Tineret Miercuri 15 Ianuarie 2025 - 14587

Melodia din biblioteca iernii, din Palatului Copiilor - ultimii fulgi lirici pe acest sezon!!

Dreamlike page

Surface book of singers,

shining like diamonds

on the crown of our dream!

Delighting our hearts

charming winter!

Where carols

hearts dusted with candor?

English class at the Children's Palace Bistrita

Professor Ioan Sabin Muresan

Pagina de vis

Carte croita de fulgii cantareti,

care stralucesc ca diamantele

de pe coroana visului nostru!

Ne incanti inimile,

iarna fermecatoare!

De unde colinzi

inimile pudrate cu candoare?

grupa de engleza de la Palatul Copiilor Bistrita

prof. Ioan Sabin Muresan

Fragment de iarna

Maya Szekely, clasa pregatitoare

........................................

Un fulg de nea s-a asezat pe haina mea.

Mi-a soptit ca la inceput o picatura de apa era.

Regina Ghetii si printul Crivat au trimis un vantulet si...

l-au transformat intr-un fulg usor si pufos.

Impreuna cu sora mea Cristina si Max, catelul familiei, am facut un om de zapada.

I-am pus doi ochi din nasturi negri, un nas de morcov, caciula si fular,

iar, in loc de maini - crengute de copac.

Obosite de atata joaca, ne-am intors acasa,

tata ne-a citit o poveste frumoasa dintr-o carte veche, iar noi am adormit...

In vis mi-a aparut Regina Ghetii...

.........................

Cartea cea noua

Cristina Ciui, clasa I

Tocmai ieseam din librarie, cand a inceput sa ninga.

Eram cu cartea mea cea noua in mana.

Un fulg ce cadea din cer s-a asezat pe coperta si s-a topit.

Am fost bucuroasa ca fulgul nu a reusit sa imi strice cartea,

iar cand am ajuns acasa am cantat de bucurie.

S-a facut seara..., m-am pus in pat, iar pe mama am rugat-o

sa imi citeasca povestea din cartea mea cea noua.

Fulg sclipitor

Maria Antohi, clasa a II-a

O sclipire mi se-arata:

Este iarna cea bogata!

Un fulg in zbor...

s-a dus... Coboara-ncetisor.

De o carte se agata...

si-un cantecel fredoneaza.

Dialog cu fulgi

Raluca Cristina Boca, clasa a II-a

Intr-o zi de iarna am fost la biblioteca impreuna cu prietena mea Alexia.

Eu am imprumutat cartea "Craiasa Zapezii", iar ea - "Fram, ursul polar."

- Le vom returna peste doua saptamani! am spus noi in cor.

- Bine, la revedere, fetelor!

- La revedere, doamna bibliotecara!

Cand am iesit din biblioteca, un fulg mai mare decat ceilalti m-a intrebat:

- Vrei sa vezi dansul fulgilor de nea?

- Da, mi-ar placea!

- Bine, sa incepem!

Si cand fulgul de nea a spus aceste cuvinte, prietenii lui au inceput sa danseze.

- Uau! ce frumos dansati!

- Multumim! au spus in cor fulgii de zapada.

- Cu placere, am zis noi intr-un glas.

- Pa, fetelor!

- Pa, fulgilor de zapada!

O iarna ca in povesti

Clara Cordos, clasa a II-a

Este toamna.

- Bunico, striga Lucy incantata, haide, haide aici! A inceput sa ninga si...

asta inseamna ca a venit iarna!

- Da, asa este.

Cateva zile mai tarziu totul era acoperit de zapada.

- Lucy, vrei sa iesi afara? intreba bunica.

- Desigur. Abia astept!

- Ia-ti salopeta! Eu te astept cu ciocolata calda langa foc.

Lucy iesi in graba.

Totul era ca in povesti. Casele inzapezite erau inveselite cu clopotei de argint. Prin zapada stralucitoare se zareau colindatorii. Ei intrau in case colindand si la iesire duceau daruri dulci si gustoase pregatite de gospodine pricepute. Copiii imbujorati alunecau cu saniile pe dealuri albe ca spuma laptelui. Lucy li s-a alaturat.

Joaca nu a incetat pana la lasarea serii.

Lucy a venit acasa cu nasul si mainile inghetate dar plina de incantare.

Iarna era atat de frumoasa!

Bunica a asteptat-o cu ciocolata calda, asa cum a promis. S-a asezat langa foc si a urmarit cu bucurie serialul preferat de desene animate.

Lucy nu va uita niciodata iarna aceea.

Carticica Cucu, Fulgisor si Fulgili

Ana Alexandra Deak, clasa a II-a

Fulgili este prietenul lui Fulgisor.

Fulgisor spune:

- Eu cred ca ar trebui sa ne facem mai multi prieteni.

- Eu zic sa ne facem ca prieten o carte pentru ca trebuie sa cantam la concert

si cartile au multe idei scrise in ele.

