Se spune ca cea mai mare tragedie din viata unui om este sa isi vada copiii sau nepotii suferind sau mai grav sa…moara. Acest sentiment de suferinta sfasietoare, coplesitoare, distrugatoare l-am vazut pe chipul a doi batrani pensionari care plangeau ca niste copii pentru copilul lor de suflet, pentru nepoata lor de 13 ani.

              De suferinta acestor oameni am re-aflat in aceste zile, dupa ce in urma cu cativa ani mai multi oameni din Bistrita, la care m-am alaturat si eu cu o contributie modesta, mediatica, au incercat si partial au reusit sa o ajute financiar pe micuta si atunci si acum Alexandra D. Ea are o tumora pe creier, care a fost operata in ultimii ani de 9 ori, iar in aceste zile, dupa ce s-a extins spre trunchiul cefalic, se pare, doar se pare, ca va fi operata pentru a 10 oara.

             Poate, un mare POATE, pentru ca medicii de la Clinica de Neuro-chirurgie din Cluj sunt rezervati, sansele de reusita fiind mici. Dar minuni mai exista. Dumnezeu e mare si cand din ratiuni care ne scapa noua oamenilor, muritorilor, mai face cate o minune. (asa spunem noi, ca sa ne explicam prelungirea vietilor nostre minuscule in univers)

             Dar minunile se fac prin intermediul oamenilor, a medicilor, a asistentelor, a celor care au grija de oameni, care au depus Juramantul lui Hippocrate pentru a salva viata umana.  

            Doar la asta te mai poti gandi cand vezi poza Alexandrei D, care zambeste fericita, dupa una din multitudinea de operatii suferite pe creier. E o fericire de copil naiv, nevinovat, care nu e obisnuita inca cu rautatile si suferinta provocata de oameni. E obisnuita doar cu suferinta fizica, cu lupta ei cu boala si cu despartirea de parinti, de bunici.  E obisnuita ca in ultimii ani sa stea doar pe un pat de spital, iar tovarasi de joaca dupa iesirea din starile prelungite de coma sa ii fie ceilalti pacienti de la reanimare sau cadrele medicale care o ajuta sa supravietuieasca. Si medicii clujeni chiar au facut tot posibilul sa o ajute. Dovada o constituie cele 9 operati, incercari de a extirpa definitiv cancerul care a pus stapanire pe creierul micutei fete. Ei pot incerca sa o salveze, si incerca..... . Ce dovada mai mare de daruire a unor medici mai trebuie pe langa atatea operatii facute decat e aceea simpla Diploma acordata Alexandrei pentru...... "curajul si persevereta de a infrunta boala si reusita in lupta".. cu ea. Un gest nobil venit din partea unor nobili, a celor care zi de zi incerca sa ajute copiii aflati intre doua lumi, intre a fi si a nu fi.

Dar Alexandra a tot luptat si pana acum a castigata lupta... pana acum.... dar.....

Bunicii nu mai pot vorbi, sunt disperati, plang inecandu-se, ne povestec tragedia lor din ultimii ani, sutele de drumuri la Cluj, la nepotica lor, necazul fiului si a norei lor cu unicul copil, plang si se roaga la Dumnezeu pentru o minune de sarbatori. Implora Divinitatea pentru o minune de Craciun. Spera pentru a nu dispera si.. strang in brate cu tarie un caine mic, alb, rasa bison, care a fost al Alexandrei, il stang la piept ca si cum ar fi ea, Alexandra lor..... si plang.

Ce poti sa spui? Ce poti sa faci ? Cum sa ii ajuti ?

Am mers alaturi de colegul meu jurnalistul sportiv Max Marec pana la ei, la casa bunicilor, mai aveam 3,5 milioane de lei vechi de donat din partea participantilor la Cupa Generozitatii, organizata de inimosul medic stomatolog Marius Nicolae Pop si am donat acei bani pentru Alexandra. Cu greu au luat acei bani. Sunt putini pentru necazul lor, foarte putini. Numai drumurile spre Cluj si inapoi costa intr-o luna mult mai mult.

Inainte de a pleca, bunicul Alexandrei si-a facut din nou curaj, s-a oprit din plans si mi-a spus: "Domnule Chiuzan sunteti jurnalist cunoscut si stiti oamenii, vorbiti dumneavoastra sa ne lase sa o aducem la Bistrita pe Alexandra! Medicii de la Cluj spun ca sunt slabe sanse de reusita pentru inca o operatie, asa ca noi familia am cerut sa o aducem la Bistrita la Spitalul Judetean. Cei de la Cluj ne-au spus ca ne dau si o salvarea echipata complet sa o aducem acasa. Daca o fi sa.........., macar sa fie langa noi, sa o putem vedea tot timpul. Va rog, va rog, vorbiti cu dr. Buta-directorul, vorbiti cu cine stiti ca e bine, vorbiti sa ne ajute, va rog, e nepoata mea. Noi am tot vorbit si nu vreau sa aprobe transferul ei la Bistrita, Va rooog......"

Ce pot eu sa fac? Nu sunt medic, nu sunt factor de decizie, eu doar scriu la ziar, vorbesc la radio si tv, asta stiu sa fac. Si atunci m-am hotarat sa scriu in putine cuvinte fata de miile de cuvinte ce s-ar impune pentru a descrie aceasta suferinta. Scriu si aproape ca imi vine sa plang, dar nu plang caci sunt barbat si barbatii nu au voie sa planga (se spune doar). Cu singuranta cineva cu putere de decizie va citi si acest material, cu siguranta ca cineva va decide sa o salveze pe Alexandra, macar pentru cateva zile.........., cu siguranta ca de Craciun se mai fac si minuni.   

Marius Chiuzan.

 Juramantul lui Hippocrate. "Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea si Panacea si pe toti zeii si zeitele, pe care ii iau ca martori, ca voi indeplini acest juramant si poruncile lui, pe cat ma ajuta fortele si ratiunea: 

         Sa respect pe cel care m-a invatat aceasta arta la fel ca pe propriii mei parinti, sa impart cu el cele ce-mi apartin si sa am grija de el la nevoie; sa-i consider pe descendentii lui ca frati si sa-i invat aceasta arta, daca ei o doresc, fara obligatii si fara a fi platit.

• Sa transmit mai departe invataturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu si numai acelor discipoli care au jurat dupa obiceiul medicilor, si nimanui altuia.

• Atat cat ma ajuta fortele si ratiunea, prescriptiunile mele sa fie facute numai spre folosul si buna stare a bolnavilor, sa-i feresc de orice dauna sau violenta.
• Nu voi prescrie niciodata o substanta cu efecte mortale, chiar daca mi se cere, si nici nu voi da vreun sfat in aceasta privinta. Tot asa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
• Sacra si curata imi voi pastra arta si imi voi conduce viata.
• Nu voi opera piatra din basica, ci voi lasa aceasta operatie celor care fac aceasta meserie.
• In orice casa voi intra, o voi face numai spre folosul si bunastarea bolnavilor, ma voi tine departe de orice actiune daunatoare si de contacte intime cu femei sau barbati, cu oameni liberi sau sclavi.
• Orice voi vedea sau voi auzi in timpul unui tratament voi pastra in secret, pentru ca aici tacerea este o datorie.
• Daca voi respecta acest juramant si nu il voi calca, viata si arta mea sa se bucure de renume si respect din partea tuturor oamenilor; daca il voi trada devenind sperjur, atunci contrariul."