Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei? Refuzam farsa istoriei care se repeta si complicitatea morala la crima.

Luni, se decide la Curtea de Apel Craiova, dupa cinci ani de procese, daca autorul etnocidului romanilor transilvaneni de la 1848 va avea o strada in Targu-Mures, cu numele lui, blestemat din neam in neam de urmasii victimelor: Lajos Kossuth. Ieri, la peste cinci ani de la declansarea acestei batjocoriri oficiale a demnitatii nationale, un alt angajat al statului roman, extremistul Csibi Barna, continua "opera" lui Lajos Kossuth, si il ucide in efigie pe Avram Iancu, in piata publica, cu mesajul "Asa patesc toti care gresesc impotriva natiunii maghiare si a secuilor". Iar la Bucuresti, astazi si maine, Parlamentul Romaniei sarbatoreste alaturi de extremistii maghiari un 15 martie care a dus la uciderea a peste 40.000 de romani. Mai multi jurnalisti si scriitori i-au adresat aceasta Scrisoare Deschisa premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnitatii nationale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PDL, organizatia etnica UDMR. Aceasta Scrisoare deschisa a fost adresata intai dlui dr. Dorin Florea, primarul municipiului Tirgu-Mures, presedinte al Filialei Judetene a Partidului Democrat Liberal (PDL). Ramasa, pana acum, fara raspuns, o remitem sefului acestuia, dl Emil Boc, premier al Guvernului Romaniei si presedinte al PDL

Motto din Lajos Kossuth: Romanii, o «hoarda mai josnica decat vita» - (Liviu Maior, 1848 - 1849, Romanii si ungurii in revolutie, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1998, p. 378)

Domnule Emil Boc,

Istoria, constata marele filosof Hegel, tinde sa se repete. Prima oara ca tragedie, apoi ca farsa…

In urma cu 163 de ani, cu prilejul Revolutiei Ungare din 1848, in Transilvania a avut loc impotriva romanilor un masacru sangeros. Peste 230 de sate locuite de romani au fost incendiate, barbati, femei, batrani si copii, aproape 40.000 de suflete, au fost impuscati, spintecati, spanzurati. Principalul autor moral al acestei tragedii a fost Lajos Kossuth, prim-ministrul guvernului revolutionar ungar.

Peste nici un secol, in toamna lui 1940, in acea parte de Transilvanie care fusese facuta cadou Ungariei de catre Germania nazista si Italia fascista prin Dictatul de la Viena, tragedia s-a repetat: peste 1100 de romani fara aparare din Ip, Tresnea, Muresenii de Campie, Sucutard, Nusfalau, Marca, Cosnicu, Camar, Zalau, Beius, Hida, Dragu, Ciumarna, Cerasa si din alte localitati au fost ucisi de armata ungara horthysta in primele doua saptamani dupa ocupatie. Alte orori au avut loc cativa ani mai tarziu, in toamna lui 1944, la Moisei si Sarmas.

In urma cu un deceniu, pe vremea primarului de trista amintire, Imre Fodor, exact ca in aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat ca farsa: prin contributia unor consilieri locali - unii de rea-credinta si cinici, altii doar oportunisti sau ignoranti -, doua strazi ale municipiului Tirgu-Mures au fost rebotezate Kós Károly si Dieta de la Turda. O actiune care nu putem s-o denumim decat perversa, avand in vedere ca un personaj precum Kós, altfel un arhitect si grafician remarcabil, dar ale carui antiromanism si antisemitism sunt notorii, a fost decorat de insusi Horthy cu cea mai inalta distinctie ungara, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apararii Nationale). Asa cum scria ziarul Ellenzék din Cluj la 16 iun. 1941, motivul era ca Kós Károly: "a luptat cu credinta - si cu riscul vietii - in teritoriile smulse (Ungariei Mari, n.n.) impotriva fortelor straine (…)". Adica impotriva Romaniei!

