Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Vineri 12 August 2022 - 14587
Pastorala la Nasterea Domnului - Pruncul Mantuitor .

†ANDREI din harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului.  Cucernicului cler, cuviosului cin monahal si iubitilor credinciosi din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului, har si bucurie de la Pruncul Mantuitor, iar de la noi arhieresti binecuvantari.

 Pruncul Mantuitor  - "Si acesta va fi semnul: veti  gasi un Prunc infasat, culcat in iesle" (Luca 2,12)

 Iubiti credinciosi,

 Din nou Craciunul cu atmosfera lui tainica, plina de pace si har, ne plaseaza in fata staulului din Betleem si ne da posibilitatea sa ne inchinam Pruncului Mantuitor. Asteptau de multa vreme stramosii acest moment. Proorocul Isaia, cu spiritu-i profetic, Il vede cu sute de ani inainte: Caci prunc s-a nascut noua, a carui stapanire e pe umarul Lui si se cheama numele Lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al Pacii, Parinte al veacului ce va sa fie (Isaia 9,5).

Sfantul Apostol Pavel ne incredinteaza ca era nevoie de o plinire a vremii, de o pregatire a istoriei: Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea (Galateni 4, 4-5).

Modul in care s-a petrecut taina dreptei credinte (1 Timotei 3,16) ni-l relateaza Sfantul Apostol Luca. Cezarul Octavian Augustus a decretat un recensamant in Imperiul Roman. Recenzarea avea loc in cetatea de bastina. Asa se face ca Sfanta Fecioara Maria, dimpreuna cu dreptul Iosif, s-au deplasat din Nazaret in Betleem, unde-si aveau obarsia. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei (Luca 2, 6-7). In tinutul acela erau pastori, oameni cu inima curata care-L asteptau pe Dumnezeu si Ingerul Domnului le-a vestit lor ca in Betleem li s-a nascut Mantuitor.

Plini de bucurie au alergat la Betleem si,grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle (Luca 2,16). I s-au inchinat, I-au oferit daruri si s-au intors slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cate auzisera si vazusera, precum li se spusese (Luca 2,20).

 

 

Iubiti frati si surori,

 Noi ii fericim pe pastorii din Betleem care au avut bucuria de a-L adora in ieslea din pestera pe Pruncul Mantuitor. Si au putut face lucrul acesta pentru ca aveau inima curata. Nu citim noi in predica de pe Munte: fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5,8)? Ceea ce au vazut pastorii in noaptea sfanta am putea vedea si noi, daca am fi vrednici sa vedem. Prin credinta si dragostea noastra, dupa ce ne-am curatit inima printr-o serioasa pocainta si printr-un efort purificator, care presupune si o sincera spovedanie, putem avea o experienta duhovniceasca deosebita.

Anul acesta a fost randuit de Sfantul Sinod sa ne preocupam in mod special de Sfanta Euharistie si de Mucenicii Brancoveni. Or, la Sfanta Liturghie, intotdeauna este prezent Pruncul Mantuitor. Cei ce-si curatesc inima, ca pastorii din Betleem, pot sa-L vada.

Sunt nenumarate marturii in acest sens consemnate de literatura duhovniceasca. Din experienta de viata a primelor veacuri de crestinism a luat nastere Patericul. Avva Daniil ne povesteste ca un batran nevoitor, mare ascet, avea dificultatea de a crede ca in Sfanta Cuminecatura este prezent Insusi Domnul Hristos. Alti doi batrani din chinovie, stiindu-i viata, nu doreau ca batranul sa se piarda. Si, indraznind pentru jertfelnicia lui, i-au zis: parinte sa ne rugam lui Dumnezeu toata saptamana si credem ca duminica, la Liturghie, El ne va descoperi adevarul. Implinindu-se saptamana, au venit ei duminica la biserica si au stat catesitrei pe o rogojina, batranul fiind in mijloc. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori. Iar cand s-a pus painea pe Sfanta Masa, s-a aratat numai lor ca un Prunc. Si cand intindea mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar cand a frant preotul painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatele mici[1]. Batranul a fost convins de prezenta reala a lui Hristos in Sfanta Euharistie. Pruncul M-antuitor este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii (Ioan 1,29). Pruncului Mantuitor, Mielului fie binecuvantarea si cinstea si slava si puterea, in vecii vecilor! (Apocalipsa 5,13).

Nu numai in primele veacuri crestine dar si mai tarziu, in Evul Mediu, Dumnezeu a ingaduit descoperiri asemanatoare cu cea relatata. Pe cand Siria era ocupata de Imperiul Otoman, un print musulman plecat in misiune a trecut pe langa Biserica Sfantul Gheorghe din Ampelon. Era sarbatoare, lumea se aduna, si preotul era pe punctul de a incepe Sfanta Liturghie. Printul a poruncit sa fie bagate camilele din convoiul ce-l insoteau in biserica. Dar ele au cazut moarte. Atunci a poruncit preotului sa inceapa Liturghia. La momentul Sa luam aminte! Sfintele, Sfintilor!, cand preotul a impartit agnetul in patru, printul a vazut pe altar un copilas ranit, iar sangele ii curgea in potir[2]. Aceasta minune l-a convertit la crestinism. Preotul s-a temut sa-l boteze, dar l-a trimis la episcopul de pe Muntele Sinai. A fost botezat, primind numele de Pahomie. Acesta a incercat sa-i increstineze pe ai sai dar, din pacate, a fost martirizat.

