Consacru, fara tragere de inima, cheltuindu-ma aiurea, aceste randuri doamnei sau domnisoarei - nu-i stiu pozitia inelului pe dest - Roberta Anastase.  Respectiva, prin merite intelectuale care-mi scapa, a ajuns unul dintre primii oameni din stat, un stat, e drept, de mana a doua, vorba mentorului si stapanului sau.
E toamna, s-au copt prunele in livezile Caii Lactee si as putea scrie, bandajand avanturi literare oprimate, despre burnita, ca tot se screme un nor stationat deasupra satului meu prahovean sa ploua si nu iese decat o tarcaiala nefericita.

As putea incerca un pastel, inmuind pana in calimara lui Vlahuta.
 Sigur, saracia de afara geme si in curand ar putea deveni urlet.
N-ar fi aiurea sa scriu acum despre vrabii sau cocori?
 Ce sa scriu despre aceasta fosta miss, fata care a defilat pe scenele lumii jumatate imbracata, jumatate dezbracata si care a cules lauri pentru merite de sold si silueta, cand azi imi pare de-a dreptul dizgratioasa? Uratenia care vine din interior nu poate fi mascata cu toate alifiile si smacurile din lume. Uratenia dinlauntru, putregaiul moral care macina ultimul reziduu de demnitate ies la suprafata ca niste furuncule si ca niste cosi.

Din acest motiv, doamna sau domnisoara, care pentru unii poate fi Craiasa din Povesti, imi apare butucanoasa, ciupita de varsat, mare cat o soba de teracota si lata cat un sifonier.
 Roberta Anastase, care a mai pastrat din obiceiurile fostei miss o anume pisiceala, mai potrivita in buduar decat la tribuna Camerei Deputatilor, a reusit sa-si sufle nasul direct in farfuria cu supa a democratiei. A facut-o brutal, impertinent, jegos.
M-am uitat, duminica seara, la emisiunea amicului Radu Tudor, ziarist pe care-l admir pentru limpezimea si fermitatea argumentatiei lui, in acord, cel mai adesea, cu realitati abil pitite. De asta data ne-a aratat un fapt la care a asistat o lume, fara insa sa se omoare sa-l desluseasca.

Presedinta Camerei Deputatilor, ramasa singura cu pedelistii ei, dupa retragerea revoltata si indreptatita a opozitiei, s-a pus pe votat. Ce conteaza ca in sala sunt zece insi sau 80? Cati ne trebuie? 260? Ii avem. 180? Gata, au votat. Sunt, in covarsitoare majoritate, pentru...
 Pentru ce? Pentru ce ne-a zis stapanu'. Democratic, nedemocratic, umfla-l Ghita! Nu pe Catavencu, ci cateva milioane de pensionari.
Curat constitutional, coana Joitico! Sa ne traiesti!

Parintele filosofiei cinic politice "nu conteaza cine voteaza, ci cine numara voturile", Iosif Visarionovici Stalin, face, intr-o Europa, vezi Doamne, cu abolite dictaturi, prozeliti tarzii.
Un asemenea avorton este Roberta Anastase, prin gestul nerusinat de a sui minciuna, in pielea goala, nici macar pitita in spatele unei frunze, la tribuna Parlamentului.
 Convingerea ei, de iobag Basescu (o botez astfel prin numele celui pe care-l slujeste neconditionat), este ca in Romania se poate orice. Si se pot castiga toate alegerile, chiar si cand ai 8% in sondaje, cu conditia sa fii TU la numaratoare.
Daca nu saltam noi Internele, se scapa in vorbe pe el un pedelist, nu mai pupa Basescu un nou mandat.

Iata confirmarea, prin gura hotului, a retetei prin care Zeus si ai lui au castigat toate alegerile.
 Mituieste, masluieste si numara.
Sigur, orice pedelist face cat doi nenorociti de liberali sau pesedisti. La Roberta, fiecare pedelist a facut cat trei.
 Si ce-o sa-mi faceti?! - pare a zice tata din Ploiesti, lipsind putin sa ne arate dosul.
Asa e. Ce-o sa-i faca opozitia care se scarpina inca dupa ceafa in cautarea unei strategii de daramare a puterii?
Ies sindicalistii in strada? Ma indoiesc. Iar daca se va ingrosa gluma, as putea paria ca Basescu-Stalin, stapanul robotului Roberta, clona dintr-o bogata menajerie de muieri politice, gata zi si noapte sa faca orice pentru idolul lor, s-ar putea aseza in fruntea revoltei, spunand ca el a fost mereu cu poporul si, pentru a fi convingator, il va spanzura, cu mana lui, pe amarasteanul si nefericitul Boc in Piata Victoriei.

La nevoie mai beleste vreo doi berbeci. Nici o revolutie sa nu se atinga insa de Nutica Udrea, ca Basescu pune tunurile pe gloata de coate goale.
 El are mercenari, nu armate care sa pactizeze cu prostii, ca natafleata ala de Ceausescu, el are servicii fidele, ca nu degeaba da de la buget pentru bunastarea acestora mai mult decat pentru sanatate. El are... Dar ce nu are?
Incepe sa nu mai aiba popor, dar asta-i paguba-n ciuperci.
Revolutia avantata de la televizor se stinge pana la mine in sat, unde o femeie mi-a spus ieri (o angajasem, impreuna cu alte cateva, sa ma ajute la cules porumbul) ca "bine ne-a zis domnul Basescu, sa luam de la cei care au, fir-ar mama lor a dracului de chiaburi".
Ne-a adus Basescu iar in anii '50? Asa se pare.

Oricum, tot puterea de azi va numara si la alegerile care vin voturile. Cel putin aceasta ii e voia. Se strang, este singurul obiectiv strategic al clanului Basescu, munti de bani. Munti de bani pentru urmatoarele confruntari electorale.
Fiecare taiere de leafa sau pensie, fiecare nou bir varsa bani, nu gluma, in vistieria regimului Basescu, eternizat prin indobitocirea maselor, cu cat mai sarace, cu atat mai lesne de cumparat.
Cine-i dobitoc? Ei asta-i buna! Eu. Sau, cine stie, poate si tu...


Lucian Avramescu

http://ziarulscmd.blogspot.com/2010/09/roberta-iobag-basescu-epigon-stalin.html

Col (r) Ioan Gaftone