Am avut onoarea sa fiu invitat de catre I.I.C.C.M.E.R sa particip in numele urmasilor rezistentei anticomuniste din Romania in Bucuresti  in zilele de 11-12  octombrie la conferinta ‘’Crimele comunismului.Intre istorie si investigatii criminalistice’’. Participarea la aceasta conferinta mi-a dat posibilitatea de a-l cunoaste pe domnul profesor ?ukasz Kami?ski, presedintele Institutului Memoriei Nationale din Polonia care mi-a marturisit cateva lucruri despre acest institut si activitatea lui. Infiintat in anul 2000 cu un personal de 2700 de angajati si un buget pe masura muncii pe care o desfasoara, aceea de a rescrie istoria si de a aduce la lumina crimele comunismului a reusit sa exhumeze osemintele a 900 de luptatori anticomunisti  pe tot teritoriul Poloniei. Dintre acestea osemintele a 430 de luptatori anticomunisti au fost exhumate din terenul ce inconjoara inchisoarea din Bialystok, construita de tarul rus in anul 1912. Crimele au inceput in septembrie 1939, cand sovieticii au intrat peste granita si au ocupat estul Poloniei. Cercetatorii institutului au aflat in arhiva armatei si in jurnalul inchisorii numele a mai mult de 100 de persoane care au intrat in acest loc al mortii (temnita din Bialystok) in aceasta perioada  si au disparut, osemintele lor fiind de negasit in cimitirele din apropiere. Unii au fost functionari locali, altii soldati sau cei care i-au ajutat. Urmeaza apoi victimele fortelor de securitate din perioada comunista postbelica a Poloniei, polonezii ucigand polonezi in numele doctrinei comuniste. Aproximativ 250 de condamnari la moarte au fost inregistrate in aceasta perioada  si cei mai multi dintre cei executati de securitate sunt considerati a fi ingropati in terenul ce inconjoara temnita din Bialystok. La mijlocul anilor 1950 uciderea detinutilor anticomunisti  s-a mutat in interiorul inchisorii la subsolul cladirii administratiei penitenciarului pentru a nu distruge gradina centrului de detentie prin inhumarea trupurilor celor impuscati de securitate. In anul 1956, in urma unei schimbari a politicii sovietice crimele s-au oprit. In prezent dupa exhumarea osemintelor victimelor de la Bialystok specialistii polonezi au prelevat mostre de material genetic carora li s-a aplicat testul ADN in urma caruia 66 de persoane au fost identificate in urma compararii cu probele prelevate de la urmasii lor. In urma acestor exhumari a luat fiinta in Polonia o baza de date nationala a victimelor violentei comuniste. Ramasitele pamantesti ale luptatorilor anticomunisti exhumati au fost incredintate familiilor lor care i-au inmormantat cu ceremonial religios la care au asistat oficialitati de rang inalt din conducerea statului polonez. Tot ca o cinstire a memoriei si jertfei lor statul polonez a oferit familiilor luptatorilor rezistentei anticomuniste din Polonia certificate de urmasi care atesta suferinta lor. Profesorul ?ukasz Kami?ski de 10 ani investigheaza crimele comunismului in Polonia. Nu s-a temut ca in baza cercetarilor sale chiar sa il acuze pe Lech Walesa de a fi colaborat cu securitatea in anii 70. Imi marturiseste ca in acesti ani a primit amenintari anonime, printre care si caramizi aruncate in ferestrele casei sale. Chiar si acum,in zilele noastre, exista o reticenta de a se afla adevarul: "unii oameni inca mai simt ca este mai sigur sa nu vorbim despre  crimele comunismului. Oamenii sunt ingrijorati cu privire la ceea ce s-ar putea afla  despre propriile lor familii sau vecinii lor. Venind intr-un moment in care ideologiile extremiste sunt in crestere in multe locuri din Europa unii se tem ca partidele de extrema dreapta din Polonia sa faca uz de deshumarile luptatorilor anticomunisti pentru a agita emotiile nationaliste. Deja, liderii de extrema dreapta vorbesc despre soldatii "parasiti", gherilele anticomuniste, ale caror amintiri spun ei au fost ascunse sub covorul istoriei, in graba Poloniei  de a accede la o viata economica prospera. Pentru alti polonezi  exista tendinta de a nu dori sa examineze prea indeaproape ceea ce s-a intamplat in perioada comunista. Descoperirile macabre au atras putina atentie pentru o parte a poporului polonez care nu doreste sa afle despre ele, nu ii pasa si doreste doar sa le uite. Noi insa le reamintim aceste crime pentru ca astfel de orori sa nu se mai intample niciodata in comunitatile noastre’’. Leg de cuvintele onorabilului profesor Kami?ski si concluzia cu care domnul profesor Radu Preda, presedintele I.I.C.C.M.E.R, a incheiat aceasta conferinta: aceste locuri ale mortii, cum este inchisoarea din Bialystok, care vorbesc despre crimele comunismului sa fie incluse in patrimoniul U.N.E.S.C.O ca expresie a suferintei poporului pierdut al Poloniei si Romaniei care a avut curajul in anii sangerosi ai bolsevismului sa dea marturie pentru adevar. Nu as putea incheia aceasta aceasta meditatie fara a aduce la lumina figura unuia dintre cei mai mari luptatori ai rezistentei anticomuniste poloneze colonelul ?ukasz Ciepli?ski care in anul 1951 cu putin timp inainte de a fi executat de securitatea comunista ii scria fiului sau Andrei: ’’ Vezi, fiule... impreuna cu mama ta ne-am rugat mereu pentru ca tu sa cresti laudind pe Hristos, slujindu-ti  tara; am vrut sa te ajut cu experienta mea  dar  din pacate  acestea sunt ultimele mele cuvinte pentru tine . In aceste zile voi fi ucis de comunisti pentru ca am luptat pentru idealurile mele... mama iti va spune despre viata mea. Ii multumesc lui Dumnezeu ca pot muri pentru tara mea,  pentru Dumnezeu si pentru sfanta mea credinta’’ …

Preot Rus Vasile.