Inaltarea Sfintei Cruci (gr. Σταυροφανεια) este cea mai veche si cea mai importanta dintre sarbatorile crestine inchinate cinstirii crucii lui Iisus. Atat in calendarul bizantin (ortodox si greco-catolic) cat si in cel latin aceasta sarbatoare se tine pe data de 14 septembrie. Prin aceasta sarbatoare crestinii comemoreaza doua evenimente deosebite din istoria lemnului crucii:

• aflarea crucii (de catre Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare) pe care a fost rastignit Iisus si inaltarea ei solemna, in vazul tuturor, de catre episcopul Macarie de Ierusalim, in ziua de 14 septembrie 326;
• readucerea lemnului crucii de la persi, in anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius I, care a depus-o in biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa care patriarhul Zaharia de Ierusalim a inaltat-o in vazul tuturor, la 14 septembrie 630.

Istorie

Inceputul cultului public si oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut in anul 335, cu ocazia sfintirii bisericii zidite de imparatul Constantin cel Mare, la propunerea imparatesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului si al ingroparii lui Isus (vestita biserica a Sfantului Mormant, sau Martirion/Martyrium, iar mai tarziu "Ad Crucem"). Conform pelerinei crestine Egeria (sec. IV), in aceasta biserica, consacrata in ziua de 13 septembrie, a fost depusa spre pastrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperita de putina vreme de sfanta Elena, mama lui Constantin.

Dar sarbatoarea liturgica a Inaltarii Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai tarziu, pe 14 septembrie, si asa s-a transmis si in Occident, cu incepere din secolele VII-VIII, cand la evenimentul din 335 s-a adaugat comemorarea redobandirii relicvei sfintei cruci de catre imparatul bizantin Heraclie in anul 629. Cu paisprezece ani mai inainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfanta a Ierusalimului, a luat ca prada de razboi si racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea prin razboi, si a depus-o in Biserica Sfantului Mormant. Cativa ani mai tarziu, in anii 634-635, lemnul sfintei cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (si inapoi) intr-o procesiune solemna care s-a pastrat pana astazi in cultul bizantin al sarbatorii din 14 septembrie.

Partile din Cruce care au ramas la Ierusalim s-au pierdut definitiv in anul 1187, cand a fost luata de Episcopul de Betleem si dusa in batalia de la Hattin. Au ramas doar bucatile trimise de Sfanta Elena la Constantinopol si la Roma.