In ceea ce priveste "Dieta de la Turda", in anul 1568 ea stabilea ca, alaturi de cele trei religii de stat - catolicismul, luteranismul si calvinismul -, este recunoscuta si o a patra, unitarianismul, considerat in Europa acelui timp o erezie pentru ca nega Sfanta Treime si originea divina a lui Isus Cristos. Astfel, Dieta de la Turda condamna religia ortodoxa sa ramana pe mai departe exclusa dintre religiile «recepte», pecetluindu-se definitiv, in acest fel, statutul inferior de natiune "tolerata la bunul plac al principelui si nobililor" a romanilor ortodocsi din Transilvania, popor si la acea vreme majoritar in Transilvania.

Ca si cum aceste batjocuri n-ar fi fost de ajuns, o noua farsa cinica a demarat in urma cu patru ani: schimbarea numelui strazii Calarasilor - eroicul corp de armata care a fost decimat in 1877 in luptele pentru independenta Romaniei - cu cel de Lajos Kossuth, cel care a girat politic, militar si moral, in anii 1848-49, moartea a 40.000 de romani transilvaneni. Intreaga "manopera" a fost orchestrata de consilierii municipali ai UDMR in ciuda avizului negativ al Comisiei Judetene de Atribuiri de Denumiri din cadrul Institutiei Prefectului. Comisia, condusa de regretatul istoric dr. Grigore Ploesteanu, a argumentat zadarnic ca denumirea in Tirgu-Mures a unei strazi cu numelui lui Kossuth reprezinta o provocare si o umilire pe cat de inutila, pe atat de primejdioasa a populatiei romanesti. Proiectul a fost introdus si votat in regim de urgenta profitandu-se de majoritatea pe care pe care si-au asigurat-o consilierii UDMR cu sprijinul a doi consilieri ai PD!

Hotararea nr. 255, din octombrie 2005, a Consiliului Local municipal a fost atacata in justitie si suspendata ca ilegala si abuziva. In dispretul legii, persoanele care ar fi trebuit sa puna in aplicare decizia instantei nu au facut acest lucru si au trimis hotararea Consiliului Local municipal (desi ea fusese suspendata de justitie!) Ministerului de Interne care a… retrimis-o Serviciului Comunitar de Evidenta a persoanelor din judetul Mures! Asa se face ca locuitorii strazii Calarasilor au inceput sa primeasca acte fiscale, dar si documente de stare civila, pe adresa… strada Lajos Kossuth, strada care de fapt nu exista! (De fapt, ea inca mai exista pe panoul cu harta municipiului situat in fata Primariei…)

Dupa un calvar procesual care a durat peste trei ani, in care s-au adus argumente juridice pertinente din legislatia romana si europeana, impreuna cu argumentele istorice irefutabile, s-a reusit - deocamdata! - indreptarea "greselii" comisa de Consiliul Local al municipiului Tirgu-Mures din meschine motive politice, oportunism si incompetenta.

Cine a fost, de fapt, Lajos Kossuth, dincolo de imaginea romantica cultivata de generatii in mintile maghiarilor de rand? A fost, in primul rand, un personaj al carui rol a fost determinant in Revolutia din 1848 din Ungaria, atat in sens pozitiv, cat si in cel negativ. A fost, fara indoiala, un publicist talentat, bun orator, agitator politic si patriot ungur. Exclusiv ungur, chiar daca el insusi era slovac de origine. De aceea, idealurile miscarii revolutionare de la 1848, au fost generoase doar pentru natiunea in care se asimilase. Ajuns Guvernator al Ungariei, Kossuth va refuza, in mod explicit, tuturor celorlalte nationalitati: romani, sasi, slovaci, sarbi si croati, traitoare in Imperiul Habsburgic, orice drept privind propria identitate nationala.

