In viata lumii crestine, simbolul are o larga arie de raspandire. El reprezinta semnul concret prin care se transmit  idei, stari sufletesti ale caror corespondente pun in valoare inepuizabilele lui resurse de exprimare. Din Sfanta Scriptura se poate afla ca ramura de maslin este simbolul pacii, cea de finic al victoriei, sarpele, al intelepciunii, mielul si oaia, simbol al blandetii si al rabdarii. Pastile simbolizeaza eliberarea din robia egipteana, porumbelul deasupra lui Iisus la botez inseamna prezenta Duhului Sfant, limbile de foc sugereaza revarsarea la fata, dumnezeirea lui Iisus, iar Sfanta Cruce este simbolul iubirii lui Dumnezeu fata de noi, caci prin ea "a venit mantuirea la toata lumea’’.

      De numele salciei se leaga frumusetea unei sarbatori care aminteste de intrarea lui Iisus in Ierusalim. Atunci a fost intampinat de multime cu ramuri de finic si flori, dovedindu-si atasamentul si dragostea fata de Alesul Parintelui Ceresc. Pentru ca  acest arbore nu se afla oriunde, el a fost inlocuit de catre Biserica cu ramuri de salcie care prezinta caracteristici specifice legate de modalitatea de inmultire, iar traditia religioasa i-a dat sensuri multiple. In Vechiul Testament, ramurile inmugurite sunt simbolul vietii celei noi, a vietii biruitoare asupra mortii.

      O poveste populara spune ca, atunci cand Maica Domnului, cu sufletul sfasiat, a pornit la drum ca sa-si vada fiul rastignit, a trebuit sa treaca o apa foarte mare. Degeaba s-a rugat de vietuitoarele din jur, ca niciuna nu s-a indurat de chinul prin care trecea. Doar o salcie batrana si incovoiata si-a lasat crengile deasupra apei, faurind o punte catre malul celalalt. De atunci, crengile de salcie nu lipsesc de la aceasta sarbatoare. Dupa ce sunt duse la biserica pentru a fi sfintite, se aseaza la locurile de comunicare cu exteriorul ( in scop protector ) sau se pun la icoana. Alteori, batranii  se incing cu crengi de salcie pentru a-si tamadui durerile de sale. " Ramul de salca adus din biserica la Florii este bun de dragoste, si cei batrani ating cu el pruncii si pruncile spre a creste’’.

       Se mai spune ca salcia este buna de leac pentru dureri de gat, friguri sau alte boli. Mai exista si obiceiul, ca atunci cand tuna si fulgera sa se aprinda crengute de salcie pentru a alunga frica. Si astazi, ramurile de salcie, dupa ce sunt aduse de la biserica, se pastreaza la porti si la usi, considerandu-se ca au capatat puteri tamaduitoare si de alungare a spiritelor rele. Acest arbore care invoca sentimentul de tristete si de blanda mangaiere sufleteasca este pus in stransa legatura cu Fecioara Maria. In momentul crucial al Mantuitorului, ea gaseste suport de intelegere pentru imensa durere care o apasa :" Daca imi cunosti durerea /Si voiesti sa mi-o alini/ Sa-mi dai ramurile tale/Si-o cununa fara spini’’. Pentru ca Maria n-a fost lasata de iudei sa ajunga pe Golgota cu leacul tamaduirii, salcia devine semnul intruchipat al durerii si ploaia de lacrimi a sufletului uman :" Atunci salcia miloasa/ Nu s-a mai -naltat in sus/Si-a ramas usor plecata/Ca sa-l planga pe Iisus’’.

       De aici vine si numele ei, cunoscut in traditia populara de "salcie plangatoare’’. Prin miscarea ramurilor sale creeaza o imagine a gratiei si a elegantei formelor. Comparatia  este des folosita in descrierile corpului femeiesc. La indienii din prerii, salcia este un arbore sacru, simbolul renasterii ciclice. La noi, salcia este simbolul traditional al Foriilor.

              Mircea Darosi.