Sa venim si in timpurile noastre moderne. Domnul Costas traia in Grecia. Influentat de filosofia materialista nu avea preocupari religioase, ba chiar s-ar putea spune ca era necredincios. In preajma Craciunului s-a dus la niste rude in Vrontul de Jos. In ajun s-a intalnit cu parintele Gheorghe Cazakidis si nu i-a raspuns la salut. Avea oroare de preoti. Parintele i-a zis: Dumneata nu crezi, dar, daca vii maine la biserica, cu siguranta vei crede. Mai mult din curiozitate si pentru faptul ca rudele sale s-au dus a doua zi la biserica, a mers si el. In momentul in care parintele Gheorghe a zis Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati!, domnul Costas a sarit ca ars si nu-i venea sa-si creada ochilor: Parintele Gheorghe tinea in mana un Prunc dezbracat pana la brau, invelit in partea de jos intr-o haina rosie... Din pieptul Pruncului tasnea sange... Crestinii primeau picaturile de sange si, in continuare, se stergeau cu acea haina rosie[3].

Care a fost urmarea? Domnul Costas a strigat: Cred Doamne..., cred! Si a cazut in genunchi, plangand. Inlauntrul lui s-a produs un cutremur mare, iar intunericul a fost alungat de lumina credintei[4].

 

Dreptmaritori crestini,

 Asadar Liturghia ne aseaza in fata ieslei din Betleem si in fata Pruncului Mantuitor. Cand ne pregatim pentru Liturghie si oficiem Proscomidia, asezand steluta peste painea ce va deveni la sfintirea darurilor Trupul lui Hristos, rostim cuvintele scripturistice: Si iata, venind steaua, a statut deasupra unde se afla Pruncul[5]. Se rostesc apoi cele spuse de prooroci despre Prunc.

La orice Sfanta Liturghie, in Euharistie, Il putem recunoaste pe Pruncul Mantuitor. Euharistia nu este un simbol, ci este Insusi Trupul si Sangele Mantuitorului. El Insusi a spus lucrul acesta. Sfantul Nicolae Cabasila ne zice ca jertfa se savarseste in clipa sfintirii... ca ceea ce se jertfeste nu e painea, ci Insusi Trupul lui Hristos; ca jertfa Mielului lui Dumnezeu e una singura, adica cea adusa o data pe cruce[6].  

Pe buna dreptate, Parintele Alexandre Schmemann zice ca, aducand din nou aceasta jertfa, noi cunoastem de fiecare data cu bucurie ca o aducem cu Iisus Hristos, ca El este Cel Care S-a daruit pe Sine si Care este in noi si Care aduce vesnic jertfa adusa de El odata si pentru totdeauna[7].

Craciunul, intruparea lui Hristos, se reactualizeaza la orice Liturghie. Sfantul Ioan Gura de Aur exclama: Ce sa spun si ce sa graiesc? Minunea ma inspaimanta. Cel batran in zile s-a facut copil; Cel care sta pe scaun inalt si prea slavit este asezat in iesle; Cel nepipait, Cel simplu, Cel necompus si Cel necorporal este cuprins de maini omenesti; Cel ce a rupt legaturile pacatului se infasa in scutece, pentru ca vrea aceasta. Caci vrea sa prefaca necinstea in cinste, sa imbrace ceea ce este neslavit in slava, sa arate chip de vietuire virtuoasa ceea ce era de regula supus insultei. Pentru aceea, ia corpul meu, ca eu sa fac loc Cuvantului Lui; si, luand corpul meu, imi da Duhul Lui; ca, dand si luand, sa-mi aduca visteria vietii. Ia trupul meu ca sa ma sfinteasca; imi da Duhul Lui ca sa ma mantuie[8]. 

 

Iubiti frati si surori,

 Craciunul si, mai ales Sfanta Liturghie, ne da posibilitatea sa-L adoram si sa ne inchinam Pruncului Mantuitor. Mai mult decat atat, ne da posibilitatea sa-L primim in ieslea sufletului nostru. Dar, pentru a-I fi o gazda ospitaliera, trebuie sa facem randuiala in interiorul nostru. Si lucrul acesta am incercat sa-l facem de-a lungul postului.

La utrenia din 23 decembrie cantam: Pe mine, cel ce am ajuns pestera de talhari, arata-ma, Doamne, Cel ce in pestera Te-ai nascut, lacas al Tau si al Tatalui si al dumnezeiescului Tau Duh, ca sa Te slavesc intru toti vecii[9].

