credinte gresite  si-au numit orasul "Paris", iar imprejurimile "Campul lui Matre" si "Campiile Elizee", spune ca imparatul ar fi fost interpelat de un senator cu urmatoarele cuvinte:

" - De ce tarabostesi daci neinlantuiti si nu patricieni romani?  

 Imparatul Constantin cel Mare i-ar  fi raspuns:

- Cand veti conduce voi imperiul o sa  asezati  pe arcurile voastre  de triumf pe stramosii vostri. Acum il conduc eu si ii venerez pe stramosii  mei! (J. Claude Mikelle: "Anecdotes",Paris,  1898.)

Anul 343: In sinodul de la Laodiceea "se interzice pentru totdeauna rugaciunea impreuna cu ereticii sectari".

Tot in acest an gotul Wulfila (care a imbratisat erezia lui Arie) traduce, pe teritoriul tarii noastre, Biblia in limba gota, creand alfabetul gotic. Este prima Biblie tradusa intr-o limba germanica. Problema  gotilor invadatori in Dacia romana trebuie privita cu o  atentie deosebita si nu ca eveniment militar (invazie, incursiune migratoare a unei populatii germanice),  ci mai ales ca eveniment socio-cultural.

Singurul autor credibil care vorbeste despre acesti goti, in contemporaneitatea lor Iordanes, in "De origine actibusque getarum", ii considera "geti".

Ei, la sosirea aici, erau neam de arieni nordici germanici, asezandu-se in "Scitia, pe care au numit-o Oium ("Tara apelor"), din secolul al III-lea (vezi Cultura Cerniakov"). (Wikipedia). Probabil de aici avem si arhaicul "OIUM" cu sens de "vamuire"  la moara sau la trecerea peste un curs de apa.

S-a emis parerea gresita ca Iordanes, atunci cand i-a socotit pe goti urmasii getilor,  i-ar fi confundat voit cu getii, vrand sa creeze o istorie stralucita pentru un popor fara istorie. De fapt populatia pe care o observa Iordanes in contemporanitatea sa nu mai era gota, ci era deja asimilata aproape in integime de catre getii romanizati, asa cum mai inainte "boii" si "tauriscii" celti  din balcani fusesera asimilati de uriasul neam trac al getilor.

Pentru o mai clara vizune asupra "fenomenului got", in desfasurarea sa istorica, trebuie sa observam ca dupa venirea hunilor, gotii erau deja asimilati in parte de catre populatia majoritara traco-geta romanizata. Aceasta populatie a avut o influenta atat de puternica asupra noilor veniti incat  triburile gote "greutungii  si tervingii au fost puternic romanizati in secolul al IV-lea"(Wikipedia). Ba, mai mult exista documente care arata ca numeroase corpuri expeditionare gote care atacau Imperiul Bizantin erau formate exclusiv din "carpi" (stramosii moldovenilor) a caror tara  si locuitorii sai stravechi au mai fost numiti un timp de catre izvoarele bizantine "Gotia", iar  ei "goti".

Istoricii bizantini numeau "tarile" in functie de ocupantii temporari, posesori al puterii militare, pe care ii considera  "foederati". Astfel gotii "se seaza in Scitia". Numai ca "Scitia" nu  reprezenta in ochii cronicarului  decat puterea militara salbatica a sarmatilor. Ea era locuita in totalitate de populatia  pasnica tracica geto-daco-carpida pe care o deplangea Ovidiu, exilatul din Tomis, in "Ponticele" si in "Tristele".

Pentru exemplificare si comparatie, cronicarii medievali din Moldova si Valahia ii numeau pe fratii lor, romanii ardeleni, "ungureni", pentru ca erau sub puterea politica maghiara, desi ei erau majoritatea covarsitoare a populatiei Ardealului, chiar si Mitropolia romaneasca a fost numita, pana decurand a "Ungro-Vlahiei".

Dovada incontestabila a faptului ca gotii au fost usor de asimilat de catre bastinasii, locutori atunci ai "Gotiei",  numita corect de catre Iordanes "Getia", sunt numele asa zis gote: Vulfila, Sf. Sava gotul, Sf. Niceta si Iordanes, care, niciunul nu sunt germanice.

