Capitolul I. Cum am inceput sa scriu ? Daca va zic cum a inceput totul, poate nu va vine a crede .. ! Mijlocul lunii Mai 2012;  .. primesc un mail obisnuit, de la unul din lista mea de amici pe Internet cu tema "Apollo 11", il citesc si comform obiceiului, vreau sa-l dau la randu-mi mai departe. In momentul in care imi  cautam cuvintele pentru a scri ceva dedesupt, mi-am adus aminte asa dintr-o data de evenimentul trait  atunci, cand "tanar si nelinistit" fiind - abia terminasem anul I de Conservator -  eram acasa in vacanta la Moieciu cu a mea famile. La vremea aceea traiau toti. Bunicu (tatamare) din partea mamei, bunica (m’amare) bineinteles tot din partea mamei, taica-meu si maica-mea. Mentionez sa nu fie comfuzie, ca tata s-a "maritat" si-a venit in averea mamei, unde si-au facut casa in aceiasi curte cu a bunicilor, deci eram cum s-ar spune .. "la comun".

Fulgerator mi s-au derulat toate fazele momentului si am simtit nevoia sa-i scriu cuiva chestia asta, dar  intre timp, am divagat si m-am trezit ca de fapt vreau sa spun altceva si uite asa fara sa-mi dau seama, a iesit o mica schita autobiografica, "garnisita" cu tot felu’ de amanunte si realitati traite de "mandea" , la propriu si personal .. ha ha ha !

Bineinteles ca am lansat mailu’ la mai multi, dintre care unii s-au apucat sa-mi dea imediat reply-uri si sa-mi spuna ca le-a placut mult ce-am scris si cum am scris si ca n-ar strica sa merg mai departe sa mai scriu si sa profit de cate zile i-o mai da Domnu’, mamei mele Uca care in Septembrie 13 implineste 88 de ani, zi oarecum speciala, tinand cont ca tot atunci s-a nascut unul dintre cei mai mari ROMANI si martir al neamului nostru,  C.Z.Codreanu... asta e !

Printre ei si un amic care m-a rugat sa scriu in continuare, ca i-a placut si sa profit cat pot, de amintirile mamei mele, mai ales cele din perioada ’36 - ’44, cat a fost eleva in Bucuresti si a mai prins "vremurile de aur" ale orasului-capitala a tarii, cu partile lui bune si .. hai sa-I zicem (in nici un caz rele - e prea dur termenul), sa-i zicem .. "ne-bune" ! O.K. ?

La nici o zi primesc alta incurajare de la un fost coleg de Filarmonica, actualmente stabilit in Mexic si care la fel "imi da ghies" sa scriu si sa scriu mai departe ca i-a placut ..

Emotia insa o aveam din partea sotiei, cel mai dur critic al meu de cand sunt cu ea, a tot ce fac si .. am de gand sa fac si care-i o fire prea serioasa, cu picioarele prea pe pamant in contrast cu mine care sunt mai "zbanghiu", cu apucaturi de "hartist" si nebuneli .. dar sub control inca, n-am ajuns la camasa de forta .. ha ha ha !

Ea e acum in Italia, la sora ei si vorbim mai seara de seara pe Skype ! Cand i-am spus ce vreau sa fac si-a citit ce-am trimis mai la toata lumea, am ramas muti amandoi. Ea de surpriza facuta si eu de "surpriza"ca i-a placut si m-a incurajat … Si-atunci ce mi-am zis ? Fratilor e groasa, daca si nevesti-mi i-a placut inseamna ca .. asta e !?

…  Intre timp, primesc incurajari de a scrie si de la cumnatele mele dupa varul din Canada. Cristina sotia si Tatiana sora ei din Piatra Neamt ... etc etc !

Acum .. " bea Grigore aghiasma ", apuca-te si scrie si-am sa ma apuc. Ce-o iesi, Dumnezeu cu mila !!!

Capitolul II. De ce si cum "floriandelabran" ! ..?, … cum de ce ?

