"Fiti treji, privegheati! Potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita" (I Petru 5, 8). In lumea noastra postmoderna, vizibil secularizata, credem ca sunt o multime de semeni care nu mai cred in existenta dracilor. Dar, sa luam aminte la ceea ce spune poetul francez Baudelaire: cea mai mare siretenie a dracului nu este sa ne faca sa nu credem in Dumnezeu, ci sa ne faca sa nu credem in existenta sa, ca sa poata lucra clandestin si nevazut. Sa ne aducem aminte ca atunci cand Moise s-a intalnit cu Dumnezeu, L-a intrebat: "Cine esti Doamne?" (Ies. 3, 13), ca sa pot spune compatriotilor mei. Ce i-a raspuns Dumnezeu? "Eu sunt Cel ce sunt!" (Ies. 3, 14). Adica, Eu sunt existenta prin excelenta!.  

In general, viata este ca un joc si parca sunt doua echipe care se confrunta, a lui Hristos si a diavolului. De aceea, e bine sa privim la noi insine, in fiecare zi, si sa zicem: "De partea cui sunt, intr-adevar, a lui Hristos ori a diavolului?".

Or, Evanghelia de astazi ne demonstreaza, nu prin cuvinte, ci prin fapte, ca el, diavolul, exista. Domnul Hristos cu ucenicii Sai trece cu corabia dincolo de Marea Tiberiadei, in tinutul Gherghesenilor. Si-L intampina un om care se comporta groaznic. De multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. Si vazandu-L pe Iisus, strigand, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: "Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel Prea Inalt? Rogu-Te, nu ma chinui!" (Luca 8, 29). Pentru ca poruncea duhurilor necurate sa iasa afara. Si duhurile necurate L-au rugat pe Mantuitorul sa le faca o concesie: daca le scoate din om, sa le lase sa intre in porci, pentru ca era o turma de porci pascand in imprejurimi. Si au intrat duhurile necurate in porci si porcii, ca la o porunca, s-au aruncat in mare.

Cei mai multi oameni cred, in mod gresit, ca locul de sedere al diavolului este iadul. Nu este intru-totul asa, deoarece campul de lucru este si pamantul, inclusiv, uneori, sufletele oamenilor. De aceea, Sfanta Scriptura il numeste pe Satana "stapanitorul acestei lumi" (Ioan 14, 30).

Unii s-au intrebat: "De ce a ingaduit Domnul Hristos sa aiba asemenea paguba locuitorii din Gadara?" Din doua motive:

1. Ca printre ei erau si saduchei, care nu credeau in existenta diavolului si in existenta ingerilor;

2.  Domnul Hristos a vrut sa-i tamaduiasca si pe ceilalti cetateni din Gadara, care se socoteau sanatosi, dar boleau de o boala grava, boala iubirii de avutie, a iubirii de cele materiale…

Pe ei nu i-a impresionat faptul ca s-a facut sanatos un concetatean de-al lor. Pe ei i-a durut paguba! De aceea au venit cu totii la Domnul si I-au zis sa plece din tinutul lor.

Atacurile Satanei, care au inceput in cursul istoriei, vor continua pana cand Dumnezeu va trage cortina peste intreaga drama a vietii.

Fie ca noi credem, fie ca nu credem in existenta diavolului, el exista si-si face vazuta prezenta prin lucrarile sale. Cu siguranta, noi crestinii am vrea sa infrangem aceasta forta malefica, aceasta forta negativa pe care o reprezinta diavolul. Numai ca lupta pe care ducem cu el trebuie facuta cu mare intelepciune.

Lucian Blaga, intr-o carte de aforisme, parca parafrazand Evanghelia aceasta spune: "Diavolului sa nu-i faci concesia sa stai de vorba cu el, pentru ca pana la urma, te bate in dialectica si te indupleca". Nu trebuie pornita discutia cu el, pentru ca incepe cu lucruri mici, dar pana la urma te determina sa faci lucruri groaznice.

Un  alt scriitor bine cunoscut, Franz Kafka, are si el o meditatie, in consens cu Blaga: "Unul dintre artificiile cele mai eficiente de seductie ale diavolului consta in faptul ca ne provoaca la lupta. Ne provoaca la lupta si pana la urma, daca nu suntem destul de atenti, ne si biruieste!".

Datoria noastra este sa cerem ajutorul lui Hristos, Care a venit in lume "ca sa strice lucrurile diavolului". O astfel de intarire contra duhurilor necurate se realizeaza prin trei arme duhovnicesti: trezvia, rugaciunea si semnul Crucii.

Trezvia este prima arma necesara pentru a nu cadea in cursele viclene ale amagitorului. Diavolul nu poate sa faca nimic, decat daca ne invoim cu propunerile lui. Un Parinte din pustie spune: "Daca-i dai suvite, el impleteste funii". De aceea, ni se cere vigilenta, adica paza mintii si paza inimii.

Rugaciunea este a doua arma prin care-l putem birui pe diavol, caci Domnul spune: "Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat cu rugaciune si cu post"(Mc. 9,29).

Semnul Crucii este al treilea mijloc necesar pentru a avea izbanda impotriva duhului viclean, precum arata o cantare liturgica: "Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta ai dat noua!". Sfantul Chiril al Ierusalimului afirma: "Precum cainele fuge de batul cu care  a fost lovit, tot asa si dracul fuge de Crucea care-i aminteste ca prin ea a fost biruit".

Asadar, sa ne tinem stransi de Domnul nostru Iisus Hristos si de Maica noastra Biserica, de unde primind insanatosire sufleteasca si trupeasca, nadajduim sa auzim glasul tainic al Mantuitorului, la fel ca omul din Evanghelia de azi: "Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu!". Amin.

Pr.drd.Emanuel Vidican.