Multe sunt crucile si poienile pe care le poarta oamenii in suflet si-n gand. O cruce plina de noduri este si cea a dorului cu care batatorim drumul aducerii aminte de cei dragi plecati dintre noi. Ziua de 1 Noiembrie, de luminatie, este o zi speciala de intalnire la "masa tacerii" cu cei ce ne-au  nascut, ne-au leganat copilaria si ca niste " lumanari in cuib de cuc", s-au stins si-au luat drumul vesniciei.

          Ce mangaiere sa ai slujbe si rugaciuni  de pomenire, flori de recunostiinta, lumanari care sa le lumineze chipul cel demult plecat, si mai ales sa ai sentimentul ca ei n-au murit ci doar au plecat in alta lume a vesniciei si a neuitarii.

          Cate lumanari aprinse si flori pe mormite, atatea suflete trec pe sub  "Poarta sarutului" si a neuitarii. Cate rugaciuni rostite pentru ei, atatea " coloane ale infinitului" spre cer.

          In zi de luminatie, ei dragii nostri dragi plecati, jubileaza, se falesc in fata lui Dumnezeu ca  nu-s uitati, nu-s a nimanui.

          De aceea poetul spunea: " Plini de boli  si suferinti, /  Ne intoarcem in mormant. / Cat mai suntem, cat mai sunt /  Mangaiati-i pe parinti!

          Numai acum, de luminatie, stelele se contopesc cu lumanarile si florile cu lacrimile.

 Odihneasca-se in pace!

Protopop,

Pr. Alexandru Vidican.

Foto - arhiva Marius Chiuzan.