- Hai, Fulgili, sa ne ducem la biblioteca!

- Hai!

Au ajuns la biblioteca. Singura carte care a indraznit sa le spuna ceva a fost Cucu.

- Buna, fulgisorilor, eu ma numesc Cucu. Voi cum va numiti?

- Eu sunt Fulgili, iar el - Fulgisor. Vrei sa canti la concert cu noi?

- Desigur!

- Lalalili lililu lalalili lililuu!

- Bravo! Bravo! exclamara toti uimiti.

- Multumim, multumim frumos.

Corul Iernii din zapada

Alexia Bodea, clasa a III-a

Afara ninge ne-ncetat

si corul iernii canta.

Un cantec noua destinat

prin al naturii vuiet.

Canta Fram, canta Craiasa,

chiar si omul de zapada.

Dar si cartile ne cheama,

sa ne amintim de-a lor balada.

Afara ninge si ascult

corul iernii, un pic zalud...

Si viscolul bate la geamuri,

de parca ar pune versuri pe ramuri.

Coperta cu note de argint

Antonia Chiciudean, clasa a III-a

Am mers intr-o zi la biblioteca

ca sa-ntalnesc o vedeta!

Vedeta era un fulg de nea,

care uneori canta, alteori fredona.

Uimita am intrebat-o

spre ce ocupatie se-ndreapta?

- Citesc o carte cuprinsa-n lozinci,

unde sunt asteptati copiii cei mici.

Cu pasi iuti ma-ndreptam,

de pe raft, si eu o carte alegeam!

Era cartea cu note de-argint!

Si... cu un deget foile-alint.

Dar cand am deschis-o,

uite asa,

o lume intreaga radea.

Acolo in lumea cartii erau

multi copaci de zahar...

Oameni de zapada mergeau

in mana cu un felinar.

Dar dintr-o data

Stop si m-am oprit.

Deodat-am zarit

Portativul aurit.

Notele de-argint saltau

pe struna multor instrumente!

Cantau, cantau si iar cantau,

ca fulgi neabatuti de vantulet.

Dar n-am avut bilet

sa stau cat vreau si-a trebuit sa plec!

Asa ca m-am intors in lumea mea

in minte cu melodia, cu biblioteca.

Bucurie de iarna

Daria Cordos, clasa a III-a

Anotimpul alb e in toi.

Impreuna cu prietenii mei am iesit in gradina din spatele casei.

Bucuria se citeste pe fetele copiilor chiar daca au nasul si obrajii imbujorati. Privim cu totii feeria iernii.

Fluturi argintii zboara prin vazduh.

Stratul moale si gros de zapada acopera pamantul inghetat.

Natura a imbracat copacii cu ghirlande de zapada stralucitoare.

Turturii par o broderie fina pe marginea acoperisului casei.

Dupa o vreme fulguiala s-a oprit.

Linistea a fost intrerupta de sunete melodioase.

Vantul se furisa printre crengile copacilor spulberand usor zapada.

A dus cu el si norii cenusii; soarele a inceput sa straluceasca.

Incetisor au inceput sa picure turturii.

Oamenii de zapada parca au prins viata.

Multimea de copii se aduna in jurul lor si joaca incepe.

Ce frumoasa este iarna!

In cautarea unui titlu

Ilinca-Dalia Ganea, clasa a III-a

Biblioteca ma cheama...

Pe drum vad ca stresinile s-au imbracat in turturi,

casele s-au acoperit cu caciuli groase si albe, iar ploaia de fulgi nu se mai opreste.

In sfarsit, am ajuns unde trebuia. Copacii inghetati din biblioteca au rodit carti noi.

Aud o melodie ciudata. Ma apropii, ma tot apropii si disting o melodie incantatoare.

Ce bine! E un ficus de nea care a rodit o carte cu titlul "Micul urias".

- Ah, ce bine am dormit. As vrea sa ma intorc totusi la visul meu.

Ma voi stradui; inventand un text. Ce titlu sa ii dau?

Ziua lui Jon Snow

Darius Ceuca, clasa a IV-a

Pe un meleag tare indepartat se afla minunata biblioteca a iernii.

Acolo, totul era facut din gheata sclipitoare, inclusiv cartile,

care aveau imprimate in ele doar basme ale iernii.

Doamna bibliotecara, Fulguta, facea ultimele pregatiri

pentru ziua de nastere a fiului cel mare al iernii, Jon Snow, care iubea nespus cartile, motiv pentru care a tinut sa-si serbeze ziua in biblioteca iernii.

- Maestre Turture! striga disperata bibliotecara.

- Ce este cu graba asta, Fulguta?

- Astazi, la ora 17, e aniversarea lui Jon Snow!

- Era cat pe ce sa uit!

- Spune-le notelor din orchestra sa se pregateasca pentru acest mare concert!

- Ma duc imediat!

- Floricelelor de gheata! Ati exersat dansul zapezii?

