• Introducere
• Informare adresata de St. Pichon lui G. Clemenceau, cu privire la situatia din Transilvania. 1918 octombrie (10)/23, Paris.
• Raportul lui E. Fürstenberg catre Ministerul de Externe German despre esuarea tratativelor dintre romanii din Transilvania si Guvernul ungar... (6 decembrie 1918)
• Nota a Foreign Office-ului cu privire la Consiliul National al Unitatii Romane si la necesitatea recunoasterii acestui organism, ca singurul care reprezinta natiunea romana. (octombrie 20)/noiembrie 2, Londra.
• Raportul comitelui suprem al comitatului Caras Severin catre Jaszi Oszkar, referitor la nelinistea din comitat... (octombrie 24)/noiembrie 6 1918, Lugoj.
• Raportul lui Lerchen, consulul Germaniei la Brasov, catre cancelarul Max von Baden, despre starea de spirit si rolul hotarator al romanilor - ca majoritate zdrobitoare - in chestiunea formei politice viitoare a Transilvaniei. (octombrie)/noiembrie8 1918, Brasov.
• Scrisoarea lui Vasile Stoica, vicepresedinte al Consiliului National al Romanilor din Transilvania si Bucovina, de la Paris, adresata secretarului de stat al SUA, Robert Lansing, dupa incheierea pacii cu Germania.

Pe 24 aprilie 1918 Romania se afla in situatia incomoda, dar obligatorie de a incheia pace cu Puterile Centrale. Mai putin decat renuntarea la lupta si la idealul pentru care aceasta se purta, crearea Romaniei Mari, se accepta o fatalitate si o stare considerata de moment. Aceeasi hotarare si incredere ii anima atat pe romanii din cadrul Vechiului Regat, cat si pe cei din afara. Despre aceasta stare de fapt, Vasile Stoica, vicepresedinte al Consiliului National din Transilvania si Bucovina, il informa intr-o scrisoare din iulie 1918 pe Robert Lancing, secretarul de stat al S.U.A. In acest sens, al cresteri efervescentei nationaliste in Transilvania era informat si premierul francez G. Clemenceau, de catre ministrul de externe al Frantei, St. Pichon intr-o minuta din octombrie. Ministerul de externe englez lua si el cunostinta cu o mica intarziere, dupa cum rezulta dintr-un document al Foreign-Office-ului, de actiunile romanilor transilvaneni numiti magulitor "prietenii nostri cei mai de nadejde". In acest timp (luna noiembrie a anului 1918) Transilvania se afla in stare de confuzie si instabilitate.

Autoritatile unguresti locale, derutate de dezvoltarea miscarii nationale romanesti, cer guvernului instructiuni, asa cum este cazul comitelui suprem al Caras Severinului. Panica si insecuritatea par a fi sentimente dominante in Transilvania dupa cum rezulta si din raportul consulului german la Brasov. Acesta vede pentru viitorul Transilvaniei, tinand cont de raportul numeric dintre etnii, doua posibilitati: fie va reveni Romaniei, fie va face parte ca provincie autonoma dintr-un stat federal, unguresc. Ambiguitatea in ceea ce priveste viitorul statut politic pe care urma sa-l aibe Transilvania se mentinea chiar si in preajma Adunarii de la Alba Iulia.

Consulul general al Germaniei la Budapesta considera ca si in cazul in care romanii transilvaneni vor proclama separarea de Ungaria, faptul ca ei se vor alipi Regatului Romaniei ramanea "problematic". Oricum, dupa calculele lui Maximilian Egon von Fürstemberg-Stammheim afacerea nu se va incheia "fara ciocniri sangeroase intre romani si unguri".

Reproducem mai jos extrase din documentele de epoca, sugestive pentru starea de spirit in lunile premergatoare Adunarii de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

1918 octombrie (10)/23, Paris.
Informare adresata de St. Pichon lui G. Clemenceau, cu privire la situatia din Transilvania.
Republica Franceza
Ministerul Afacerilor Externe
Directia Afacerilor politice si comerciale. Europa
Secret
Concept
Comunicarea cu Transilvania
Stirile ce ne parvin din presa ungara, austriaca si germana semnaleaza o recrudescenta a agitatiei nationaliste romane din Transilvania unde, de la inceputul razboiului, actele de protest impotriva dominatiei ungare, oricat de dese ar fi fost, n-au fost niciodata decat acte individuale, izolate, asprimea regimului militar ungar lipsind populatia, ale carei opinii nu pot fi totusi puse la indoiala, de orice posibilitate de a-si manifesta sentimentele intr-o forma colectiva si cu oarecare amploare (...).

