Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Miercuri 17 Iulie 2024 - 14587
IPS Andrei - Biserica si Marea Unire.

La 1 Decembrie 1918 s-a realizat Marea Unire. Terenul, starea de spirit necesara acestui moment astral si de mult asteptat au fost create si de Biserica prin slujitorii ei. De aceea, in acest an jubiliar este foarte bine venita lucrarea "Prezente clericale ortodoxe la Marea Unire de la Alba Iulia", lucrare realizata de un grup de oameni inimosi ale caror semnaturi le gasim pe aceasta carte.

Slujitorii Bisericii, impreuna cu toata intelectualitatea romaneasca, au pregatit poporul intarindu-i dorinta fireasca de unitate. Pe buna dreptate George Cosbuc scria: "Sant inima-n inima neamului meu/Si-i cant iubirea si ura -/Tu, focul, dar vantul ce-aprinde sant eu;/Vointa mi-e una, ca-i una mereu/ In toate-ale noastre masura"[1].

Istoria noastra a transilvanenilor este o istorie de "Sate si preoti", cum spune Nicolae Iorga[2]. Preotii au avut grija de sufletul nostru. "Secole indelungate, cand noi, romanii transilvaneni, nu aveam nici voievozi, nici dascali, nici nobili, el, preotul Bisericii lui Hristos, ne-a fost de toate: si indrumator, si parinte, si invatator, si mangaietor. El nu ne-a parasit niciodata. S-a nascut dintre noi, a crescut si a trait cu noi. A gustat impreuna cu noi bucuriile si necazurile"[3].

Mai tarziu, paleta intelectualilor a crescut. Ion Agarbiceanu, care citise si el cartea lui Nicolae Iorga, sesizeaza lucrul acesta: "Daca veacuri de-a randul am fost numai «sate si preoti», traind ca intr-o singura familie romaneasca, cu inceputul veacului al XIX-lea a crescut numarul carturarilor, care nu s-au dezradacinat din sat, intrand in aceeasi mare familie sau, mai exact, intrand in ea"[4].

Parte dintre preotii transilvaneni ce au participat la Marea Adunare de la   1 Decembrie 1918 sunt evocati in acest volum omagial care vede lumina tiparului in anul jubiliar 2018. Sunt evocati in special preotii despre care s-au gasit documente. O panoplie completa ti-o poti face citind si alte lucrari complementare cartii "Prezente clericale ortodoxe la Marea Unire de la Alba Iulia".

Desi cele doua mari personalitati ce au participat la Adunarea de la Alba Iulia, viitorul Patriarh Miron Cristea si episcopul Iuliu Hossu, nu constituie preocuparea acestui volum, totusi nu-i putem trece cu vederea.

Patriarhul Miron Cristea, dupa liturghia oficiata inaintea Adunarii, a rostit o rugaciune patetica: "Doamne, Dumnezeul nostru, Tu esti Parintele nostru, Tu ai vazut stramtorarea parintilor nostri si ai auzit strigarea lor, caci se facusera ei ca floarea-n bruma si plecat spre pulbere era sufletul lor, si trupul lor lipit de pamant. Tu ai implinit si cu noi ceea ce ai fagaduit de demult: Sfarama-voi jugul de pe tine si voi rupe legaturile tale, largi-voi hotarele tale,   aduna-va-voi dintre popoare si va voi strange din tarile unde santeti imprastiati"[5].

Iar in cuvantarea de pe Campul lui Horea, in fata multimii imense de oameni, va sublinia faptul ca portile Carpatilor s-au deschis: "Ceasul deschiderii a sosit. Nu putem sa retezam Carpatii, caci ei sunt si trebuie sa ramana si in viitor inima romanismului, dar simt ca astazi, prin glasul nostru unanim, vom deschide larg si pentru totdeauna portile Carpatilor, ca sa poata pulsa prin arterele lor cea mai calda viata romaneasca si ca prin aceasta sa ni se infaptuiasca: «Acel vis neimplinit, copil al suferintei,/ de-a carui dor au adormit si mosii, si parintii»[6].

