De ce sunt asezati romani la orice rand? Aceasta este intrebarea care sta pe buzele oricarui cetatean al acestui pamant. Oare suntem "saraci cu duhul"
Traim intr-un format stereotip
Ce ne mananca mai tot timpul
In cruce ne-asezam la orice rand
La rand ne torturam si chipul.
Romanii au trait sub trei dictaturi, una mai crunta decat alta, diferite toate una fata de alta ca forma, conditii istorice si durata. Etapa pe care o parcurgem in prezent lasa sa se inteleaga ca esti liber sa faci multe, dar n-ai sa poti intrucat te simti legat inainte de a incepe sa faci ceva. Uneori chiar ai senzatia ca te si invita sa te exprimi ca apoi sa te poata inabusi cu amanari ,amenintari, represiuni cu bastoane ori arsenalul lor de gaze.
Iti i-a dreptul si iti creaza posibilitatea sa-l recapeti in justitie dupa un timp si totul in rate. Iti creaza o senzatie falsa de bucurie ca ai invins si ai recapatat dreptul, urmata de o scarba profunda referitor la aceasta justitie pentru ca-i de genul feminin si ca orice stricata se culca si cu puterea. Nici un guvernant nu am vazut sa raspunda pentru gafele facute. Pai de ce mai au pe frontispiciu tribunalele balanta pusa in pozitia de egalitate?
Te aseaza la rand sa-ti depui cererea pentru a-ti lua dreptul inapoi de care s-a folosit statul o vreme, dupa care te mai aseaza o data la rand pentru a ti-l restitui. Te aseaza la rand pentru a-ti plati impozitul, a-ti ridica ajutoarele, a-ti ridica medicamentele, chiar a-ti vinde tigai ieftine.
In nici una din cele trei dictaturi nu s-a intamplat ce s-a intamplat in ultimi trei ani. Cuvintele rostite de marele actor Ion Lucian cu privire la umilinta, jignirea si desconsiderarea la care a fost supus in ultimi ani de viata sunt destul de elocvente.
Chiar si pe timpul dictaturii comuniste o hotarare judecatoresca definitiva se respecta imediat. Am fost martor la destituirea unui comandant de unitate care si-a permis sa nu repuna in drepturi un zugrav-vopsitor caruia ii desfacuse contractul de munca. Pana si astia ajunsesera intr-o faza mai evoluata. Atunci despre ce societate discutam astazi. Unde se gaseste statul de drept, sau cu ce se ocupa dreptul? Din oricare pozitie am privi acea societate spre care noi tindem sa o atingem nu o intrezarim. Suntem departe de asa ceva si atunci intrebarea fireasca care se naste este unde ne aflam? In ce etapa a evolutiei umane ne gasim? De ce ne pune mereu sa stam la rand? Unde sunt organizatiile dreptului omului care se agitau cand comunistii mai rasuflau? Unde sunt steguletele UE de pana in 2007 cu privire la buna functionare a justisiei in Romania. Nimeni dinantru si dinafara nu ne spune cand functioneaza bine justitia, atunci cand iti ia, sau cand iti da inapoi ce ti-a luat. Pai daca asta se mai numeste justitie inseamna ca nu asta este societatea pe care o dorim noi cei multi. Asta este societatea celor putini care ii aseaza la rand pe cei multi. Este societatea celor cu bani care poate comanda un rand, pentru ca asteptarea la noi prin derivatie sinonimica reprezinta infinitul. De aceea pentru cei multi s-a inventat circul modern pe sticla hranindu-i cu iluzii pe cei multi. Iar Romania a fost dusa la teatru de comedie si lasata acolo. Dovada este imaginea lui Lute printre sefii de state europeni, ganguritul lui de porumbel gutan, spune totul despre pozitia Romaniei si locul unde a fost adusa de actuala guvernare. Cum poate sta Romania alaturi de tarile civilizate europene cu Mimi in guvern si cu Fifi sefa peste camera deputatilor. Cand au facut aceste majorete cunostinta cu stiinta conducerii, inainte sau dupa dezechipare? Cu un hot la munca si un prost la finante, cu un sef de mafie la aparare si un bisnitar la interne, cu un pamfletar la diplomatie si un spagar la FISC poate creste Romania in ochii lumii? La toti astia le fug ochii in orbite dupa fructele oprite. Cu toata schimbarea facuta de Lute, nimeni nu se uita la Baciul Ungurean fiindca stiu toti ca oitele din guvern nu sunt ale lui.
Lute asta-i tara pe cere-o pastoresti si nu este a ta, ci a noastra si a urmasilor, urasilor nostri.
Tara fara prezent si viitor
O tara cu meleaguri de povesti
Cu munti si vai, campii si ape
Tara asta pe care o iubesti
Sta acuma-n prag sa crape.
O tara ce-i hraneste si pe hoti
Si lasa animalele sa moara
Pare o masina fara roti
Nu urca, dar ne tot coboara.
O tara bantuita de gutani
Veniti cu cortul din strainatati
In zeci, sute si mii de ani
A fost un adapost si pentru hoti.
O tara ce-i hraneste si pe hoti
Va fi mereu cu dinti-n soare
La carma va avea doar mafioti
Un viitor si un prezent ce doare.
O tara unde totu-ti moare
Campul, visul, fauna si arta
Are nevoie de-o schimbare
O mana sa ne schimbe soarta.
Noi astia multi asteptam un alt rand.
Col.(r) Nour Constantin
foto- http://www.antena3.ro
| 0 comentarii | 434 vizualizări | 13 aprilie 2012 |