Raportul lui E. Fürstenberg catre Ministerul de Externe German despre esuarea tratativelor dintre romanii din Transilvania si Guvernul ungar; convocarea Adunarii Nationale de la Alba Iulia; raportul numeric al romanilor fata de celelalte nationalitati.
Consulatul general al Imperiului German pentru Ungaria
A5 1850 prezentat la 6 decembrie 1918 p.m.
Problema romana
Tratativele intre Guvernul ungar si roman, care au fost purtate acum cateva saptamani la Arad, au ramas fara succes. Romanii au ridicat astfel de pretentii, incat Guvernul ungar a considerat ca nu le poate indeplini fara a renunta la orice pretentie a sa asupra teritoriului Ungariei locuit de romani. Postulatele romane au culminat de fapt in recunoasterea unui stat al romanilor, absolut independent, pe acest teritoriu. Romanii vor acum sa-si realizeze dorintele lor nationale fara aprobarea guvernului si au convocat in acest scop pentru 1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare Nationala Romana. Fara indoiala ca aici vor proclama un stat roman pe teritoriul Ungariei. Cu aceasta, ei vor pronunta de fapt separarea de Ungaria; daca insa vor hotari concomitent incorporarea la Regatul Romaniei, este inca foarte problematic. Daca vor lua in aceasta privinta o hotarare, aceasta nu urmareste, desigur, sa creeze o situatie de fapt, ci sa dea romanilor numai un mijloc de presiune eficient impotriva ungurilor. Adesea se vorbeste in cercurile romanesti si despre aceea ca Adunarea Nationala va pronunta autonomia teritoriului roman din Ungaria, care inca de acum va intra intr-o oarecare legatura cu Regatul Romaniei. Pentru statul roman de pe teritoriul Ungariei se va crea un guvern independent si un parlament independent cu sediul la Sibiu, care va trimite la Bucuresti o anumita delegatie in Parlamentul central roman. E de la sine inteles ca romanii vor acorda cele mai largi drepturi celorlalte natiuni, adica mai ales ungurilor si sasilor. Ei fac in special sasilor promisiunile cele mai ademenitoare, spre a-i castiga de parte lor. Ei revendica pentru statul lor, in afara de cele 16 comitate transilvanene, inca 12 comitate din Ungaria propriu-zisa. Pe acest teritoriu, romanii nu poseda in nici un caz majoritatea absoluta, pe care o au incontestabil numai in aproximativ 12 comitate. Ungurii, in special secuii, sunt foarte ostili fata de aceste nazuinte romanesti (...).

Fürstenberg

Apud. 1918 la romani. Desavarsirea unitatii national-statale a poporului roman. Documente externe. 1916-1918, Vol. II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, doc. 416, pp. 1232-1233.

1918 (octombrie 20)/noiembrie 2, Londra. Nota a Foreign Office-ului cu privire la Consiliul National al Unitatii Romane si la necesitatea recunoasterii acestui organism, ca singurul care reprezinta natiunea romana.
Nota asupra Consiliului National al Unitatii Romane
Consiliul se compune dupa cum urmeaza:
Presedinte: Domnul Take Ionescu, Vicepresedinti: V. Lucaciu, Octavian Goga, Dr. Angelescu (fost ministru la Washington), Domnul Florescu (fost presedinte al Camerei din Romania) si un consiliu format din 30 de persoane.

Componenta consiliului nu este perfecta, deoarece a fost necesara concilierea anumitor prejudecati de partid, dar punctele esentiale referitoare la Consiliu sunt:

• Acesta este singurul organism care a reprezentat, reprezinta si poate reprezenta in acest moment intreaga natiune romana.
• Liderii transilvaneni Lucaciu si Goga, impreuna cu altii de mai mica anvergura, iau parte activa la conducerea lui.
• Nu pretinde si nici nu poate pretinde recunoasterea ca guvern provizoriu, precum Consiliul Cehoslovac. Ceea ce doreste el este recunoasterea ca prim organism care a reusit sa se formeze pentru a reprezenta aspiratiile intregii natiuni romane.