Din multimea de argumente istorice, morale si politice care exista impotriva atribuirii numelui de Lajos Kossuth unei strazi in Tirgu-Mures, am ales doar sapte:

1.                     Kossuth nu a recunoscut nici un drept romanilor din Transilvania si Ungaria in afara "dreptului" de a se dizolva in natiunea ungara. In articolele de fond, pe care le scrie in ziarul Pesti Hirlap, considera ca primul obiectiv care trebuie realizat este "uniunea" Transilvaniei - pana atunci autonoma - cu Ungaria, ca o "conditie a extinderii si dezvoltarii natiunii ungare". Pentru el, faptul ca romanii constituiau populatia majoritara a Transilvaniei constituia un element insignifiant. Kossuth preconiza sa le ia romanilor, dar si sarbilor, croatilor, slovacilor si sasilor, ceea ce aproape un mileniu de teroare nu reusise sa le ia: identitatea nationala. "Eu niciodata, dar niciodata, sub sfanta coroana maghiara, alta natiune sau nationalitate decat cea maghiara nu voi recunoaste. Stiu ca sunt oameni care vorbesc alta limba, dar mai mult de o natiune aici nu este." (Magyarország története, VI/1, Budapest, 1979, p.164)

2.                     Kossuth, in calitate de conducator al Revolutiei ungare de la 1848, a fost categoric impotriva oricarei emancipari nationale a romanilor. Dupa el, conditia de a li se crea o situatie sociala si economica acceptabila romanilor era ca acestia sa inceteze a se considera o natiune aparte si de a se dizolva in natiunea maghiara. Kossuth declara intr-un discurs tinut in Dieta de la Pozsony (Bratislava): "Dorinta romanilor de a se bucura de o existenta politica nationala deosebita este irealizabila, deoarece ea ar duce la distrugerea unitatii statului ungar. (…) De va fi nevoie, sabia va transa chestiunea." (George Barit, Parti alese din istoria Transilvaniei, II, Sibiu, 1890-1891, p. 755-797)

3.                     Kossuth a si pus in practica acest veritabil santaj politic, bazat pe superioritatea militara, tratandu-i pe romani cu dispret si intoleranta nelimitate. Ramane ca un document de referinta Proclamatia din 10 octombrie 1848, data la Pesta, prin care ii soma, in termeni ultimativi si injuriosi, pe romani - numindu-i "gunoaie ingrate" - sa revina la "ordine si supunere legala", altfel vor fi "exterminati de unguri si secui". Kossuth le impunea, de fapt, romanilor sa accepte unirea Transilvaniei cu Ungaria si sa renunte la recunoasterea lor ca natiune. Rezultatul proclamatiei a fost generarea unei confruntari de o gravitate deosebita intre romani si maghiari.

4.                     O alta proclamatie a lui Kossuth, cea din 22 decembrie 1848, prefigureaza violenta la care s-a recurs impotriva romanilor in prima jumatate a anului 1849, cand Transilvania a fost recucerita de trupele guvernului ungar. Ea vorbeste de la sine despre orbirea politica care il caracteriza pe conducatorul Revolutiei ungare: "Plin de injurii la adresa lor, numindu-i «mercenari platiti», «hoarda mai josnica decat vita», «banditi valahi», Kossuth indeamna pur si simplu la exterminarea romanilor si a tuturor dusmanilor." (Liviu Maior, 1848 - 1849, Romanii si ungurii in revolutie, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1998, p. 378)