Povestea incepe undeva prin anul 2005 - 2006, cand baiatul meu cel MARE, Ovidiu plecat pe vas de croaziera la lucru, imi face cadou un Laptop HP, la venirea in concediu acasa. A fost prima mea intalnire cu un calculator. Pe atunci nu aveam Internet, de fapt nici nu prea stiam eu bine ce inseamna aia, iar cu Laptopul nici atat. Afurisitu’ de "copchil", n-a vrut sa-mi arate nimic la ce e bun si cum functioneaza dracia, asa ca m-am chinuit singur sa-i dau de cap ... Nici sa-l inchid nu stiam, il scoteam din priza sau ii scoteam bateriile, asa de "afon" eram .. .    .. iu huuu !     .. Engleza !?

.. de unde atata ? La scoala am facut rusa. Frumoasa limba, de unde si vorba care circula pe atunci: "iesti frumoasa ca limba rusa" … !

N-aveam nici cea mai mica idee referitor la ce poate si ce stie, mi l-a pus in brate si mi-a zis sa ma descurc, ca nici pe el nu l-a invatat nimeni ..  Bravos natiune ! ..  n-am avut incotro, mai babeste, mai lautareste, mai intreabam in stanga, mai in dreapta, incet incet, poco a poco, i-am mai dat de cap !

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Intre timp "progresand" si incepand sa am pretentii, o data cu aparitia RDS & RCS-ului, mi-am "bagat" si Internetu’.  Buuuun ..  !

Eiii … dar ca sa fiu in rand cu lumea, imi trebuia si o adresa de mail. Baiatu’ care venea pe la mine de ma  mai instruia si mi-l mai repara, a zis ca nu e bine sa-mi pun numele intreg ca in buletin, ca nu stiu ce si nu stiu cum, sa nu afle "dusmanul de clasa" cine iesti, ca sunt multi porci pe Internet ..si sa-mi gasesc ceva asa mai "light", mai "izeanu’" ( de la < easy > din engleza .. ha ha ! ) un pseudonim ceva, o chestie, o cutare … Si ce-mi veni ? Fiind si de la  < bran >  cu  < florian >, am facut un calambur (.. parca asa-i zice, nu ?) ca sa si rimeze d.p.d.v ..( atat cat si mai ales ..) si-a iesit ce-a iesit, adica ... " flo-ri-an / de-la-bran " sau mai bine zis, " ta-ta-taa & ta-ta taa ". O.K ?

Si uite asa, am ramas de ma stie toata lumea si toti internautii, de  < floriandelabran … @ yahoo si ce mai urmeaza .. >.

Cand mi s-a aratat "cica" sa scriu ( a inebunit lumea fratilor, va spun eu !), am zis sa pun titlu vastei mele opere  < floriandelabran >  (mi-a placut chestia asta, ca suna bine) … cu subtitlul "note informative" (inform .. sau imform .. sa mor de stiu ? ), aducandu-mi aminte … ( ‘gani-eash,) ce ma mai punea securistu’ Filarmonicii sa "dau din mine totul, " sa ma lase sa plec in DDR. N-am scris .. nu pot vomita la comanda, dar nici N-AM PLECAT. Iu, huuu !  Am fost "dishtept", ce puii mei ? … Ca pe vremea aia, numai cine nu voia nu pleca in DDR-ul German. Ca daca plecaaaam, .. nu ma mai intorceaaam ! C-al dracu’ sa fiu cum zice olteanu, ( Doamne iarta-ma ! ) din cei plecati UNU nu s-a mai intors.. si iarasi in puii mei ! …

Au mai venit ei dupa Revolutie, s-au uitat in dreapta-n stanga, au stat cateva zile, luni, ani, au incercat sa-si faca o afacere, au facut, au pierdut si s-au carabanit inapoi. Azi vin numai in concediu, cateva zile, vorbesc cu:  <  aici la "voi".. aaa ! > … SIKTIR ! .. ( dati-va la nevoia sa va ia ) .. ca pe la Moieciu !