De ce anume trebuie recunoscut:

1. Guvernul francez a facut-o deja printr-o declaratie atent redactata si demna de toata admiratia. Faptul ca noi nu am luat act de existenta lui provoaca o mare dezamagire in randul romanilor din strainatate. Daca facem imediat acest lucru, aceasta ar remedia situatia. Aceasta nu ne creeaza obligatii de nici un fel ci, din contra, ne creeaza pentru prima data un anumit prestigiu real fata de transilvaneni, prietenii nostri cei mai de nadejde.
2. In curand acest Consiliu s-ar putea dovedi foarte util. Daca Bratianu sau alti politicieni din "vechiul regim" ar reveni la putere in Romania, s-ar produce o mare tulburare. Nici taranii si nici transilvanenii nu vor colabora cu el sau cu sistemul. Consiliul s-ar putea dovedi atunci foarte util pentru noi ca intermediar in vederea unei actiuni pline de tact (...).

A.W.L.
2 noiembrie

Apud. 1918 la romani. Desavarsirea unitatii national- statale a poporului roman. Documente externe. 1916-1918, vol. II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983.

1918 (octombrie 24)/noiembrie 6, Lugoj. Raportul comitelui suprem al comitatului Caras Severin catre Jaszi Oszkar, referitor la nelinistea din comitat; alungarea autoritatilor locale, crearea militiei romanesti si a Consiliilor Nationale romane si svabe; tendinta romanilor de organizare independenta. Autorul raportului solicita instructiuni privind atitudinea pe care sa o ia in continuare.
Nr. 1563 De la comitele suprem al comitatului Caras Severin. Subiect: Miscarea nationala romaneasca, Lugoj, 6 noiembrie 1918. Strict confidential

La Lugoj, resedinta comitatului meu, de la formarea guvernului popular, eforturile mele si ale autoritatilor din subordine sunt indreptate spre medierea in timpurile grele de azi a intelegerii pasnice dintre maghiarii, germanii si romanii care locuiesc aici. Acestui scop ii servesc toate masurile luate in vederea apararii ordinii publice, mai ales ca in urma tulburarilor aparute, din pacate, mai in toate comunele de pe teritoriul comitatului, prima noastra obligatie este restabilirea ordinii publice. In multe locuri tulburarile au fost atat de mari incat autoritatile au devenit neputincioase fata de ele si din unele localitati prim-pretorii, iar din altele mai numeroase notarii publici, au fost nevoiti sa fuga ca sa-si poata salva viata. Masa dezlantuita, care la inceput era compusa doar din soldati inarmati eliberati din garnizoanele lor, a atras treptat de partea sa si populatia de acasa si nu s-a multumit cu nimicirea autoritatilor locale si a sediilor acestora, ci s-a indreptat impotriva tuturor acelor factori in care a vazut un inamic al bunastarii sale materiale. A jefuit casele bogatasilor si pravaliile din sate, a alungat vitele. Nu s-ar putea afirma ca toate acestea ar fi fost indreptate impotriva vreunei natiuni, deoarece si in comune pur romanesti au avut loc jafuri. Intreaga revolta regretabila a fost mai degraba un exces de pasiuni ale maselor dezlantuite impotriva a tot ceea ce a reprezentat pana acum ordinea si raporturile normale.

(...) Trebuie sa ma refer insa la inca un aspect. Din mai multe locuri ale comitatului mi se transmit informatii potrivit carora grupuri de cetateni, apartinand populatiei romanesti, vor sa preia puterea politica, infiinteaza consilii si someaza conducatorii administratiei (prim-pretor, notar public) sa le predea functiile. Conform informatiilor, acestea nu sunt elemente turbulente, ci cetateni.

