E ora 19.00 fix la gara Bistrita-Nord. Pleaca trenul privat de la linia 4 din Bistrita spre Cluj-Napoca. Peronul e plin de oameni maturi, parinti veniti sa isi conduca copiii la tren. Da, acesta e trenul tinerilor ce pleaca in fiecare seara de duminica de la Bistrita la Cluj. Sunt tinerii studenti si masteranzi ce au fost la sfarsit de saptamana acasa la parintii din Bistrita si acum se duc din nou la studii. Acestia sunt tinerii ce umplu pana la refuz cele trei vagoane ale garniturii de tren. Acestia sunt tinerii de elita ai Bistritei, care in procent de peste 90 la suta nu vor mai reveni niciodata definitiv la Bistrita. Dupa studii, se vor stabili la Cluj sau in alte orase mari din tara, sau vor ingrosa randurile emigratiei economice din Europa sau S.U.A.

Acesta e trenul tristetii parintilor, e trenul ce le-a "rapit copilasii" ,e prima ruptura, de cateva zile sau saptamani, de "copilul mamii" si "fata tatii" ,e trenul care arata prima etapa a rupturii tinerilor Bistritei de locurile natale.

Dar e si trenul sperantei din gara Bistria Nord.  E trenul care duce in mintea multor parinti, pe acei tineri ce vor deveni profesori, ingineri, medici la Bistrita. Realitatea trista e insa alta, ei nu vor mai reveni acasa decat in vizite scurte si tot mai rare. Bistrita a devenit pentru acesti tineri un oras doar pentru maturi dar mai ales pentru pensionari.

Mai nimic nu ii atrage pe tineri la Bistrita. Pentru ce sa revina? Dupa 30 de ani de democratie abia avem 2 cinematografe si 2 mini-mall-uri noi. Posibilitatiile de distractie si divertismet fiind reduse. Restaurantele ieftine se transforma in bodegi iar cele de lux sunt prea scumpe pentru bugetul unui student. In rest mai nimc. Nu tu stagiune permanenta de opera, opereta, balet, teatru sau spectacol de revista. Bistrita e un oras mort cultural, desi are 5-6 institutii de cultura puternic finantate de la bugetul local si cel judetean. In rest mai nimic. Singurul loc frumos amenajat din Bistrita, dar pe timp de vara, e Parcul Municipal.

Da, avem si un Pietonal de groaza, cu pavajul ca dupa bombardamet, magazine putine, urate si scumpe, cladiri neintretinute, majoritate nici macar proaspat zugravite, si cate s-ar mai putea spune de Pietonalul nostru.

Cat despre posibilitatiile de castig la Bistrita, e tragi-comedie. Firmele straine si nu numai, abia asteapta sa cazi examenul de la o faculate, sa te si bage in productie cu salariul minim, sub 300 de euro net.    

Asa ca trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca Bistrita devine de la an la an tot mai mica, cu mai putini tineri capabili sa faca ceva pentru viitorul acestui oras. Bistrita moare in fiecare duminica la ora 19.00, putin cu putin, odata cu sutele de studenti ce pleaca spre zari mai bune.

Marius Chiuzan.