Terminasem anul I de facultate la Cluj si eram acasa la Moieciu in vacanta, cu toti ai mei .. ( 20  Iulie 1969 )

 Pe vremea aceea, traiau si bunicii din partea mamei, tatamare - Ioan "Nitza" Aldulea zis "foshu" si m'amare, Maria Aldulea zisa "Tzica Moashii" - de la mama ei strabunica, care a fost moase comunala .

Tatal meu "maritandu-se" a venit in averea mamei, facandu-si casa in aceiasi curte cu a bunicilor, deci eram cu totii la "pausal" cum s-ar zice ... N-am dormit toata noaptea in asteptarea evenimentului, sau ne-am sculat cu totii mai devreme .. nu mai tin minte, in orice caz tatamare era foarte interesat de eveniment fiind un om foarte la zi cu tot ce se intampla si nu numai ...

Om simplu, taran, dar cu 7 clase, nascut in 2 Octombrie 1889 anul mortii lui Eminescu, a fost unul dintre primii care a avut radio in Moieciu din '34. Un Stassfurt vechi cat o lada de bere, cu niste lampi cat o para "malaiata" si care la un moment dat cand a iesit din uz, inlocuit fiind de unul .. "modern" a fost pus la pastrat in "casa mare" cum se spune pe la noi la camera casei cea mai importanta si nu prea locuita si care in nemernicia mea, m-am pus intr-o zi sa-l demontez si praf  l-am facut, nedandu-mi seama c-ar fi putut avea valoare de muzeu ...  Si acum imi dau cu pumnii in cap, dar prea tarziu .. !
Acolo in casa mare, tineam ce aveam mai bun si mai de pastrat, covoare, "tzoale" adica presuri, mobila cea mai cea … lazile de zestre si ale bunicului si ale mamei mari, cu "primenelile" in ele (primenelile, fiind hainele de schimb cele mai bune) imbibate in naftalina sa nu intre moliile, .. cioarecii cu camasa si laibaru’ (un fel de vesta sau ilic, cum se mai spune in alte parti), fotele mamei mari si ii-le de asemeni, plapumile si perinile nefolosite, tablourile pe pereti cele mai reprezentative si toamna cand era recolta bogata, tatamare baga intr-un colt al camerei, pana la o carutza de mere, la "dospit" inainte de a veni frigul si gerurile, cand le triam si le duceam in "chimnitza" (pivnitza) ! In casa mare nu era soba !

Radioul il cumparase de la notarul comunei Domnu BINDER Heinrich, care locuia impreuna cu sotia Elsa si cei 3 copii, tot Elsa fata, Martin si Otto baieti, chiar gard in gard cu noi in chirie la vecinu’ Ilincu (porecla), pe numele adevarat tot Aldulea, dar care nu avea nici o legatura de rudenie cu tatamare Aldulea .. Elsa fiind de-o seam cu mama, se jucau impreuna …
Curent electric am avut din 1932, am fost printre primele comune si sate electrificate din tara, an in care Regina Maria, a construit si instalat la Bran, o mini-hidrocentrala, cu 2 generatoare nemtzesti marca "Siemens" si "A.E.G" si doua turbine,
marca "Frith", pt. castel. Fiind destul curent, a dat si la satele din vecinatate , Bran - Simon - Moieciu, pentru iluminarea strazilor, scolilor si bisericilor gratuit si cine a vrut si ma rog cine a putut si-a bagat "eletrica" si-n casa ..! Asta a fost !
Alimentarea cu apa se facea din captarea apei Moieciului, Zbarcioarei si a Simonului, care la Podul Simonului se intalneau si forma raul "Turcu". De aici printr-un canal special construit si avand la capat un "stavilar" cu rol de a opri sau da drumu' la apa, se ajungea pana la Uzina de Curent, construita foarte aproape de castel si unde nea' Nae Mosoiu, vecinul nostru din sus, a lucrat o viata intreaga, drept cu care ocazie am avut posibilitatea sa intru inauntru si sa o vizitez. Fiind nu stiu ce ...<  obiectiv strategic >, pe vremea "tampitilor" nu era permis sa intri inauntru' .. sa nu sabotezi.  Ce chestie !! ?    Pfff    !

