Evanghelia lui Ioan spune ca Andrei ar fi fost mai intai ucenic al lui Ioan Botezatorul, care i-ar fi recomandat sa-l urmeze pe Isus din Nazaret. Conform evangheliei lui Ioan, Andrei l-ar fi dus pe fratele sau Petru la Isus, spunandu-i ca l-a gasit pe Mesia (Ioan 1,35-42). De aici provine caracterizarea lui Andrei ca "cel dintai chemat". In enumerarile apostolilor (Mt 10,2, Mc 3,18, Lc 6,14, F. Ap. 1,13) Andrei este mentionat mereu intre primii patru. Cu toate acestea, nu se numara printre cei trei pe care Isus i-a tratat in anumite situatii ca cei mai apropiati ai sai (Petru, Iacob si Ioan).

Activitatea

Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul, cand, la o vreme dupa botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan Botezatorul spunand despre Iisus: "Iata mielul lui Dumnezeu !" (Ioan 1,36) i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. Dupa invierea lui Iisus si coborarea Duhului Sfant (la Rusalii), Apostolii au mai ramas cativa ani la Ierusalim, incepand formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au intalnit si au tras la sorti pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune ca Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai intai, Andrei l-a insotit pe fratele sau (Apostolul Petru) prin Asia Mica, apoi a trecut in peninsula Balcanica prin teritoriul Turciei de azi, ajungand in Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungand pana in sudul Rusiei de astazi. Dupa aceea, s-a intors in Grecia, consolidand comunitatile crestine infiintate de Apostolul Pavel si de alti Apostoli, ajungand pana in Peloponezul grecesc, in orasul Patras. Acolo a murit ca martir, fiind rastignit pe o cruce in forma de X. Dupa moartea sa moastele s-au pastrat la Patras.

Venerarea ca sfant

Pe la anul 350 imparatul Constantiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moastele sfantului Andrei la Constantinopol si le asaza in Biserica Apostolilor. Acestea se pastreaza intregi pana in jurul anului 850, cand imparatul bizantin Vasile I Macedoneanul cedeaza rugamintilor locuitorilor din Patras si le inapoiaza capul sfantului Andrei. In anul 1208, in timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, in apropiere de Napoli, fiind pastrate in domul San Andrea. In 1462au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. In secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfantului Andrei in catedrala Sfantul Petru de la Roma. In anul 1964 capul sfantului Andrei a fost inapoiat bisericii din Patras.

Este patron al Scotiei (steagul scotian reprezinta crucea sfantului Andrei), al Romaniei, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei si al Rusiei. De asemenea, este patronul oraselor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.

Sfantul Andrei este considerat de Biserica Ortodoxa Romana patronul spiritual al Romaniei^[1].

Sarbatori

• in calendarul ortodox: 30 noiembrie si 20 iunie (aducerea moastelor)
• in calendarul romano-catolic: 30 noiembrie si 9 mai (aceasta din urma data se sarbatoreste doar in Scotia, ca amintire a datei primirii unor relicve ale sfantului Andrei)
• in calendarul lutheran: 30 noiembrie
• in calendarul anglican: 30 noiembrie