In acest an am revizitat 8 tari si 6 capitale, asa ca am puterea, capacitatea si cunostintele de a face o analiza comparativa intre tara noastra si alte tari europene. Am vizitat Romania, Ungaria, Austria, Germania, Italia, Suedia, Norvegia si Danemarca. Pe langa orase si localitati mici am vizitat mai multe zile sau chiar saptamani, 6 capitale ca si Bucuresti, Budapesta, Berlin, Oslo, Copenhaga si Roma. Evident ca am vizitat si orase mari din tara si strainatate care, chiar daca nu sunt capitale sunt reprezentative pentru tarile lor, cum e Clujul pentru Romania, Milano pentru Italia sau Malmo pentru Suedia, etc .

Se spune ca daca vrei sa faci o comparatie intre dezvoltarea unei tari si a altora trebuie sa te uiti la utilitatile publice, cladirile publice, parcuri, locuri de joaca, reteaua de transporturi si facilitati publice, muzeele, catedrale, monumente sau la toaletele/baile publice, etc . 

La capitolul transporturi publice Bucurestiul sta binisor, are metrou, tramvaie, autobuze etc, dar mai "e mult inca pana departe". La Bucuresti metroul este ca in titlu, infect, neingrijit, cenusiu, gri sau negru, slab iluminat, ne-renovat de multi ani, totul denota delasare si lipsa de atentie din partea conducerii si ... subfinantare. Nu mai vorbesc de graffitti, de corpurile de iluminat de acum 40 de ani, de pasajele sumbre, lugubre, de sistemul de taxare invechit sau unele vagoane foarte vechi. In toate celelalte capitale am gasit statii de metrou ultra-moderne, noi sau renovate recent cu otel - inox si sticla, si foarte multa lumina si culori vii/vesele. Dar nu si la Bucuresti. In toate celelalte capitale retelele de transport sunt interconectate intre ele, si ai un singur tip de bilet/cartele pentru toate, nu fiecare mijloc de transport separat, si la preturi relativ mici fata de puterea lor de cumparare. Si da, toate metrourile vizitate prin Europa au scari rulante pentru coborare si urcare si lifturi pentru batrani, mame cu copii sau persoane cu handicap locomotor, etc. In plus in toate capitalele vizitate am vazut peste tot indicatoare bilingve, si chiar anunturi vocale in statiile si vagoanele de metrou, adica in limba locala si engleza. Dar la Bucuresti "e inca mult pana departe".

La capitolul cladiri publice la Bucuresti e jale, majoritatea ne-renovate, nici macar rezugravite recent. ( daca s-ar taia din sporurile si salariile nesimtite ale sefilor ar fi bani pentru cateva galeti de var sau vopsea pentru zugravit cladirile in culori vii). Din pacate exteriorul din Bucuresti, cu cateva exceptii lasa foarte mult de dorit, cu trotuare neingrijite/sparte, piste de biciclete putine, inguste si cu obstacole prin ele sau intersectate cu zonele pietonale, cu parcari putine, aglomerate si murdare, (nu sunt multe subterane sau supraterane ca si in occident) nu gasesti cismele sau tasnitoare cu apa potabila, sau cu foarte putine banci dar si acelea care exista, sunt  murdare/neingrijite.

Parcurile, locurile de joaca pentru copii sau relaxare pentru seniori sunt putine in Bucuresti, majoritatea neingrijite, iarba necosita, arbustii netaiati si cu putine facilitati (in occident parca era un normativ ca la 2-3 mii de locuitori sa fie un loc de joaca pentru copii sau un parculet). Mai mult, in capitala noastra sunt foarte putine baze publice pentru sportul de masa sau facilitati sportive, iar in curtea scolilor si a liceelor inca sunt restrictii de acces dupa masa, desi ar fi utile acele spatii pentru elevi si tineri si in timpul lor liber. In acele curti scolare se poate practica tot anul gratis minifotbalul, handbalul, baschetul,  tenis de masa, etc, dar majoritatea directorilor sunt inca obtuzi si inchistati in mentalitati dictatoriale si delasare. (directorii spun gresit: la noi in scoala nu intra nimeni, sau sa nu vina pe aici, ca ne dau de lucru in plus si dupa masa, sa nu ne sparga ei geamurile, ca mai trebuie sa punem si camere de supraveghere video, etc, ce daca nu pot face sport, sa mearga la "pacanele" la o tigara la coltul blocului, sa bea o bere sau sa se bata pe unde vor ei, ca asa am facut noi in anii 90-2000, cand eram noi tineri).