1918 (octombrie)/noiembrie 8, Brasov. Raportul lui Lerchen, consulul Germaniei la Brasov, catre cancelarul Max von Baden, despre starea de spirit si rolul hotarator al romanilor - ca majoritate zdrobitoare - in chestiunea formei politice viitoare a Transilvaniei.
Consulatul imperial german Brasov (Ungaria), 8 noiembrie 1918, J. Nr. 2164, K. Nr. 73

De atunci de cand am inaintat Altetei Voastre ducale prea supusul meu raport din 25 octombrie, sub nr. J. 2083, evenimentele din Transilvania, ca in general pretutindeni in Ungaria, s-au precipitat. In urma descompunerii complete a armatei austro-ungare, s-a ajuns, din nefericire, de mai multe ori la serioase excese si jafuri, comise de soldatimea desfranata si lipsita de disciplina. Aici la sediul Consulatului, s-a mentinut pana acum destul de bine linistea, prin luarea imediata de masuri preventive. Trupele germane, care in ultimile zile sosesc aici din Romania in numar din ce in ce mai mare, au contribuit, de asemenea, mult la securitatea acestui oras (...).

In privinta formei pe care o va lua mai tarziu Transilvania, pare sa existe oarecare neclaritate. Opinia dominanta este ca, in caz ca nu revine Romaniei, i se va asigura - raliata la Ungaria - o situatie speciala si autonomie intr-o Federatie statala ungara. Hotaratori in aceasta privinta vor fi in orice caz romanii care, numeric, alcatuiesc pe departe majoritatea populatie.

Pentru Transilvania, s-a format un Consiliu National Roman propriu, cu sediul la Arad, iar in ultima duminica, o subsectie la Cluj, la care au aparut delegati din toate partile Transilvaniei. Adunarea a luat hotararea ca natiunea romana din Transilvania sa tina neclintit la dreptul sfant de a-si decide ea insasi propria soarta. Hotararea asupra viitoarei apartenente statale a intregului popor roman ramane rezervata exclusiv Adunarii Nationale Romane. Consiliile au mai hotarat sa organizeze trupe de romani transilvaneni, sub conducerea ofiterilor romani, cu drapel national roman si limba romana de comandament. Soldatii trebuie sa depuna juramint numai fata de Consiliul National Roman.

Daca romanilor le va fi posibil sa realizeze aceste hotarari, depinde in primul rand de evolutia lucrurilor la Budapesta si de consolidarea guvernului de acolo. Relatia stransa care exista in mod evident intre presedintele Consiliului de Ministri ungar, contele Karoly si Antanta, poate sa aiba drept consecinta ca simpatiile Antantei nicidecum sa fie numai de partea Romaniei in problema viitorului Transilvaniei, caci, cu toata atitudinea democratica a lui Karoly si sustinerea de catre el a drepturilor nationalitatilor, el este totusi, inainte de toate, ungur si preocupat de pastrarea - cat mai nevatamata - a integritatii tarii sale (...).

Apud. 1918 la romani. Desavirsirea unitatii national-statale a poporului roman. Documente externe. 1916-1918, Vol.II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, pp. 1208-1209.

Scrisoarea lui Vasile Stoica, vicepresedinte al Consiliului National al Romanilor din Transilvania si Bucovina, de la Paris, adresata secretarului de stat al SUA, Robert Lansing, dupa incheierea pacii cu Germania; hotararea transilvanenilor de a continua lupta alaturi de Aliati, pana la victoria finala.
Domnului Robert Lansing
Secretar de Stat
12 iulie 1918
Washington D.C.


Domnule,
Pacea impusa de Puterile Centrale Regatului roman, care a fost inconjurat de dusmani din toate partile si nu a avut nici o posibilitate de ajutor din partea Aliatilor, a provocat indignarea intregii natiuni romane. In mod deosebit aceasta a fost o lovitura dureroasa pentru noi cele patru milioane de romani care, oprimati de Ungaria si Austria, vedem in lupta Regatului roman salvarea noastra si, dezertand din armatele austro-ungare ne-am alaturat in numar de peste o suta de mii steagului rosu-galben-albastru al Romaniei.

Romanii care se afla astazi in afara stransorii pumnului german, indeosebi noi, romanii din Transilvania si Bucovina, refuzam sa recunoastem orice pace care nu ne va aduce deplina libertate si care nu va uni intregul nostru neam intr-un singur stat roman. Mai mult, vom face tot ce ne va sta in putinta, vom organiza fortele pe care le avem in tarile aliate si vom continua sa luptam de partea Aliatilor pana la victoria finala.

In acest scop, la Paris s-a organizat un Consiliu National al Romanilor din Transilvania si Bucovina, alegand in functia de presedinte pe domnul Traian Vuia si ca vicepresedinte pe profesorul Vasile Stoica, aflat acum la Washington (...)