
Crucea este atestata inca din antichitatea cea mai indepartata a istoriei si face parte din simbolurile fundamentale ale omenirii. In ea se amesteca timpul si spatiul, este mijlocul de comunicare intre pamant si cer. Ea randuieste si masoara spatiile sacre, deseneaza pietele oraselor, marcheaza raspantiile, strabate campurile si cimitirele. In legendele orientale, crucea este puntea sau scara pe care urca la Dumnezeu sufletele oamenilor.
Traditia crestina a imbogatit si mai mult simbolismul crucii, condensand in aceasta imagine mantuirea si patimile lui Iisus. Crucea simbolizeaza pe Cel Rastignit, pe Hristos, identificandu-se cu persoana Lui. In semn de pretuire si respect, crestinii tin sarbatori ale Crucii : " Ziua Crucii, Inaltarea Sfintei Cruci, Aratarea Sfintei Cruci, Scoaterea Sfintei Cruci’’si o slavesc prin cantece.Ea isi are propria ei istorie. Se spune ca lemnul din care este facuta provine dintr-un copac sadit pe mormantul lui Adam si, dupa moartea lui Hristos, farame din ea se imprastie in toata lumea, inmultind minunile Lui. Crucea va aparea din nou in bratele lui Hristos la judecata de Apoi. Iconografia crestina a preluat-o pentru a exprima supliciul lui Mesia, ca si prezenta Lui : acolo unde este crucea, este si rastignitul.
Crucea are si un sens cosmic. Ea este polul lumii, asa cum afirma Chiril al Ierusalimului : " Dumnezeu Si-a desfacut mainile pe cruce, spre a imbratisa marginile lumii intregi si de aceea muntele Golgota este crestetul lumii’’. Prezenta crucii se regaseste si in natura. Omul cu bratele sale intinse simbolizeaza crucea, asa cum face si zborul pasarilor, catargul corabiei sau uneltele de arat pamantul. Crucea reia temele fundamentale ale Bibliei. Ea este pom al vietii, intelepciune, este semnul Fiului Omului, semnul invierii lui Hristos, dar si simbolul rascumpararii.
La unele popoare semnul crucii are semnificatii diferite. La africani simbolizeaza soarele si drumul descris de el pe bolta cerului, la mexicani totalitatea lumii, iar pentru europeni este pomul vietii. Din dragoste pentru Dumnezeu si in semn de inalta cinstire pentru mantuirea neamului omenesc, crestinul si-a daltuit in suflet Sfanta Cruce. A inaltat-o pe turnurile bisericilor si pe acoperisurile caselor, a sadit-o la raspantii de drumuri si la marginea holdelor, a ridicat-o pe varfuri de munte si a raspandit-o pretutindeni, acolo unde isi are locul de cinste si pretuire. Ea sta la capataiul eroilor, insoteste pe cei morti si da putere celor in viata, sfinteste bisericile este vazuta pe altare, pe mobilier si pe vesmintele ecleziastice, este prezenta in toate tainele si slujbele religioase ale crestinilor.
Prin cruce se face binecuvantarea tuturor lucrurilor de inceput, e putata in procesiunile sfinte si de multi crestini, chiar la piept, ca o aleasa podoaba si protectoare de duhurile rele.
Sfanta Cruce este cel dintai semn pe care si-l face orice crestin cand pleaca la drum, cand pune temelia unei case, cand incepe lucrarile campului, inainte de a intra la examene sau in confruntarile de pe stadioane, dar mai ales in momentele grele din viata. Ea a fost aleasa sa slujeasca celei mai sfinte jertfe ce s-a adus vreodata in omenire. Crucea este semnul dragostei si al iertarii, semnul biruintei vietii asupra mortii, este semnul puterii lui Dumnezeu. Precum steagul national este simbolul patriei, Crucea este insemnul si pavaza oricarui crestin. Nimeni n-o poate considera un idol, ci o cinstire a jertfei Mantuitorului care ne aminteste mereu cuvintele : "Prin acest semn veti invinge’’
Cu acest steag si semn al luptei crestine pentru cucerirea imparatiei lui Dumnezeu petrec sute si mii de oameni in suferinta si adorm cu el in nadejdea invierii. Iata de ce se cuvine sa cinstim Sfanta Cruce din tot sufletul nostru si indreptandu-ne spre Mantuitorul sa Zicem : " Crucii Tale ne inchinam Hristoase si sfanta invierea Ta o laudam si o marim’’.
MIRCEA DAROSI.
.
Foto - arhiva Marius Chiuzan.
0 comentarii | 49 vizualizări | 06 septembrie 2014 |