.. Si cum va spuneam, tatamare, fost prizioner de "razbel" in PRIMU' la rusi ( 3 ani in Siberia comuna Vorona ) soldat al armatei Austro-Ungare, capturat in Galitzia, ranit la mana si vorbind destul de bine ruseste si mai putin ungureste ... o viatza intreaga i-a asteptat in schimb pe .. americani ! ..

Fata de americani si englezi avea un respect deosebit, tinand cont ca facand armata sub austro-ungari, a cam mancat mizerie, dar nu din vina lui, ci a faptului ca era roman. Cu toate astea, recunostea si de multe ori l-am auzit spunand si lucruri bune despre armata austro-ungara. Tin minte cand faceam ceva cu un lucru, scula, obiect si nu-l puneam la loc, imi zicea vorba din armata : " Unde cacat, acolo pusca lasat " ... o "transcriere" naiva din ungureste adaptata felului in care unii racani mai saracuti la minte ducandu-se sa-si faca nevoile, uitau pusca la locul faptei .. Ha ha ha !
In "casa mare" avea vestitul tablou din armata, pus pe peretele deasupra patului, caporal in uniforma armatei austro-ungare, un tablou de fapt  < o diploma > , foarte fain colorat si bine facut cu o grafica tipica vremii de atunci si care in locul capului, era introdus pe dedesupt, chipul original al celui care se vroia pozat. ( In partea de jos era scris numele detinatorului, iar in partea de sus a "diplomei-tablou" se vedea Imparatul Franz Joszef si steaguri ale provinciilor imperiului. Datare: inaintea anului 1914 ! Prezentare pe un carton de marime aprox. 35cm / 45 cm.)
Nu mai stiu nimic de el, dupa ce unchiu meu, fratele mamei, iesind la pensie s-a mutat la Moieciu in casa bunicilor, transformand-o si facand modificari ...
La acel radio, copil fiind si dormind foarte des cu ei in camera (bucatarioara), am auzit pentru prima data de B.B.C. cu vestitul semnal luat din Simfonia V de Beethoven, bum-bum-bum-buuuum, sau ta-ta-ta-taaaa, dupa care de Vocea Americii si Europa Libera. Dimineatza de pe la 5 incepea sa butoneze si sa caute posturile, care se auzeau destul de slab fiind bruiate in acea perioada.
Intorcandu-ma la APOLLO 11, am cautat sa explic interesul lui fata de tot ce faceau americanii si englezii. Am uitat sa spun, tin perfect minte cu toate ca eram mic, cand mai trecea cate un avion, de-si facea mana streasina sa se uite dupa el, o intreba pe m'amare:
- Tu Tzico, n-or fi americanii ?
- De un-sa stiu eu Nitza, ii raspundea m'amare …
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tatal meu in schimb era mai apatic, mai dezinteresat, in ciuda faptului ca aveam si noi radio si mai ales televizor. Cine avea atunci televizor, avea casa plina mai meru ... si ne-am strans totzi in dormitor unde era aparatul, venise si vecinu' Popescu invatzatoru', care avea si el televizor, dar care nu mergea niciodata si uite asa, asteptam cu sufletul la gura, sa-l vedem pe Armstrong cum pune piciorul pe luna, zicand ce-a zis: " Un pas mic pt. om, un pas mare pt. omenire "...

Despre tata ce sa va spun, facuse armata cu nemtzii, instruit de ofitzeri nemtzi (am documente si fotografii), luptat alaturi de nemtzi, cotu' Donului si mai stiu eu ce, ... s-a intamplat ca (virgula) ... chiar in momentul intoarcerii armelor (23 August '44) sa fie in permisie acasa cateva zile. Venise de pe front, plin de paduchi si vai de el ..

