Sfantul Stefan sau Stephanus (n. 1 - d. 35) dupa Noul Testament a fost diacon iudeu (evreu) din Ierusalim care a fost primul martir crestin, condamnat la moarte de autoritatile iudaice din Ierusalim. Potrivit Noului Testament, Sfantul Stefan a fost unul dintre cei sapte barbati "plini de Duh Sfant si de intelepciune", alesi de catre apostoli pentru a indeplini calitatea de diaconi. Stefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care il urmau pretutindeni si care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales sa ii conduca pe diaconi, Sfantul Stefan a fost numit Arhidiacon.^[1]

Intrucat, in Biserica primara, rolul diaconului era unul mult mai important decat in zilele noastre, Sfantul Stefan a intrat rapid in atentia fariseilor, care erau nemultumiti de faptul ca el predica public invataturile lui Iisus. La scurta vreme dupa inceperea misiunii sale de diacon, el a fost adus in fata Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise si a lui Dumnezeu. Intrebat de acelasi Caiafa care il judecase pe Iisus cum raspunde acuzarii, Sfantul Stefan a tinut o lunga cuvantare, acuzandu-i, la randul sau, pe cei ce ii doreau pieirea: "Cum au fost parintii vostri asa sunteti si voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit parintii vostri? Si au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Carui vanzatori si ucigasi v-ati facut voi acum. Voi care ati primit Legea intru randuieli de la ingeri si n-ati pazit-o!" (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Sfantul Stefan a fost gasit vinovat de blasfemie si condamnat la moarte prin lapidare. Dupa pronuntarea sentintei, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunand: "Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu". El a fost dus inafara cetatii, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir - primul ucis pentru ca marturisise credinta in Iisus. Urmand exemplul acestuia, in clipa mortii el cere iertare pentru cei ce il ucid. Conform Noului Testament si traditiei crestine, printre cei ce l-au judecat si care au asistat la uciderea lui s-a aflat si Saul, convertit ulterior la crestinism, cel ce avea sa devina Sfantul Pavel.

Mormantul Sfantului Stefan a fost descoperit in anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla impreuna cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) in cripta bisericii "San Lorenzo fuori le Mura" din Roma.

 S-a facut odata intrebarea intre iudei, saduchei, farisei si elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau ca este prooroc, altii ca este inselator, iar altii ca e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Stefan a stat pe loc inalt si a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicand: "Barbati frati, pentru ce s-au inmultit rautatile voastre si s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a indoit in Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile si S-a pogorat pentru pacatele noastre si S-a nascut din Sfanta si curata Fecioara, cea aleasa inainte de intemeierea lumii. El a luat neputintele noastre si a purtat slabiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leprosi i-a curatit, pe demoni i-a izgonit". Cand l-au auzit graind asa, l-au dus in sinedriu la arhierei, ca nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si duhului cu care graia.

Intrand inauntru au adus niste barbati care au zis: "L-am auzit ca a grait cuvinte de hula impotriva locului celui sfant si a Legii" si alte cuvinte, asa precum se scrie in Faptele Apostolilor. Si cand s-au uitat la el au vazut fata lui ca fata de inger. N-au mai putut rabda rusinea biruintei; l-au lovit cu pietre si l-au omorat. Iar sfantul se ruga pentru ei zicand: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!". Dumnezeiescul si intaiul mucenic Stefan, prin asa socotita lui cadere, a doborat pe impotriva-luptatorul diavol si s-a odihnit cu somnul cel dulce, aratand minunate moastele sale. Niste barbati evlaviosi au luat acele sfinte moaste, le-au pus intr-o racla facuta din lemn de Persia, l-au acoperit si l-au asezat alaturi de templu. Gamaliel, invatatorul de Lege, si Avelvus, fiul lui, crezand in Hristos, au fost botezati de apostoli.