5.                     Kossuth a autorizat instaurarea unui regim de teroare in Transilvania, prin numirea in functia de comisar civil pentru Transilvania a lui László Csányi. Acesta era un intim al sau, care ii ura visceral pe romani si care a infiintat si a asmutit impotriva lor tribunalele militare -"tribunalele de sange" - si a transformat garzile nationale ungare in "echipe de vanatoare", care au masacrat femei, copii si batrani fara aparare. In ciuda protestelor si a cererilor insistente ale generalului Bem, scarbit de nesfarsitele atrocitati, Kossuth a refuzat sa-l retraga pe acest calau paranoic. Rezultatul a fost inspaimantator: in doar patru luni, peste 6000 de romani civili au fost asasinati. Numai in judetele Mures si Tarnave, mai mult de 40 de comune au fost mistuite de foc. "Echipele de vanatori", conduse de secuii Jenei, Szabó, Zajzon si Kovács, au macelarit sute de romani din comunele Hodac, Ibanesti, Rusii Munti, Morareni, Dumbrava, Monor, Iclandul Mare si Mic, Sancraiul de Mures, Nazna, Sangerul de Campie si Petelea. "Sirul martirilor romani maltratati sau executati in anii 1848- 49 este nesfarsit. Numai in Tg. - Mures au fost omorati peste 100 de romani." (Traian Popa, Monografia orasului Tirgu - Mures 1932 p. 186)

6.                     Kossuth i-a urmarit cu o dusmanie neimpacata nu numai pe romani, ci si pe sasii transilvaneni, pentru ca s-ar fi opus "luptei pentru libertatea maghiara", cand, de fapt, ei nu luptau decat pentru propria lor libertate. Intr-o scrisoare adresata la 17 martie 1849 generalului polonez Bem, comandantul armatei ungare in Transilvania, ii scrie cu ocazia cuceririi Sibiului de catre armata ruseasca: "(…) sa-i arestati pe cei mai de seama conducatori ai razmeritei sasesti, predandu-i comisarului guvernamental László Csányi, iar acesta sa-i tina ostatici si sa-i execute la cea mai mica opozitie din partea populatiei sasesti si daca rusii nu se vor retrage neintarziat din tara".Astfel, imputernicit de Kossuth, Csányi va ordona impuscarea carturarului Stephan Ludwig Roth, la 11mai 1849. (Otto Folberth, Der Prozess Stephan Ludwig Roth Graz-Köln, 1959). Kossuth, asa cum reiese din corespondenta sa, a solicitat Frantei si Angliei (carora le cerea sa sprijine Revolutia Ungara) sa impiedice avantul miscarii de eliberare din Principatele Romane. El isi justifica cu cinism cererea astfel: "Schimbarea situatiei in Principate ar produce un efect moral incalculabil asupra romanilor din Ungaria". (Milton G. Lehrer, Ardealul, pamant romanesc. Problema Ardealului vazuta de un american. Cluj-Napoca, 1991, p. 218.)

7.                     Kossuth a girat, politic si militar, etnocidul care a provocat ranile nevindecabile pe care memoria colectiva a generatiilor de romani ardeleni nu le poate uita. In perioada in care el a condus guvernul revolutionar ungar, 236 din cele circa 2400 de sate locuite de romanii din Transilvania, Banat, Bihor si Maramures au fost jefuite si arse. In fiecare sat romanesc au fost ucisi intre 10 si 20 de oameni, in total in jur de 30.000, adica de trei ori mai multi decat romanii cazuti pe campul de bataie! Ceea ce atesta afirmatiile acelor istorici care arata ca, in anii 1848-49, in Ardeal a avut loc un genocid al romanilor.

Revolutia din 1848 a facut printre romani cam 40.000 de victime, atesta un martor din acele vremi, mitropolitul Saguna. (Ioan Lupas, Mitropolitul Andrei Saguna. Monografie istorica, editia a II-a. Sibiu, 1911, p. 66.) Teribila cifra este confirmata in fascicula a 2-a a lucrarii "Die Romänen der oesterreichischen Monarchie" Wien, Druck from Karl Gerold et Sohn, 1850, p.231.