M'amare "Tzurcanica" (mama lui)  bunica imi spunea si el comfirma ca la sosire, nici nu l-a lasat sa intre in casa. A facut un foc mare in curte la cazan pe "pirostri", l-a dezbracat la pielea goala, i-a luat hainele si le-a bagat pe foc, i-a facut baie, l-a "jighinit", la "primenit" si dupa aceea .. i-a dat O.K-iul ...

Ca sa revin la bunicu si radioul lui legat de tata .. deci la 23 August '44 el se afla cu maica-mea la "vrajeala" in "celar", cum se zice pe la noi, la camera din fundul  tinzii (tinda fiind camera de intrare a casei care se continua separata de un "glazvand" de "fundul tinzii"). Celarul era un fel de camera-magazie, un fel de struto-camila … si camera de locuit la o adica si camara-magazie in acelasi timp.
Bineintzeles ca moshu - foshu (foshu, fiind porecla) asculta radio in bucatarioara unde-l avea si cand a auzit proclamatzia regelui, s-a dus mintenash, sa-l anuntze pe taica-meu (stricandu-le idila) ca ce s-a intamplat.  Imediat atunci tata a parasit "teritoriul" (asa era ordinul) si s-a prezentat la regimentul '41 Artilerie  in Brasov, unde a asteptat venirea frontului din Rusia si Moldova.
NOROCUL LUI !?  Fiind despartit de batalion, n-a mai participat decat pana la Sf.Gheorghe, la lupta efectiv si n-a fost trimis mai departe, la Oarba de Mures de exemplu, unde i-au murit multi camarazii, tzinandu-se cont ca avea 5 ani de armata, cu razboi cu tot. !

Am mentzionat chestia asta, pt a scoate in evidentza "apatia' lui fatza de americani, nemtzi, englezi si ... rusi deopotriva, dar nu in aceiasi masura ca la primii. 

De fapt cand il intrebam si-l puneam sa povesteasca, avea un dram de "mila" (sa-i zic) fatza de rusi, cunoscand-ui ca "vai mama lor" de oropsitzi, saraci si flamanzi, neimbracatzi, victimile unui regim care era  si ... ce sa mai zic .. !!!?

De nemti vorbea si se vedea ca sufera oarecum in sinea lui, ca de niste oameni prea diferitzi de noi si cu "apaucaturi" intradevar de rasa "superioara", dar (si mentzionez chestia asta), ..  DAR care i s-au potrivit firii lui militaroase si posesive.

Ii placea sa comande si sa aiba cui. De cand ma shtiu am avut slugulite in casa, gospodarie, chiar si-n perioada cea ma stalinista. Erau ori de prin zona, provenitzi din familii nevoiashe, ori ii aducea de prin Moldova, vai mama lor si care dupa ce plecau de la noi (in functie de "bataia" primita - mai repede sau mai tarziu .. ), se faceau oameni instaritzi si de toata lauda !    

Nu ca a fost tatal meu, dar un om care sa comande si sa conduca "orice" n-am mai intalnit in viatza si cand il intrebam ca de unde stie si cum face, de unde atata plan si logica, imi spunea ca a vazut la nemtzi !

Sloganul lui era " Ordnung und disziplin " !  Cu asta cred ca am spus totul ! Dar era un roman comvins ! Doua lucruri erau importante, dupa el -  sarea si sarma ! Unde pui sare sau legi cu sarma, acolo tzine "  ha ha ha !
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

De ce m-am apucat sa scriu toate astea ? Nu stiu ! Asa mi-a venit …

Am plecat de la Apollo 11 si-am ajuns la "amintiri din copilarie".. ?   Aaaaa, asta vroiam sa scot in evidentza !

Traind intr-o familie inchegata cu mama, tata, bunici, slugulite si tot tacamul, de abia acum la senectute aducandu-mi aminte de copilarie, imi dau seama si trag linie la multe si marunte momente ale vietzii, pe care mi le explic si le dau o relevantza .. cat de cat .. si la cine o percepe !