In domeniul atractiilor muzeale stam bine la Bucuresti, dar din pacate muzeele vizitate de mine, inclusiv Muzeul de istorie sufera de aceeasi boala, subfinantarea si delasarea. Chiar daca peste tot personalul muzeelor din Bucuresti m-a intampinat amabil, evident ca am spus ca sunt jurnalist, am vazut cam aceleasi probleme, cladiri neingrijite, ne-renovate, ne-zugravite, spatiile expozitionale invechite, totul e ramas ca pe vremea lui Ceausescu, cand erau moderne, dar de atunci au trecut 35 de ani, si lumea a mai evoluat putin. In occident toate muzeele au diorame din otel si sticla, lasere, 3 D, prezentari automate in mai multe limbi de circulatie internationala, la casti, aparate portabile, wi-fi cu link web, coduri QR sau posturi fixe audio-video. La Bucuresti inca avem ghizi, care de multe ori nu fac fata cerintelor si afluxului de vizitatori, dar si materialele de prezentare sunt putine si incomplete. Mai mult, toate muzeele mari din occident, si am vizitat sute in ultimii ani, au magazine de suveniruri sau de cumparaturi uriase, cu 3-5 camere pline cu suveniruri pe tema muzeului, dar si sute sau mii de replici ale exponatelor din muzeu, ce pot fi cumparate de vizitatori. Sunt muzee care ofera sute de tipuri de haine sau incaltaminte pe tema muzeului in care te gasesti sau a exponatelor. La Bucuresti sunt cateva incaperi mici, mese sau vitrine cu cateva suveniruri si in rest nimic, parca nu s-ar dori promovarea acelor locuri, a capitalei si a tarii noastre.

Un capitolul sinistru dea dreptul este cel al monumentelor de for public. Toate capitalele occidentale vizitate de mine au monumente si statui uriase, frumoase, realiste, atragatoare, majoritatea realizate in maniera normala/realistica, atragatoare si placute ochiului. In Bucuresti pe langa monumentele vechi din perioada monarhista sau socialista/sub Ceausescu, au aparut tot felul de uratenii, de fite, orori, de reinterpretari de scalambaieli in piatra si marmura, metal sau fibra, tot fel de lucruri de neinteles care agreseaza vizual si estetic. Parca cineva promoveaza intentionat cultura uratului, a isteriei si paranoiei vizuale in masa si pentru publicul larg, parca artistii plastici si sculptorii romani actuali, majoritatea ar fi facut cursurile de arte plastice citind zilnic Infernul lui Dante Alighieri si dorind astfel sa il reinterpreteze continuu in Bucuresti dar si in alte orase din Romania. Cand vezi mai nou majoritatea lucrarilor de arta plastica de for public, iti vine sa spui ca acei creatori erau beti, drogati sau bolnavi psihici cand au realizat acele lucrari, dar culmea, cineva, poate la fel ca ei, le-a aprobat si platit cu sume uriase din bani publici.  Tot occidentul isi glorifica eroii din istorie, unii total necunoscuti publicului larg sau foarte controversati, prezinta frumusetea trupului uman prin nuduri in compozitii realiste sau reproduceri dupa lucrari antice si renascentiste, ca sa nu vorbim de renovarea marilor monumente istorice. La noi nu se intampla asta, iar Bucurestiul este o rusine la acest capitol.