Acestea nu sunt speculatii, ci fapte, stabilite de istorici. Sa vedem, insa, si ce pareri au avut despre Kossuth unii dintre contemporanii sai:

Nicolae Balcescu: "Kossuth a guvernat rau si slab, el mi-a dovedit si mai mult ca un demagog nu poate fi un om de stat. El a pierdut Ungaria", scria conducatorul Revolutiei Romane de la 1848, dupa aflarea dispozitiilor date de Kossuth pentru organizarea unei expeditii totale impotriva lui Avram Iancu. (N. Balcescu, Opere, Corespondenta, IV, p. 228)

Contele István Széchényi, "cel mai de seama ungur": "N-aveti decat sa atatati toate nationalitatile pana la furie impotriva maghiarilor (…), sa umpleti pana la refuz paharul represaliilor cu veninul dumneavoastra - si o sa vedeti ce o sa iasa", il avertiza Széchényi pe Kossuth inca din 1847 in "Fragmente de program politic". (Magyar Révay Lexicon, XVII, p. 129).

Bertalan Szemere: "Kossuth s-a purtat la inceput ca un autocrat si a sfarsit ca un las, abandonandu-si patria cu o saptamana inainte de lupta finala de la Siria, pentru a fugi in Turcia", scrie in amintirile sale cel care a fost ministru de interne si apoi prim-ministru al guvernului Revolutiei Ungare din 1848, condus de Kossuth. Szemere isi aminteste despre el ca de un personaj arogant, duplicitar si poltron. Despre exilul in Italia, fostul prim-ministru al lui Kossuth afirma textual: "Stilul sau autocratic si manierele intolerante vor distruge orice influenta reala asupra comunitatii revolutionarilor expatriati". (http://en.wikipedia.org/wiki/Lajos_Kossuth)

Acesta este deci, dincolo de viziunea romantica, personajul istoric real…

Nu-i asa ca merita sa existe, in Tirgu-Mures, o strada care sa ii poarte numele si sa-i perpetueze amintirea? Mai multa rea-credinta si cinism sunt greu de imaginat!

Sa ne intoarcem insa la aspectele juridice ale cazului, provocate de actul administrativ abuziv din 10 octombrie 2005 al Consiliului Local al municipiului Tirgu-Mures. Hotararea a fost atacata in justitie de Asociatia Culturala Avram Iancu, Uniunea Vatra Romaneasca, Filiala Mures a Partidului Romania Mare si de consilierul municipal Sita Ioan.

In conformitate cu Legea 544/2004 privind contenciosul administrativ, la 4 mai 2006 s-a pronuntat sentinta civila nr. 898, prin care se suspenda punerea in aplicare a Hotararii nr. 255 de schimbare a numelui strazii din Calarasi in acela Kossuth. Sentinta nu a fost pusa in executare de catre primarul municipiului, desi avea aceasta obligatie, ceea ce a produs deruta in randul autoritatilor locale. Astfel s-a ajuns la situatia ca locuitorilor din strada Calarasilor nu numai ca li sau trimis facturi pe adresa strada Kossuth, ci li s-au emis ilegal carti de identitate si pasapoarte pe o adresa inexistenta!

Apoi a inceput un adevarat carusel juridic. Prin Sentinta civila nr. 2508, din 3 noiembrie 2006, s-a admis actiunea in contencios administrativ a Asociatiei Culturale Avram Iancu si s-a dispus anularea pe fond a Hotararii nr. 255 a Consiliului Local, dar au fost respinse actiunile celorlalti reclamanti. Partile au declarat recurs, iar Curtea de Apel Tirgu-Mures, prin decizia nr. 417/R, din 29 martie 2007, a admis toate recursurile, a casat integral sentinta nr. 2508 din 3 noiembrie 2006, iar cauza a fost retrimisa spre rejudecare primei instante, respectiv Tribunalului Mures!

