Duminica de astazi este numita in calendar duminica a 20 dupa Rusalii, cand Biserica a randuit sa se citeasca evenimentele derulate din activitatea Mantuitorului. Iisus se apropia de o cetate Nain.Nu ar fi intrat in istorie si in Sf.Scriptura numele acestei cetati, daca la poarta ei nu s-ar fi intalnit viata cu moartea.

De ce? Pentru ca la iesirea din cetate o multime de oameni, cu lacrimi in ochii si o mama vaduva si batrana isi plangea unicul fiu pe care il conducea in cimitirul cetatii.

Si spune Ev.Luca, medicul, apostolul, ca Mantuitorul si-a intalnit privirea cu biata femeie care plangea.Si i-a fost mila de ea. A oprit ca la o comanda cortegiul, s-a apropiat de sicriu, sub privirile curiosilor si a celor care il conduceau pe acest tanar in floarea varstei la cimitir. Si spune Evanghelia fiinduii mila de biata mama a pus mana pe sicriu si Mantuitorul cu glas tare privind in sus si apoi catre tanar i-a spus: "Tinere tie iti zic, scola-te".

Ev. Luca relateza ca i-a cuprins uimire si frica deopotriva pe cei prezenti. Frica pentru ca exista sentimentul, pe care il incercam si ne incearca si pe noi,chiar daca sunt cei mai apropiati, in perioada in care stau tacuti, parca la "Masa Tacerii" lui Brancusi, parca dupa ce am trecut pe sub poarta "Sarutului" parca ii privim ca fiind din alta lume.

Ia cuprins uimire pentru ca sub ochii lor a inviat cu adevarat cineva, care in mod real era mort, fizic, biologic, si l-a redat mamei sale, s-au imprastiat toti la casele lor. Si incheie Evanghelistul cu aceasta Evanghelie, care s-a citit scurta, simpla in cuvinte dar cu un mesaj ce incepe de aici de pe pamant si continua in vesnicie.

Prima dimensiune este moartea si viata. Spunea un mare teolog, ca daca vrei sa intelegi moartea: " trebuie sa intelegi mai intai viata", sa stii sa o traiesti, sa stii apoi ca mai departe cuvintele din cap. 3 din Cartea Facerii: "Pamant esti si in pamant te vei intoarce", planeaza ca o cruce, ca o sentinta pe fruntea fiecarui nou-nascut, vei muri.

Si ca sa intelegem moartea care ne inspaimanta, trebuie sa intelegem ca viata, este antecamera vesniciei. Ca de la Iisus Hristos, noi stim ce se intampla cu fiecare dintre noi, sau cu cei dragi noua care pleaca de aici.

Stim ca Mantuitorul a dat, chiar acum, la poarta cetatii Nain, un raspuns, ce se intampla cu mortii nostri. Iata ce se intampla: " Tinere Tie Iti zic scoala-te, fiicei lui Iair prinzand-o de mana a dat-o parintilor, pe Lazar din Betania, mort de 4 zile l-a inviat, si apoi propria moarte pe Golgota ca raspuns universal si plenar.

Daca Hristos cum spunea marele Ap.Pavel, Tesalonicenilor, a murit si a inviat si mortii vostri vor invia.

Stim ca traim, venim pentru Dumnezeu si semeni, si il slujim pe Dumnezeu in masura, in care ne slujim semenii, fiecare acolo unde este pus sa o faca, si ca apoi sentinta este irevocabila.

Moartea ne desparte definitiv fizic, pe unii de altii, de aceea i-a cuprins uimire si frica pe cei prezenti, pentru ca ne cuprinde si pe noi, iata dupa 2000 de ani, desi stim ce se intampla cu noi, parca privind pe cei tacuti si reci din sicriul pe care asteapta sa-l dam pamantului imprumutul, avem o oarecare retinere, parca ei nu mai sunt din lumea noastra.

Parca ei vad altfel lucrurile si parca ne aud cu alte urechi. I-am imbratisat in viata si i-am sarutat, si atunci reci fiind ne cupinde o frica si o uimire pentru ca ei fac cu adevarat parte dintr-o alta lume din alta viata.

Dar avem credinta, ca toti vom gusta din potirul mortii, cum spunea poetul:

" Ca asa e scris in cartea vietii,

De la intaiul leagan la morminte

Sa treaca lutul prin durerea mortii,

Iar sufletul sa mearga inainte.

Spunea GOETE in lucrarea FAUST, ca moartea este un musafir nepoftit, si ca intotdeauna vine mult prea devreme. Iar NITZE filosoful, care a pangarit tot crestinismul prin filosofia lui a exclamat la un moment dat: " Daca nu exista moartea, noi nu am avea despre ce sa filosofam".

Si Sf.Ap.Pavel, vine sa ne spuna, citand si prelund din V.T, si auzim la inmormantare :" Ca omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, abur care se risipeste si nu se mai cunoaste locul lui.

Daca am intelege mai bine moartea, am intelege mai bine viata, pe care sa nu o irosim, sa ne pregatim tocmai pentru inevitabilul. Inevitabila clipa, despre care tot citim in Sf.Scriptura.

ELEIZAR, al V.T stiindu-si misiunea indeplinita aici pe pamant spune: "Lasati-ma nu ma opriti, sa merg la Domnul si Stapanul vietii mele".

Si in incheiere n-as vrea sa inchei fara acel avertisment care poate sa fie actual, chiar daca aceste cuvinte au fost in urma cu 2000 de ani.

"Un strigat catre o alta generatie, a tinerilor,: "Tinere Tie Iti zic, scoala-te!. Cati tineri, copii de parinti nu s-au ratacit, si au ratacit pe carari intortochiate ale acestei lumi.

Au gustat din placerile Occidentului, mirajul tehnicii si a bunastarii, si au uitat sa se tina, cum spunea KLEPFAR, astronomul, " de coltul hainei lui Dumnezeu" si au ratacit lasand in urma parinti inlacrimati, precum Fiul risipitor, si o tara care le duce dorul, dupa tineri sanatosi, care sa prinda din mers responsabilitatile civice, religioase si importanta unui neam.

Vedem zilnic, victime ale drogurilor ale etnobotanicelor , care le dau senzatia sa se simta in al 9-lea cer, sa se simta fericiti, uitand ca adevarata fericire ne-o da Hristos contemporan cu fiecare generatie.

Bucurati-va spune Mantuitorul, Bucurati-va si va veseliti!, umpleti-va sufletele, nu distrugeti vieti si tinereti.

Daca nu sunt constienti inca, sa priveasca ochii parintilor, spre ochii mamelor, spre mainile lor, care i-au leganat, crezand ca ii fac sfintii lui Dumnezeu.

Pentru ca o tara cum spunea IORGA, fara tineri sanatosi si intelectual si mental, este sortita pieirii.

Merita toata cinstea tinerii care stiu sa aleaga frumosul si binele lor, si acestui neam romanesc.

AMIN

Pr.drd.Emanuel Vidican.