Constantin cel Mare, intaiul imparat al crestinilor, avea razboi, precum zic unii dintre istorici, la Roma, impotriva lui Maxentiu, pana a nu lua imparatia. Iar altii zic ca la apa Dunarii, impotriva scitilor. Vazand ca multimea potrivnicilor era mai multa decat oastea lui, era cuprins de nedumerire si frica. Atunci i s-a aratat in amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, si litere romane imprejurul Crucii, care si acelea erau inchipuite cu stele si ziceau: "Intru aceasta vei birui". Facand numaidecat o cruce de aur, dupa chipul celei ce i se aratase, si poruncind sa fie purtata inaintea ostasilor sai, au dat razboi cu vrajmasii, dintre care cei mai multi au pierit, iar altii au fugit.

Pentru aceasta, gandind intru sine la puterea Celui ce a fost rastignit pe Cruce, si crezand ca Acesta este Adevaratul Dumnezeu si intarindu-se cu Botezul impreuna cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca sa gaseasca Crucea lui Hristos. Si a aflat-o ascunsa, impreuna cu celelalte doua cruci, pe care fusesera rastigniti talharii; si nu numai crucile, ci si piroanele le-au aflat. Nestiind imparateasa care ar fi Crucea Domnului, s-a aratat aceasta prin minune. O femeie vaduva moarta, de care s-a atins Crucea, a inviat; iar celelalte doua cruci ale talharilor nu au aratat nici un semn de minune. Atunci imparateasa s-a inchinat si a sarutat Crucea, impreuna cu toata suita. Si neputand incapea tot poporul sa se inchine, s-a rugat ca macar sa o vada. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, si a inaltat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si vazand-o poporul, a inceput a striga: "Doamne, miluieste!" Si de atunci a inceput a se tine sarbatoarea Inaltarii Cinstitei Cruci.