In cazul  numelui primului traducator in gota a Sfintei Scripturi,  observam particula "filos", termen elenistic desemnand "iubirea frateasca", iar "Vul" este radacina cuvantului tracic "vultora" pastrat asa in aromana (vezi si la Cutova, "vul-tora" inseamna "a zbura roata"), iar in romana "vultur" sau "acvila", amintind de celebrul "Basarevs" simbolul lui Diaus Pitar, alias Jupiter, mai apoi al Basarabilor. Din "Basarevs" avem cuvantul "pasare", precum si  totemul din stema Tarii Romanesti, probabil si "valtoare" cu sens de "rotire" precum acvila in zbor.

 Sfatul Sava "gotul" este dovedit ca fiind daco-roman ca si Sfantul Niceta de Remesiana. Cat despre  numele "gotului" Iordanes nu mai trebuie nimic  spus. Asa ca Tezaurul de la Pietroasa "Closca cu puii de aur" era si este a unor asa zisi "goti", pe care Iordanes ii numea, pe buna dreptete, GETI.

 

 

Anul 363: In Sinodul din Laodiceea  Biserica aduna laolalta si aproba canonul "Cartilor Noului Testament", mai putin Apocalipsa, care este lasata separat. (Iata cand s-a constituit, si de catre cine, Noul Testament asa cum il avem azi!).

Anul  369: Atestare documentara a Mitropoliei Tomisului.

Anul  372: Sfantul Sava este martirizat prin inecare in raul Buzau.

Anul  379: Se despart sarbatorile Nasterii si Botezului Domnului. Nasterea se serbeaza de acum in toata Biserica in 25 decembrie, dupa traditia apostolica antiohiana.

Anul 380: Apar "Constitutiile Sfintilor Apostoli". Colectie de scrieri din vremea Apostolilor pana  la 380.

Anul 381: Al doilea Sinod Ecumenic la Constantinopol.  Erezia lui Macedonie care zicea ca: "Duhul Sfant este inferior Tatalui si Fiului", este condamnata. Mai sunt condamnati ereticii "sabelieni", "donatisti" si "apolinaristi" care amestecau ipostasurile treimice.  Se adopta a doua parte din "Crez".

Anul 390: Se naste la Durostorum, pe Dunare, cel mai mare general roman de origine geto-dacica Aetius Flavius. Comandant al intregii armate romane de apus, consul si patrician. In 20 iunie 451  pe campiile Catalaunice (Franta de azi), il zdrobeste pe hunul Attila numit de crestini: "Biciul lui Dumnezeu". Hunii dispar din istorie. Duce razboaie cu gotii, francii burgunzii si vizigotii. In 21 sept. 454 este asasinat la Roma din porunca imparatului Valentinianus care se temea sa nu devina imparat in locul fiului sau Petronius. El este socotit de istorici ultimul mare general al Imperiului Roman.

Anul 391: Imparatul Teodosie cel Mare, trac din tribul moeso-bess dunarean, interzice cultele pagane din imperiu.

Anul  394: Acelasi imparat interzice jocurile olimpice.

 

Intre sec al IV-lea si al VI-lea, pana la venirea  primelor triburi slave (sec al VII-lea), Dioceza bizantina Dacia avea urmatoarele Prefecturi: Dacia Ripensis, Moesia Superior, Dacia Mediterranea,  Dardania,  Praevalitana si pe o perioada destul de lunga si Thesalia. Dioceza Tracia avea in componenta prefecturile: Moesia Inferior,  Scitia, Haemimontus, Europa, Panonia si Rhodopa. In toate aceste prefecturi, precum si in cele ale Diocezei Macedonia si in tot Iliricul, limba preponderenta era latina populara ("Vetus latina", sau "Vulgata") care se va transforma incet, incet, in limba si dialectele romanesti. Invazia masiva a slavilor, incepand cu anul 602 a perturbat grav acest proces, in unele cazuri oprindu-l definitiv. (S. B. Dascov - "Imparati bizantini". Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1999 , pag 511.)

Anul 404:  Fericitul Ieronim traduce  Sfanta Scriptura in limba latina populara "Vulgata".

Anul 414: Trece la Domnul cel mai mare episcop  al geto-dacilor romanizati Sfantul Niceta de Remesiana, care avea o biserica plutitoare pe Dunare.

Anul 415: Sfantul Ioan Casian Romanul, originar din Dobrogea, intemeiaza in Franta primele lor doua manastiri, in Marsilia. El scrie "Despre asezamintele monahale" si "Despre tamaduirea  de cele opt pacate principale", despre "Convorbiri cu fratii" si, "Despre Intruparea Domnului, impotriva lui Macedonie". Il apara, impreuna cu Sfantul Gherman mitropolitul Tomisului, pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Este intemeietorul monahismului apusean, dupa modelul rasaritean.