Intre oamenii multi care ascultau erau si preotii plecati din zona Clujului si din tot mijlocul Ardealului. Ce au simtit si cum i-a marcat momentul ne spune Ion Agarbiceanu, dand glas in nuvela "Singuratate" dascalului Marin Muresan care se referea la Tara unita: "Eu vad ca esti alta, eu vad ca esti fericita, eu simt bucuria si noua ta viata! Te-as mangaia ca pe un copil, de-ar fi sa traiesc veacuri. Campiile tale, codrii tai, apele tale, toate-mi vorbesc de negraita ta fericire, patria mea! Nu esti pamant mort, nu esti vant, nu esti apa; esti suflet ce tremuri de bucuria libertatii"[7].

Omului secularizat si care nu mai nutreste aceste sentimente inaltatoare ii este greu sa priceapa euforia vremurilor de atunci. Contemporanii momentului, cum ar trebui sa facem si noi, posedau doua virtuti esentiale: credinta in Dumnezeu si dragostea fata de Tara. Ele si constituiau coordonatele pe care se aseza intreaga lor viata spirituala.

De fapt, Sfantul Apostol Pavel ne porunceste: "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu: priviti cu luare-aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta" (Evrei 13, 7). Valorile pe care ei le-au promovat ar trebui sa fie contaminante pentru noi, pentru toti.

Noi, in lucrarea "Prezente clericale ortodoxe la Marea Unire de la Alba-Iulia", i-am amintit doar pe unii dintre preotii participanti, insa mult mai multi slujitori ai Bisericii au fost implicati in evenimentul insusi al Marii Uniri de la Alba Iulia. Bisericile romanesti din Transilvania (Ortodoxa si Greco-Catolica) au fost reprezentate la Alba Iulia prin cinci episcopi, patru vicari, zece delegati ai consistoriilor ortodoxe si ai capitulilor greco-catolice, 129 de protopopi, cate un reprezentant al institutelor teologice-pedagogice si cate doi reprezentanti ai studentilor teologi, la care se adauga numerosi alti preoti sositi in fruntea pastoritilor lor. Toti nutreau acelasi sentiment al unitatii nationale.

Parintele Patriarh Daniel, tragand o concluzie, zice: "Asadar, in unire se afla puterea si demnitatea, binecuvantarea si bucuria unui popor. Dezbinarea, insa, este ucigatoare si umilitoare pentru un popor, deoarece ea slabeste si degradeaza viata acestuia. Uniti in «cuget si simtiri», putem birui dificultatile si incercarile vietii. Unirea intareste si inalta un popor. Sa luam pilda de la corifeii Marii Uniri pe care-i admiram totdeauna pentru unitatea lor de actiune si pentru realizarile care au urmat dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918"[8].

Traiasca Romania Mare!

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului
 si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

[1] George Cosbuc, Poezii II, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1982, p. 342.

[2] Nicolae Iorga, Sate si preoti din Ardeal, Bucuresti, 1902.

[3] †Justinian Chira Maramuresanul, Viata Maicii Domnului, Cluj-Napoca, 1986, p. 94.

[4] Ion Agarbiceanu, Meditatie in septembrie, Editura Dacia, Cluj, 1971, p. 91.

[5] Ilie Sandru, Patriarhul Miron Cristea, Targu-Mures, 1998, p. 111.

[6] † Miron Cristea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Cuvinte despre Marea Unire, Basilica, Bucuresti, 2018, p. 31.

[7] Ion Agarbiceanu, Doua iubiri, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1968, p. 391.

[8] Biserica Ortodoxa Romana si Marea Unire, Basilica, Bucuresti, 2018, p. 9.

0 comentarii3612 vizualizări29 noiembrie 2018




rss 2.0
rss 2.0