La un singur capitol stam bine, biserici, case de cult si monumente religioase. Crestinii ortodocsi, catolici, neoprotestanti si de la alte culte din Romania, au reusit dupa 1989 sa isi construiasca locasuri noi si sa le renoveze pe majoritatea. Acesta lucru e bine si trebuie evidentiat, chiar daca la capitolul libertate religioasa am regresat puternic in "pandemie" sau avem o mare problema cu prozelitismul religios, unde tot felul de organizatii din lume vin sa ne crestineze pe noi romanii, desi suntem crestini de 2000 de ani, si asa pe langa cele 18 culte oficiale sunt zeci acceptate si mii neoficial, ce vin zilnic sa ne spuna ca orice e bun, dar sa uitam de ortodoxia noastra. In occident sentimentul religios e in regres, dar e in mare crestere turismul la catedrale si obiective religioase. Daca vorbim de Italia si Roma in speta, are zeci de catedrale si mii de biserici foarte ingrijite, dar toate capitalele vizitate au multe catedrale, deschise vizitarii publice, ingrijite, inclusiv cu magazine de suveniruri (sa nu se mai planga unii in Romania ca dau 1 leu pe o lumanare ca in occident lumanarile de ceara, electrice sau de alt tip, costa intre 1 si 3 euro bucata). Din pacate in Bucuresti avem doar o singura catedrala peste 100 de metri inaltime, fata de zeci cate gasesti in capitalele occidentale.

Am lasat special la urma cel mai groaznic si infect capitol, cel care da si titlul acestui material. Este vorba despre gari si autogari dar mai ales baile si toaletele publice din acestea.

In toata Europa, in tarile si capitalele vizitate accesul la aceste facilitati pentru satisfacerea unor nevoi fiziologice este simplu, usor si in conditii decente. Majoritatea toaletelor occidentale sunt ultra-moderne, bine dotate cu sisteme automatizate atata la apa cat si la celelalte piese din toalete: hartie, uscator, etc. Cu senzori speciali se evita atingerea acestor obiecte ce se folosesc in comun.

La Bucuresti in Gara de Nord sau la Cluj in gara mare sau autogara de langa pasarela administrata de mai multe firme private, situatia e de a dreptul jalnica.

Baile sunt invechite, vasele de toaleta sunt "antice" , mizerie, miros de clor intepator, nu de parfum sau substante de curatat prietenoase cu mediul, baterii si robinete invechite, actionate manual sau dispersoare de sapun mecanice, dezinfectante actionate tot manual, unde apasa mii de oameni zilnic. Totul este dezamagitor, invechit, totul denota delasare, mizerie si infectii potentiale. Ce sa mai vorbim de cabinele de W.C. murdare pe interior, cu mesaje obscene sau alte porcarii scrise acolo ...

Totul e parca dintr-o tara bananiera unde tehnologia si inovatia inca nu a ajuns. Totul in acest domeniu public din Romania, in speta Bucuresti si Cluj este sub semnul cuvantului ... infect.

Din fericire si in Romania sunt exceptii, adica restaurante sau hoteluri unde aceste facilitati sunt in buna stare si moderne, semn ca se stie si la noi a se face treaba buna, dar doar la particulari.

Concluzia mea generala e clara. Romania e o tara frumoasa dar foarte prost gospodarita, de-a dreptul neglijata in domeniul public, de catre politicieni si cei din administratiile locale. Alta este insa situatia Romaniei, la firmele particulare sau la familiile romanilor, indiferent de etnie, acasa, unde e ordine, curatenie si toate lucrurile bine puse la punct.

In occident e invers. Domeniul public e foarte bine aranjat, curatat, atragator si bine gestionat, dar in particular femeile occidentale, majoritatea, sunt mai delasatoare, mai neglijente si au casele mai putin ordonate si aranjate, in comparatie cu cele ale gospodinelor romane.  

Marius Chiuzan - jurnalist liber si independent.