Sfantul Ioan Gura de Aur ne incurajeaza sa facem o serioasa pocainta: Stapanul este bun si iubitor de oameni. Insusi a spus-o: nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca, sa se pocaiasca si sa fie viu. Mica e oboseala ce o vrea de la tine; iar El iti da bunatati mari; iti cere sa-I dai prilej ca sa-ti dea comoara mantuirii. Pune-I inainte lacrimile tale si El iti da iertare[10].

Sfantul Simeon Noul Teolog ne-o pune in fata pe Maica Domnului care, datorita puritatii sale, L-a primit in sanul ei pe Pruncul Mantuitor: Asadar, crezand din tot sufletul si caindu-ne cu caldura, zamislim pe Cuvantul lui Dumnezeu in inimile noastre, ca Fecioara, daca avem sufletele noastre fecioare si curate. Si precum pe aceea, fiindca era preaneprihanita, nu a topit-o focul dumnezeirii, asa nici pe noi nu ne topeste, daca avem inimile curate si neprihanite, ci se face in noi roua din cer si izvor de apa si rau de viata nemuritoare[11].

Intr-o lume fracturata de rautate si de ura, Cel ce poate aduce armonia si pacea este Pruncul Mantuitor. Atunci cand S-a nascut, ingerii au cantat imnul minunat pe care-l stiu toti crestinii: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!(Luca 2,14)

De El au nevoie toti oamenii, chiar daca nu-si dau seama. Scriitorul Giovanni Papini, care la inceput a fost marxist, iar apoi s-a convertit, afirma acest lucru: Toti au nevoie de Tine, chiar cei ce nu stiu. Flamandul isi inchipuie ca umbla dupa paine, dar ii este foame de Tine; insetatul crede ca vrea sa bea apa, dar ii e sete de Tine, bolnavul ravneste sanatatea, dar boala lui nu-i decat lipsa Ta[12].

 

Iubiti credinciosi,

 Daca Pastorala are in acest an euharistic un pronuntat caracter liturgic, afirmam cu tarie ca la Sfanta Liturghie Pruncul Mantuitor este cu noi. Este cu noi si asteapta ca, dupa ce ne-am pregatit cum se cuvine, sa-L primim.

Aceasta realitate o exprima artistic Vasile Voiculescu intr-un Colind. In prima parte este afirmata credinta crestina a prezentei reale a lui Hristos in Sfanta Euharistie: In coliba-ntunecata/ Din carne si os lucrata, /A intrat Hristos deodata./ Nu faclie ce se stinge,/ Nici icoana ce se frange,/ Ci El Insusi, trup si sange,/ Preschimbat pentru faptura/ Intr-o scumpa picatura,/ Dulcea Cuminecatura.

 Lucrarea pe care o face Domnul Hristos in fiinta noastra este minunata: Coliba cum L-a primit/ S-a facut cer stralucit/ Pe bolta de margarit,/ Iar in ea soare si stele/ Cu Arhangheli printre ele./ In mijloc Tron luminos/ Si, pe el, Domnul Hristos, /Care mult se bucura/ Duhul Sfant S-alatura/ Si acolo ramanea/ Si acum si pururea.

Iar raspunsul nostru firesc este urmatorul: Si noi, Doamne, ne-am sculat/ Colibele-am curatat/ Usi, ferestre, toate-s noi,/ Doamne, intra si la noi[13].

Dorim, iubiti frati si surori, ca sarbatorile Craciunului sa va aduca dumneavoastra si tuturor celor dragi bucurie, pace, sanatate si armonie, de care toata lumea are atata nevoie. Iar Anul Nou si Boboteaza sa va fie pline de har!

 

 

 

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului

si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

 

 


[1]Pentru Avva Daniil, Pateric, Alba Iulia, 1990, p. 51.

[2]P. Martin de Cochem, Sfanta Liturghie, Editura Patria, Oradea, 1939, p. 100.

[3]Stefanos Anagnostopulus,Explicarea dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 447.

[4]Ibidem.

[5]Nicolae Cabasila, Talcuirea dumnezeiestii Liturghii si despre Viata in Hristos, Bucuresti, 1989, p. 41.

[6]Op.cit.,p. 79.

[7]Alexander Schmemann, Euharistia - Taina Imparatiei, Anastasia , Bucuresti, 1993, p. 109.

[8]Sf. Ioan Hrisostom, Cuvantari la Praznice Imparatesti, Bucuresti, 1942, p. 31.

[9]Mineiul pe Decembrie, EIBMBOR, Bucuresti, 2005, p. 377.

[10]Sfantul Ioan Gura de Aur, Omiliile despre pocainta, EIBMBOR, Bucuresti, 1998, p. 60.

[11]Sfantul Simeon Noul Teolog, Intaia cuvantare morala, "Filocalia 6", EIBMBOR, Bucuresti, 1977, p. 157.

[12]Giovanni Papini, Viata lui Hristos, p. 554.

[13]Vasile Voiculescu, Integrala operei poetice, Anastasia, Bucuresti, 1999, p. 575.

 

0 comentarii2457 vizualizări24 decembrie 2014




rss 2.0
rss 2.0