De mama, ce sa zic ?. Fiind o fire de neam mai de "linistiti si neindrazneti", numai de cca 8 ani de cand am luat-o la mine la Brasov, mi s-a destainuit si a dat cartzile pe fatza, referitor la .. viata ei in Bucurestiul anilor ’36 - ’44, cu tot ce s-a intamplat atunci, prin ce case a umblat, ce-a vazut, suflu politic al vremii si multe altele ...

Ce sa va zic ? In primul rand N-A FOST LEGIONARA inregimentata, mambra de partid sau cu carnet ...  NU .  !

A fost ea dupa aceea mambra de partid, dar cu carnet roshu ' ..  ! .. de unde si refrenu' ..  "legionare nu fi trist, legiunea merge inainte prin partidul comunist" ... sau cam asa ceva ! 

In schimb sufletul si idealurile ei, s-au contopit cu aceasta miscare ROMANEASCA, a trait si a simtit "legionareste", pt. ca nu avea cum altfel !  Abia acum imi explic iconita Arhanghelului Mihail, patronul nostru care a stat deasupra patutului meu, tot timpul cat am fost copil si nu numai ..

Plecata in '36 la Bucuresti la Scoala de fete " Elena Eraclide " Str. Barbu Catargiu nr. 3, Dumnezeu a dat sa nimereasca la o familie de boieri de Bucuresti, renumita cu "antecedente" legionare colaterale, prin casele carora a trait si a vazut ce-a vazut, cu ochii unei copile in fond, dar care i s-au intiparit ...

Printre ei a fost si Petre P. Panaitescu zis "Chico" fratele lui "tanti" (asha i se zicea) Ionel Panaitescu, inginer shef  la C.A.F.A. ( Casa Autonoma de Finantare si Amortizare ) gazda mamei mele, cel care a luat-o la Bucuresti, impreuna cu "tante" Polette, sotia lui nascuta Delladecima, de origine italiana. ( Directorul acestei C.A.F.A. era Octav Onicescu, care a fost la noi in casa la Moieciu si cu care bunicu' s-a fotografiat. Am poza ! )

Daca va intereseaza si vretzi sa stiti mai in amanunt cine a fost acest Petre P. Panaitescu, unul din baietzii lui Panait Panaitescu, prieten bun cu Bogdan P.Hasdeu cu care participa la sedintele de "spiritism" (sa ia legatura cu Iulia), intrati pe Internet si scrieti-i  numele. 

Istoric, filolog profesor, rector al Universitateii Bucuresti si nu in ultimul rand directorul ziarului "CUVANTUL", al Miscarii Legionare dupa reaparitia acestuia la 14 octombrie 1940, decedat la 14 Noiembrie 1967 in Bucuresti. 

In aceasta casa, mama mea mergea frecvent impreuna cu "gazda" si nu e timp si nici spatiu de povestit ce-a vazut si ce-a trait .. in nici un caz ceva de rau !  ...

Ei, din tot ce v-am relatat ... am ieshit eu, care nu seman cu nici unu, dar care am luat de la toti cate ceva, ori mai bune, ori mai rele ... ! ?

... si cum am plecat sa va povestesc de Apollo 11 si-am ajuns aici, va doresc lecturare placuta in continuare, dar m'amare ( Tzica moashii pt. cei care au cunoscut-o), tot n-a crezut !

Asta e ! 

P.S.

Pt. ca am fost intrebat de ce inchei cateodata mailurile cu " SANATATE ", scris cu verde, tzin sa aduc la cunostintza ca SANATATE a fost salutul "strajeresc" si salutul legionar, mama fiind in cadrul strajeriei sefa de cuib, adica peste 6 eleve, mai multe cuiburi (4) faceau o "centura", adica o clasa,  iar culoarea verde nu mai are rost s-o explic. Avem si noi VERDELE nostru, nu numai "ungurii" . Noi o avem la camasa (culoarea) care-i mai aproape de piele, deci o simtim mai direct ... (cine-o simte) !?

Deci .. 

      SANATATE ! 

va doresc !

  .. asta-i articolul care a aprins scanteia, a ce-o sa se intample de aici in colo. Dumnezeu cu mila .. !!!

Florin de la Bran.