Anul 431: Sinodul al III-lea Ecumenic il condamna pe Nestorie care afirma ca Maica Domnului este: "Nascatoare de Om". Sinodul arata ca: "In Hristos sunt doua firi unite ipstatic in aceeasi Persoana—Iisus Hristos". Datorita faptului ca firile sunt unite ipostatic, Maica Domnului este, cum zice si Scriptura: "Nascatoare de Dumnezeu". "Vei naste Fiu…acesta va fi mare si Fiul Celui Prea Inalt se va chema" (Luca 1, 31-32).

Anul 448: In Sinodul de la Toledo, in Spania, se introduce in "Crez"  erezia "Filioque", adica "Duhul Sfant ar purcede si de la Fiul", nu numai de la Tatal.

Anul 451: Sinodul al IV-lea Ecumenic din Calcedon, condamna erezia "monofizita" promovata de Euthie, care afirma ca in Hristos este doar firea dumnezeiasca, cea umana fiind absorbita de cea divina. Sinodul afirma ca: "Hristos este desavarsit in dumnezeirea Sa si desavarsit in omenitatea Sa". Apar in Orient bisericile istorice necalcedoniene sau monofizite.  Prima schisma.

Anul 476: Cade Roma sub herulul Odoacru. Bazileii Bizantului sunt de acum unicii succesori ai Imperiului Roman.

Anul 491: Biserica Armeana se separa administrativ si canonic de Bizant si de Roma. Adopta in 551 monofizitismul.

Anul 520: Papa Hormisdas  foloseste pentru prima data tortura impotriva ereticilor manihei.

Anul 525: Sfantul Dionisie cel Smerit din Dobrogea creeaza "Cronologia Crestina". Hristos este asezat  de catre un stra-roman in CENTRUL ISTORIEI.

Anul 533: Asa numitii "Calugari sciti" (din Scitia Mica"- Dobrogea) il influenteaza pe imparatul Iustinian sa impuna printr-un edict formula dogmatica gresita (eretica): "Unul din Treime a patimit in trup", cu scopul de a apropia pe ortodocsi de monofizitii moderati. Nu s-a pastrat pozitia Sfantului Dionisie cel Smerit fata de aceasta erezie a consangenilor sai imparatul si calugarii eretici.

Anul 536: Iustinian zideste Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol, necropola imperiala si loc de adapostire si venerare a tuturor moastelor din vechime, inclusiv ale unor Sfinti Apostoli.

Anul 545: Iustinian, prin Novela XI, creeaza arhiepiscopia "Justiniana Prima",  in noua capitala de vara a Imperiului Bizantin zidita peste satul sau natal Tauresium ceruia ii da numele  sau "Justiniana Prima", ("Iustiniana Secunda", capitala de iarna ,a conatruit-o in Cartagina)  cu jurisdictie si autocefalie peste sudul si nordul Dunarii, in Oltenia si Banat,  ridicand "o multime de cetati" in nordul Dunarii, mutand  acolo prefectura din Panonia, dupa cum insusi spune: "in fericita noastra patrie, in care a vrut Dumnezeu sa venim in aceasta lume pe care a facut-o El…". Tot in aceasta epoca sunt atestate primele cuvinte in limba stra-romana: "Torna, torna fratre!" ("Intoarce-te, intoarce-te frate!").

Anul 565:  Trece la cele vesnice, IUSTINIAN cel mai mare imparat roman al Bizantului. Agatyas din Myrina spune despre el: "S-A DOVEDIT A FI IMPARAT ROMAN  NU NUMAI IN VORBA CI SI IN FAPTA" (Agatyas din Myrina VII, p.150, dupa: Dascov.S.B.: "Imparati Bizantini" Ed. Enciclopedica, Buc. 1999, pag. 90).

Anul 570: Se naste la Mecca Mahomed. In 622 incepe "era musulmana". Evenimentul se numeste "Hegira" sau "Fuga lui Mahomed de la Mecca la Medina".

Anul  610: Bizantul abandoneaza limba latina ca limba oficiala a imperiului,  inlocuind-o cu greaca. Se sfarseste dinastia celor 41 de imparati romani de Apus si de Rasarit, de origine traco-latina.

