Marele erudit, Simion Mehedinti, preocupat de soarta invatamantului romanesc, sublinia intr-una din cartile sale ca pedagogia umana a fost inaugurata de crestinism,cand Iisus Hristos a venit sa implineasca proorocirile Vechiului Testament : " Am venit in lume pentru ca sa se implineasca ce s-a scris de mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi’’ (Lc.24, 44 )

El a inceput sa-i invete pe oameni inca de la varsta de doisprezece ani, dar misiunea Sa adevarata de invatator si-a desfasurat-o abia cand se apropia de treizeci de ani. Nu avea o scoala anume, ci folosea orice loc unde puteau fi intalniti ascultatori in sufletul carora semana cuvantul lui Dumnezeu.

Pe copii ii invata cu multa dragoste tot ceea ce era potrivit pentru ei, iar pe tineri si batrani ii sfatuia cu blandete : " Indrazniti !’’ si " Veniti la mine !’’, ca " Eu sunt lumina Lumii !’’

Se oprea la sfat cu cei nestiutori de carte, dar si cu oamenii intelepti. Plugarii gaseau indemnuri potrivite la Hristos, iar saracii erau primiti si ajutati cu multa caldura. Dreptii si pacatosii erau cuprinsi in invatatura Lui. Vorbea pe intelesul tuturor si si nu folosea cuvinte goale si pretentioase, ci pilde si parabole pe care le lua din viata de toate zilele :" Fiule, tine cu tarie invatatura si nu o parasi, pazeste-o, caci ea este viata ta !’’, " Copiilor, ascultati pe parintii vostri in toate !’’

Invataturile Sale erau intotdeauna in intampinarea auditorilor si apropiate de nevoile lor. Stau marturie in acest sens : pilda talantilor, a graului si neghinei, a grauntelui de mustar, a semanatorului si bunului samaritean, a bogatului milostiv si a saracului Lazar, predica de pe munte, etc.

Dar cea mai elocventa pilda este aceea a vietii si faptelor Sale. Daca a sfatuit la milostenie si bunatate, apoi El a fost cel mai bun si mai milostiv intre noi toti.. Daca i-a indemnat pe oameni sa fie blanzi si supusi, tot el a fost cel mai bland si mai supus. Tocmai de aceea , invatatura lui Iisus Hristos a cucerit lumea, iar numele de Invatator este rostit de nenumarate ori de catre toti ucenicii, apostolii si oamenii care credeau in El. Chiar Iisus accepta cu drag acest nume , spunand : " Voi ma numiti Invatatorul si Domnul, si bine ziceti ca sunt’’ ( Ioan, 13. ). De 45 de ori este amintit acest nume in Sfanta Scriptura.

In cele 27 de scrieri ce alcatuiesc Noul Testament este descrisa evolutia progresiva a invataturii lui Hristos : " Eu lumina am venit in lume pentru ca tot cel ce crede in mine sa nu ramana in intuneric’’ (In .12,46 )

El este modelul de desavarsire al omului crestin. Opera Sa didactica suporta toate metaforele posibile prin care este exprimata formarea personalitatii. Ea reprezinta o indrumare catre un fel de perfectiune umana in consens cu principiile general valabile de educatie si cunoastere : ridicarea de la concret la abstract, prin folosirea pildelor si a discursului alegoric, respectarea particularitatilor individuale ale ascultatorilor, trecerea treptata de la usor la greu, de la apropiat la indepartat, de la simplu la complex.

Dintre imparatii lumii cunoscuti in istorie, El este singurul care si-a cladit imparatia pe iubire si nu pe forta si dictat, cum au facut-o altii. Prin faptele Sale, Iisus si-a trait invatatura si ne-a aratat, ca un adevarat dascal, ca traind ca noi, putem trai asemenea Lui. Exemplul sau personal pare a fi temelia oricarei educatii. Faptele si suferintele Lui i-au atribuit si alte nume : "Fiul celui Preainalt,Fiul Lui David, Fiul Lui Dumnezeu, Domnul Mijlocitorul, Alfa si Omega, Fiul Omului, Cuvantul facut Trup si Mantuitorul’’

El reprezinta intreaga umanitate si ia asupra Sa raspunderea acestei umanitati in fata dreptatii divine. Din iubire pentru neamul omenesc, Iisus plateste cu viata Sa vinovatia pacatelor omenirii. Moartea pe Cruce constituie cea mai grea si mai dureroasa moarte pe care si-o poate imagina cineva. Iisus primeste sa sufere pe lemnul Crucii pentru ca" prin lemn, noul Adam trebuie sa ne mantuiasca’’.

Patimile lui Iisus sunt unice prin imensitatea lor. El sufera cu toata fiinta sa. Sufera cu ochii cu care a privit asa de bland pe cei care se adunau in jurul Lui, iar acum vede cel mai dezgustator spectacol ce se desfasoara spre decaderea si batjocora persoanei Sale. Gura din care au iesit numai cuvinte de mangaiere si binecuvantare, acum se adapa cu otet si fiere. Urechile cu care a ascultat rugile celor nenorociti si plansul mamelor, acum asculta cuvintele cele mai injurioase.

El sufera pentru ca neamul omenesc sa fie mantuit. Si ce alt nume ar putea sa aiba, decat MANTUITORUL ? (Ioan, 4, 42 ). Sentinta lui era anuntata cu sute de ani inainte si a venit in lume s-o implineasca. El a fost rastignit pentru ca a iubit atat de mult oamenii. Dovada acestei iubiri se poate desprinde si din cuvintele rostite in momentul cand se afla pe cruce :" Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac !’’ (Lc.23,24 )

Prin Patimile , Moartea, Invierea si Inaltarea Sa la cer s-a realizat mantuirea intregului neam omenesc.

Mircea Darosi

 .

IISUS IN VIS

Azi noapte te-am visat cum te urcai

Pe Golgota cea grea si-mpovorata,

Cu trupu-nsangerat si istovit,

Dar n-ai varsat o lacrima o data.

N-ai plans cand fara mila te loveau

Si nici cand te-njurau cu vorba dura,

Povara Crucii te-apasa din greu

Si de la margini te priveau cu ura.

Cand apa le-ai cerut, ti-au dat otet

Sa-ti potoleasca setea-nfierbantata.

Tu ai baut , si ei, radeau mocnit

Ca ai primit si-o astfel de rasplata.

Si cuiele muscau din carnea ta

Cand te-au suit pe cruce fara vina,

Patru piroane ti-au trecut prin os

Si-n loc de lacrimi, ai varsat lumina.

Nu ranile facute te-au durut,

Ci vorbele stropite cu ocara,

Tacerea Ta le-a fost deajuns

Ca sa-i intepe-n si sa-i doara.

Din prea multa iubire pentru noi,

Tu ai trecut prin chinurile toate

Si-ai inviat a treia zi din morti,

Calcand cu fiecare pas pe moarte.

                                             Mircea Darosi.

.

Foto - arhiva Marius Chiuzan.