S-a intrat astfel in un al doilea ciclu de procese… Dupa numeroase hartuieli si tertipuri - invocari de exceptii imaginare, incercari de a scoate Primaria din cauza, chipurile ca neavand calitate procesuala - partile reclamante au avut din nou castig de cauza. Dupa rejudecarea in fond a procesului privind schimbarea numelui strazii din Calarasilor in cel de Lajos Kossuth, Tribunalul Mures, prin Sentinta 809 din 28 noiembrie 2008, a dispus din nou anularea hotararii nr. 255 din 10 octombrie 2005 a Consiliului Local. Consideram ca, dincolo de repararea unor ilegalitati, decizia Tribunalului a facut dreptate, in primul rand, memoriei celor care cu un secol si jumatate in urma au pierit in imprejurari tragice.

Pentru aceasta va solicitam, domnule primar al municipiului Tirgu-Mures, ca la cea mai apropiata sedinta de plen a Consiliului Local sa faceti propunerea de a nu se declara recurs impotriva Sentintei civile nr. 809 pronuntate de instanta in data de 28 noiembrie 2008. In caz contrar, vor continua incertitudinea si hartuirea in justitie, inflamarea opiniei publice si deturnarea atentiei de la problemele reale ale orasului. Avand in vedere competenta actuala a Consiliului Local si - de ce nu? - recunoasterea, din partea unora dintre fostii consilieri PD, a faptului ca votul lor din octombrie 2005 a atentat la memoria propriilor inaintasi, poate fi reparata o greseala politica comisa din motive populiste, pe de o parte, si din oportunism si incompetenta, pe de alta.

Astazi, la peste cinci ani de la declansarea acestei batjocoriri oficiale a demnitatii nationale, un alt angajat al statului roman, extremistul Csibi Barna, continua "opera" lui Lajos Kossuth, si il ucide in efigie pe Avram Iancu, in piata publica din Miercurea Ciuc, cu mesajul "Asa patesc toti care gresesc impotriva natiunii maghiare si a secuilor". Iar la Bucuresti, Parlamentul Romaniei sarbatoreste alaturi de extremistii maghiari un 15 martie care a dus la uciderea a peste 40.000 de romani. Aceasta, domnule prim ministru, se numeste complicitate morala la crima.

La aceste fapte, pe plan national, se adauga cedarile continue ale Guvernului si partidului Dvs, de la Legea Educatiei la Legea Minoritatilor, ambele construite pe placul UDMR. Pe deasupra, asistam la o instaurare, de facto, a autonomiei teritoriale a asa-zisului "Tinut Secuiesc", sub ochii nepasatori ai responsabililor cu apararea Constitutiei Romaniei.

Domnule prim ministru si presedinte al PDL Emil Boc, daca tineti sa aparati demnitatea nationala, asa cum spune ca o face si presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, puneti capat farselor istoriei care se repeta!

Dar oare o veti face?

Cu consideratie,

Prof. univ. dr. av. Ioan Sabau-Pop,

Dorin Suciu, ziarist,

Victor Roncea, ziarist,

Pr. prof. dr. Mihai Valica,

Elena Andronache, Grupul Independent pentru Democratie,

Iustina Bacosca, psiholog,

Paul Bacosca, scriitor,

Gheorghe Almasanu, roman

Cristian Donciu, medic

Mariana Gurza, scriitoare, jurnalista

George Bara, jurnalist, profesionist IT

Ionut Tene, jurnalist, scriitor si poet

Mihai Rapcea, avocat

Vladulescu Stefanin, profesor

Alexandru Tomescu, editor ALTERNATIVA www.alternativaonline.ca

Monica Andronache, romanca

Daniela Stefan, romanca

Dr Emilia Corbu, istoric

Magda Ursache, scriitoare

Dr Ioan Lacatusu, Centrul european de studii Covasna-Harghita, Forumul Civic al Romanilor din Harghita, Covasna si Mures

Lazar Ladariu, jurnalist, scriitor, redactor sef Cuvantul Liber

Lista ramane deschisa

15 Martie 2011

Semnati Scrisoarea Deschisa la www.Roncea.ro sau victor@roncea.ro si dati-o mai departe

Material primit pe e-mail.