Anul 626: Avaro-slavii sunt invinsi de bizantini care inchina victoria Fecioarei Maria, compunand "Imnul acatist": "Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, mantuindu-ne din nevoi, aducem tie, noi robii tai. Si ca ceea ce ai stapanire nebiruita, mantuireste-ne din toate nevoile, ca sa iti cantam tie: Bucura-te Mireasa Pururea Fecioara!".

Din anul 602, peste populatia traca romanizata din Balcani se aseaza bulgarii, care vor fi crestinati de catre autohtonii stra-romani si in mod oficial prin misionarii Chiril si Metodiu, trimisi de Bizant, abia in 862.

Alfabetul celor doi frati se va numi "chirilic" si va fi adoptat de toti slavii care vor veni aici in valuri succesive timp de doua veacuri, impunandu-l si romanilor. Triburile slave rup legatura seculara a romanitatii nord-dunarene de cea sud-dunareana, pe care o asimileaza treptat.

Anul 640: Distrugerea de catre sarazinii musulmani a Bibliotecii din Alexandria. Sunt arse 300.000 de carti, considerate de prisos de vreme ce, in opinia lor: "Coranul contine toata intelepciune lumii!".

Crestinii din Egipt sunt islamizati prin teroare. Aceeasi soarta o au si cei din Siria si din Tara Sfanta. Patriarhiile: Ierusalimului, Antiohiei Siriei si Alexandriei Egiptului suporta aceasta teroare  mai bine de 1000 de ani, asa incat  Patriarhia Antiohiei are acum mai putin de 200.000 de crestini.

Anii 649-681:  Incepe crestinarea Angliei si a Saxoniei.

Anul 679: Incepe crestinarea Olandei si Germaniei nordice. Sfantul Bonifaciu incearca evanghelizarea tuturor germanilor in 718.

Anul 681: Al VI-lea Sinod Ecumenic, numit Trulan, la Constantinopol. Este condamnata erezia "monotelista", adica, in Hristos ar fi doar vointa divina. Sinodul arata ca vointa umana a Mantuitorului se supune liber consimtit vointei divine.

Anul  730:  Imparatul Bizantului Leon al III-lea incepe perioada iconoclasta. Ordona desfiintarea cultului icoanelor si inlocuieste fresca si mozaicurile din biserici cu chipuri de plante si flori, precum si cu "arabescuri". Vistieria imperiului, fiind goala, se umple de argintul si aurul topit al icoanelor, crucilor si raclelor sfinte.

Anul 787: Sinodul al VII-lea Ecumenic. Condamna  erezia "iconoclasta" si restabileste cultul  icoanelor. Se adopta canoane impotriva amestecului statului in problemele bisericesti. Se face distinctie intre: "adorare" datorata doar lui Dumnezeu si "cinstire" datorata lucrurilor sfinte si sfintite. Iata continutul dogmei: "Cei ce cinstesc icoanele se ridica cu mintea si sufletul la amintirea si cinstirea prototipurilor".

Anul 800:  Carol cel Mare este incoronat de catre papa Leon al III-lea imparat al francilor.

Anul 843, 11 martie: Sinod la Constantinopol in care se reconfirma  toate hotararile Sinoadelor Ecumenice si se instituie "Duminica Ortodoxiei" sau a DREPTEI CREDINTE, in prima duminica a Postului Mare, in care Biserica celebreaza biruinta Ortodoxiei asupra tuturor ratacirilor si ratacitilor de pana atunci.

Anul 897: Episcopie in cetatea  lui "Gelu - Dux valahorum" (Ducele romanilor) Dabaca, langa Dej. Sosirea triburilor maghiare  conduse de Arpad. In acest context sunt pomeniti voivozii romani Seneslau ( In trad.: "Popor vechi, autohton - de la "senes"- batran si "laos" - popor), Glad (lat. gladius – sabie), Litovoi (In  trad. : "lithos" – piatra iar "voi" este prescurtarea cuvantului:  "voievod", adica: Petru Voievod), etc.

Anul 950: Conducatorul tribal ungur Gyula este botezat in Constantinopol si duce cu sine un episcop bizantin misionar pentru unguri.

Anul 955: Sfantul Cosma (+961) scrie cartea "Contra ereticilor" pe teritoriul Bulgariei, unde fiinta secta "Bugomilii" (zeul bun), secta maniheista cu doi zei, care socotea ca zeul cel ce a facut lumea materiala, care este toata rea, se numeste: "Satanail", opus lui Dumnezeu care era socotit bun. Aceasta idee bogomila a "lumii rele"  au imprumutat-o toti sectarii actuali. Bogomilii respingeau cultul icoanelor si Liturghia. Bogomilii au devenit religie de stat in Bosnia, provincie care apoi a fost islamizata in sec.al XV-lea.

