In Romania, anual, aproximativ 60.000 de persoane sufera un accident vascular cerebral (AVC)¹. Una dintre cele mai frecvente complicatii care apare dupa un AVC este spasticitatea², o afectiune ce afecteaza muschii si mobilitatea, limitand independenta pacientului. Spasticitatea post-AVC se poate manifesta inca din primele saptamani dupa accident, afectand bratele, picioarele sau ambele, si poate transforma chiar si activitati simple, precum imbracatul sau spalatul, in provocari majore. Spasticitatea post-AVC poate fi tratata³, iar interventia timpurie este asociata cu rezultate mai bune⁴.

Pacientii cu AVC (Accident Vascular Cerebral) prezinta o incidenta ridicata a invaliditatii, o treime ramanand dependenti de apartinatori⁵. Spasticitatea, una din complicatiile comune dupa accidentul vascular cerebral si una dintre sursele de dizabilitate, este o tulburare motorie si senzoriala caracterizata de o hiperactivitate musculara care forteaza flexia si aductia membrelor, blocandu-le in pozitii anormale³. Bratul afectat de spasticitate este permanent indoit si apropiat de corp, cu antebratul rotit spre interior, mana in flexie si degetele stranse in pumn. Cand este afectat unul din membrele inferioare, pot fi prezente simptome precum coapse in forfecare, genunchi in hiperextensie, degete in flexie sau picior equin (rotit spre interior de la glezna). Nu este greu de imaginat ca pana si cele mai simple activitati, precum spalatul sau imbracatul, devin imposibile intr-o astfel de situatie.

Aceasta complicatie, care limiteaza mobilitatea si scade independenta pacientilor cu AVC, poate sa apara relativ repede dupa faza acuta - aproximativ 25% dintre pacienti prezinta spasticitate la doua saptamani

post-AVC, dar si mai tarziu. Dupa 12 luni, procentul creste la 38% in cazul celor aflati la primul accident vascular cerebral si la 44% pentru cei cu AVC recurent.⁴ De ce sunt importante aceste date: pacientii, apartinatorii si ingrijitorii trebuie sa fie in permanenta atenti daca apar simptome noi, pentru a putea programa rapid o evaluare la medicul curant si a grabi astfel initierea tratamentului adecvat.

Interventia timpurie in spasticitate este foarte importanta pentru a preveni pierderea permanenta a amplitudinii articulare. Procesul de scurtare a tesuturilor moi, cu restrictionarea mobilitatii, rigidizarea articulatiilor si cronicizarea durerii, variaza de la o persoana la alta, dar rapoartele medicale arata ca, de regula, debuteaza la doua saptamani dupa instalarea spasticitatii si poate atinge varful in 3 luni⁴.

Tratata, spasticitatea poate fi ameliorata. Netratata, duce la pierderea independentei bolnavilor, la scaderea calitatii vietii lor si la ingreunarea sarcinii ingrijitorilor⁴. Actioneaza in beneficiul persoanei dragi afectate de spasticitate post-AVC si al tau, ca apartinator.

Detectarea precoce si implicarea familiei sunt esentiale:

Pacientii si apartinatorii trebuie sa fie atenti la orice semne de rigiditate musculara sau pozitii anormale ale membrelor, pentru a solicita rapid o evaluare medicala. Actiunea timpurie poate preveni complicatii permanente si poate creste semnificativ sansele de recuperare.

Rolul echipei multidisciplinare:

Interventia neurologului, a medicului de recuperare, a medicului de familie si implicarea familiei creeaza un parcurs coerent pentru pacient, asigurand monitorizare constanta si ajustarea terapiei in functie de nevoile individuale.

"Obiectivul principal al neurologului este sa salveze viata pacientului in faza acuta a AVC-ului, dar este la fel de important sa informam pacientul si familia ca recuperarea medicala timpurie poate preveni spasticitatea si poate imbunatati semnificativ independenta si calitatea vietii." - spune Prof. Univ. Dr. Cristina Tiu, medic primar neurolog, Sef sectie Neurologie II, SUUB.

Importanta reabilitarii medicale: Kinetoterapia, exercitiile specifice si tratamentul medicamentos adecvat sunt instrumente eficiente pentru prevenirea contracturilor musculare si pentru mentinerea mobilitatii. Familia are un rol activ, sustinand pacientul in respectarea programului si in efectuarea exercitiilor acasa.

"Chiar daca pacientii cu spasticitate post-AVC nu sunt cei mai simpli de tratat, kinetoterapia, exercitiile specifice si tratamentul medicamentos adecvat pot face diferenta. Rolul familiei este esential: sustinerea si implicarea lor in programul de recuperare cresc sansele de succes ale terapiei." - spune Prof. Univ. Dr. Delia Cinteza, medic primar Medicina fizica si de Reabilitare, I.N.R.M.F.B.

Interventia timpurie, cu integrarea mai multor terapii, este asociata cu un grad mai ridicat de recuperare a functiilor motorii, cu cresterea independentei si cu imbunatatirea calitatii vietii atat pentru pacienti, cat si pentru familiile lor⁴.

Surse:
1. SUUB, Accidentul vascular cerebral (AVC) - Cum se manifesta si cum se intervine (https://www.suub.ro/sfaturi-medicale/accidentul-vascular-cerebral-avc/)
2. Spasticitatea post AVC - diagnostic, management terapeutic, monitorizare (https://emc.formaremedicala.ro/cursuri-medicale/spasticitatea-post-avc-diagnostic-management-terapeutic-monitorizare/)
3. US National Library of Medicine, Post-Stroke Spasticity (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK585580/)
4 US National Library of Medicine, Early Identification, Intervention and Management of Post-stroke Spasticity: Expert Consensus Recommendations (https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8461119/)
5. World Health Organisation. Stroke, Cerebrovascular accident (https://www.emro.who.int/health-topics/stroke-cerebrovascular-accident/index.html)