Cu peste 20 de ani in urma, am cunoscut un OM care insuma totalitatea calitatilor vazute de orice tanar ca si tipic al maturului absolut. Il chema Andrei in romaneste - dar Andrei poate fi si numele generic al acestui tip de oameni. Andrei a fost tot ce si-ar fi dorit sa fie un tata pentru orice copil, sotul pentru orice femeie, socrul pentru orice ginere, bunicul pentru orice nepot, partenerul de afaceri pentru orice patron, seful pentru orice subaltern, colegul si vecinul pentru orice cetatean.

Aproape ca-mi vine sa spun ca a fost omul ideal, avand si o infatisare fizica impunatoare, o voce rasunatoare si o atitudine de lider. Cred ca, Leonardo Da Vincii cand a schitat "Omul vitruvian" a avut in fata un model fizic ca si al prietenului meu Andrei.(Andrei al meu a fost mai in varsta decat mine, putandu-mi lejer sa-mi fie tata, deoarece diferenta de varsta a fost de peste 25 de ani). In plus fata de modelul lui Da Vincii, Andrei a avut si o "conformatie" spirituala si morala ideala, cum rar mai gasesti in ziua de astazi. Dar, cum tot ce e frumos si bun se termina repede, si firul vietii prietenului meu Andrei s-a sfarsit la 70 si ceva de ani, chiar daca putea, dupa conformatia fizica si tonusul moral avut, sa ne mai bucure inca cativa zeci de ani de prezenta lui. Caile Domnului sunt multe si necunoscute, iar eu, muritorul, un firicel de nisip intr-un ocean, nu pot, nu vreau si nici nu stiu sa-l judec pe Creator pentru deciziile luate.

Un lucru e clar, prietenul meu Andrei, care prin bunatatea lui Dumnezeu mi-a devenit in 1990 ruda prin alianta, a fost chemat la dreapta Lui si cu siguranta sade acolo intre heruvimi, serafimi si ingeri si se bucura, cred eu, de cele mai inalte onoruri, ca drept rasplata, pentru o viata pe care si-a dedicat-o familiei, prietenilor, colegilor, veciniilor, si tuturor oamenilor pe care i-a cunoscut. In seara asta, sunt trist. Sunt trist pentru ca, inca un mare OM a plecat fara putinta de intoarcere si fara putinta de consolare a noastra, a muritorilor, fara prea multe sperante si nadejdi in lumea in care traim.

O speranta totusi exista, credinta in Dumnezeu si in oamenii buni, asa putini cat mai exista, credinta in onoare, cinste, corectitudine, demnitate si respect fata de semeni, chiar daca unii vor comenta ca acestea sunt doar niste percepte perimate, fara trecere in societatea capitalista de tip mafiot, corupta si inraita pe care o avem acum in Romania. Inca nu e totul pierdut.

Cateva sute de oameni l-au condus astazi pe Andrei spre locul in care isi va odihni trupul pamantean, si atunci am vazut ca mai sunt fiinte in jurul nostru care mai cred in tot ce e bun si frumos, care mai spera in revigorarea morala a natiei noastre, care mai spera ca cel putin copiii si nepotii nostri vor putea sa ajunga intr-o postura demna, fara compromisuri morale si obligatii materiale.

Inca o data, fostul meu prieten Andrei, mi-a amintit ca adevarul umbla cu capul spart si minciuna are picioare scurte, dar ca, in final, frumusetea si bunatatea ies la lumina, chiar daca, pentru acestea, de multe ori trebuie sa-ti sacrifici viata pamanteana, si s-o pui in slujba familiei, pritenilor, rudelor si a oamenilor in general.

Dormi in pace, dragul nostru Andrei, cu siguranta, miile de oameni buni care te-au cunoscut nu te vor uita niciodata.

Marius Chiuzan.