Unii cercetatori ai "Mitologiei romane", atunci cand afirma ca in mito-geneza romanesca exista doua principii, unul bun iar atul rau, "Fartatul si Nefartatul", se bazeaza pe  teme mitice recent introduse in cultura noastra prin bogomilism. (Ex. Romulus Vulcanescu).

Mitologia noastra promoveaza mai degraba tema unui singur principiu:  "cel al binelui", "raul" fiind "o lipsa",  adica: lipsa binelui,  sau principiul: "lumini", intunerecul fiind doar  lipsa luminii, principiul vietii, moartea fiind o lipsa a vietii, lipsa ce se cere inlaturata imediat prin numeroase practici mitico-religioase (pe care le-am enumerat in cap. I), care se soldeaza totdeauna cu resurectia: INVIEREA.

In stransa legatura cu erezia bogomila in sec. al XIV-lea sunt atestate primele comunitati nomade de tigani  in Imperiul Bizantin, asezandu-se mai ales in zonele locuite de vlahii Sud-Dunareni, comunitati numite in vlaha: "atinganos" care se traduce prin: "marginasi" de la "atinga" care inseamna "a atinge" si "noss"  = "a noastra (mosie)" deci "asezati la marginea mosiei (satelor) noastre": "tiganus", tiganus = "marginas".

Aceasta populatie indo-iraniana, care nu are nici o legatura de sange cu indo-europenii arieni (actualii europeni, cu exceptia finlandezilor si ungurilor care sunt fino-urgici), a adus cu sine numeroase practici pagane iraniene si hinduse intre care biteismul, adica doi zei, unul bun altul rau, ghicitoria, chiromantia, fermecatoria si vrajitoria, care au alimentat bogomilismul.

 Fiind organizati social tribal  "satra", tiganii erau la un nivel de  civilizatie care inca nu descoperisera agricultura, insa erau neintrecuti metalurgi.

Fiind expulzati din cauza bogomilismului si ne-socializarii in tarile vecine  Imperiului Bizantin, care era numit si Imperiul Romeilor (Bizantul era a II-a Roma), au preferat sa se numeasca cu numele imperiului unde traisera ca nomazi mai multe generatii. De aici numele de "roomi" sau "roomei".

Datorita faptului ca Tara Romaneasca era Principat Bizantin si a faptului ca tiganii cunosteau in parte limba vlahilor sud-dunareni, numeroase "sutra-satre" conduse de "bulibasi" (de la turcescul "basa" sau "pasa" insemnand: conducator) au patruns in Valahia, devenind robi in timpul Imperiului Otoman, mai ales pe vastele mosii ale manastirilor romanesti inchinate "Locurilor Sfinte". Au mai fost numiti si "samsari" de la  vedicul: "samsara" care inseamna "transmigrare", occidentalii numindu-i "gipsy".

Anul 971: Infiintarea themei (provincie administrativa) bizantine  si episcopiei "Paristrion", in Dobrogea.

 Anul 988: Cneazul rus Vladimir primeste crestinismul de la Bizant. Actul acesta are o importanta uriasa pentru promovarea ortodoxiei dupa Marea Schisma din 1054 si mai ales  dupa caderea Constantinopolului sub turci, in 1453.

Anul 1001: Ungurii, veniti in Panonia in 897, imbratiseaza crestinismul apusean prin incoronarea de catre papa a regelui Stefan.

Anul 1054: Marea Schisma. Biserica Apusului se desparte de Biserica  din Rasarit.

Pana la acest moment existau cinci patriarhii istorice: Ierusalim, Roma, Constantinopol, Antiohia Siriei si Alexandria Egiptului. Roma dorind suprematia asupra tuturor celorlalte, si nereusind, se separa.

Se anatemizeaza reciproc. Anatemele vor fi ridicate doar  dupa 911 ani in 1965. Biserica din Apus se va numi "Catolica" iar cea din Rasarit "Ortodoxa". Numele asumat este expresia obiectivului pe care si-l propune fiecare: catolicii, sa fie stapani peste "Biserica Universala". (Cuvantul grecesc: "catholon" inseamna: "universal"). Ortodocsii, sa-si pastreze cu orice pret: "Dreapta credinta"- "Ortodoxia".

0 comentarii7791 vizualizări04 septembrie 2010




rss 2.0
rss 2.0