Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Editorial Luni 17 Iunie 2024 - 14587
Tristetea Italiei.

Planurile de calatorie m-au dus in Italia, mai precis la Venetia si orasul vecin-Mestre. Venetia e frumoasa, e ceva deosebit, merita vizitata in special primavara si toamna cand sunt mai putini turisti si preturile sunt rezonabile. Vara e o alta poveste, cu inghesuiala, mirosuri de laguna/mlastina si preturi uriase. Dar alta e povestea mea din Venetia si Mestre.

Peste tot unde am mers am intalnit italieni buni, frumosi si omenosi, dornici sa te ajute, poate si prin prisma faptului ca am spus de fiecare data, in engleza, ca suntem turisti. Dar au fost si situatii in care nu am avut pe cine intreba dintre localnici. Intr-o seara frumoasa de primavara, discutam cu sotia intr-o statie de autobuz, nefiind hotarati incotro sa mergem cu autobuzele locale, si nestiind prea bine traseele. Asa se face ca auzindu-ne vorbind romaneste, o femeie care astepta si ea autobuzul, ne-a spus ca ne ajuta sa gasim masina potrivita dar si magazinul pe care il cautam pentru cateva cumparaturi. Si asa, din vorba in vorba, am aflat ca femeia noastra era romanca din Republica Moldova, avea acasa sau raspandite prin lume 3 fete majore, ca aici in Italia - la Mestre era singura si ca merge dimineata la serviciu si seara se intoarce singura spre casa, mai precis spre o chirie. Fara nici o obligatie, femeia s-a decis sa vina cu noi pana spre magazinul unde voiam noi sa mergem, lasandu-si autobuzul si traseul ei spre casa. Am intrebat-o daca nu e prea mare deranjul, mai ales dupa o zi de munca, sa mergi pe alt traseu, opus casei, pentru a ajuta niste straini.

Mi-a spus ca nu e un deranj si a vazut ca noi avem nevoie de ajutor si ii place sa ajute. Mai mult, spunea ca sta intr-o chirie cu alte cateva colege dar nimeni nu o asteapta la ora sigura si fixa acasa si nimeni nu ii va simtii lipsa pentru cateva momente in plus.

Dar vorbele ei erau spuse cu o asa tristete, durere si apasare de parca ar fi strans in ea toata tristetea Italiei, a sutelor de mii de romance ce au lasat Romania si Republica Moldova pentru a-si gasi un rost, un loc de munca si cativa bani , mai multi decat au la casele lor.

 Tristetea si amaraciunea ei au durut, la modul cat mai fizic posibil, mi-au ramas in gand si inima. Pentru mine a fost ca un strigat de alarma, ca mamele romance sunt obligate sa ia calea strainatatii pentru a-si intretine familiile, pentru a avea un trai decent, deoarece politrucii ce conduc acum si vremelnic cele doua tari romanesti surori, nu fac nimic pentru a le asigura un trai decent in tara lor, si nici nu sunt perspective ca o vor face in viitorul apropiat.

Pacat, mare pacat ca in Italia gasesti acum, aproape peste tot, romani veniti la munca pentru un viitor decent, la intoarcere acasa. Evident m-am intalnit cu romani si in Venetia, in magazine, in autobuze, cam peste tot, de la aeroport, in gari sau autogari. Si aici nu ma refer la cersetorii de o anumita etnie din Romania sau cei care stau la mici ciupeli "da un euro" la aeroport sau alte locuri publice cu "vad/trecere".

Din pacate, Italia e plina de muncitori romani, care acum aduc plus valoare acestei tari dar o vaduvesc de munca si talentul lor tocmai pe tara in care vor sa se intoarca, Romania sau Republica Moldova. Iar asta ma umple de tristete dar si de suparare la adresa guvernantilor, toti din 89 incoace.

 

Marius Chiuzan - Jurnalist liber si independent.  

0 comentarii2485 vizualizări02 iunie 2024




rss 2.0
rss 2.0