- Da! Il stim chiar foarte bine!

- Perfect!

La ora 17, 00, toti l-au impresionat pe Jon Snow!

O zi de nastere superba, ce mai...

Iarna, pe portativ

Antonius Chiciudean, clasa a IV-a

Iarna e pe-al cartii portativ!

Sa stiti ca asta este tare creativ!

Iarna are o biblioteca mare,

cu carti, care mai de care!

Muzica, dans, cu de toate

si una cu alta e sora/ frate.

Iarna e anotimpul minunat,

care pe toata lumea a incantat

si frumusetea si-a aratat

cand pe scena a cantat!

De glasul ei nimeni nu a uitat.

Pe toti oamenii a reusit

de i-a uimit,

Iarna mai mult au indragit.

cand ea, maiestuos, pe portativ a venit!

Biblioteca secreta

Teodor Encean, clasa a IV-a

Iarna e magnifica.

Niciodata nu specifica

de biblioteca fascinanta

si arhiva debordanta.

Cartile stau insirate

si se-ntreaba rusinate:

De ce nu sunt ele citite

si de lume povestite?

Fiindca stati inghesuite

si de alte carti jignite,

Iesiti si voi mai la vedere!

In voi se ascunde o putere.

Una nemaipomenita,

ce trebuie neaparat citita.

Fara niste carti ca voi,

oamenii n-ar fi vioi.

N-ar sti absolut nimic,

nici macar un pic…un pic!

Unde gasesc inspiratia?

Oana Maria Hognogi, clasa a IV-a

In biblioteca iernii, fulgii creeaza,

in melodia din biblioteca iernii, fulgii danseaza.

Din izvorul ingheturilor, fulgii isi iau zborul,

din cascada singuratica, fulgii isi duc dorul.

O ceata de nori plange cu lacrimi de nea,

Grupuri de copii plang ca au facut o belea.

Vantul bate tare, muzica se-aprinde....

Fulgul danseaza bine, deja el se prinde.

Cand se-aseaza pe pamant, fulgii isi gasesc ideea?

cand zboara in aer, pierd inspiratia?

In biblioteca iernii, ce sa mai spui?

Este inspiratie agatata in fiecare cui.

Eu, un fulg destul de mic,

Creez intr-una, nu ma opresc nici-un pic.

Asez literele pe hartie in fiecare zi!

Daca ma credeti, nu ma pot opri!!

E ciudat sau mi se pare?

Beatrice Imbroaie, clasa a IV-a

Brr! Ce frig imi e! Cred ca si lui Pufi!

Dar ce s-a intamplat? Mi-a patruns iarna in pat?

Cred ca sunt putin obosita. Dar, daca tot m-am trezit, sa-mi iau un pahar cu laptic. Oooooooaaaaauuuu! Ce e aceasta? O biblioteca din gheata! Sa citesc ceva! "Alba-ca-Zapada", "Fram,ursul polar", "Craiasa Zapezii" etcetera.

Ce ziceti de "Alba-ca-Zapada si..."? stiti voi mai cine!

- A fost odata ca niciodata, o prea frumoasa fata! aceasta mi-a cantat acea carte.

- Cred ca e o confuzie! Eu trebuia sa te citesc pe tine! Si cartile nu canta.

Ce spun eu aici!? Cartile nu vorbesc!

- Eu sunt o carte mai speciala! Fac parte din BIBLIOTECA IERNII. Aici totul canta! Incearca intrerupatorul acela.

Con de pin si busuioc, fac o potiune, cine vrea sa ma deschida sa spuna "poc"!

- Ciudat!

- Stiam ca vei zice asa!

- Totusi mie imi e frig!

- Pai, fa-te un covrig!

- Nu e de glumit! Stai un pic! De ce vorbesc asa ciudat! Tu m-ai contaminat!

Si asa ne-am tot ciondanit pana ce am iar m-am culcat.

M-am trezit intr-un loc ciudat. Chiar la mine in pat.

Lectura in zbor

Catalin Marinca, clasa a IV-a

Cartea aduce Iarna magica...

Muzica se asterne pe fiecare fulg de nea...

Incearca un dans stralucitor

printre stelele albe ale cerului!

Refren:

Haideti cu noi in zbor,

sa citim in cor! - bis

Fiecare fulg cu prospetimea lui

ne aduce darul mult asteptat!

Si lumina lui

ne va fi de mare folos!

Refren:

Cum am devenit o fetita de gheata

Oana Moldovan, clasa a IV-a

Intre rafturile de zapada ma plimb, meditand...

Aud un cantec minunat, cantat de un fulgusor-tenor. Mai vine si-o craiasa-cantareata, apoi gerul, nu putea sa lipseasca chiar el, doar canta la trombon.

Copacelul, care tocmai a fost la frizerie, adora sa bata la xilofon.

Pasarile din pacate nu au venit...

Oare mi se pare sau citesc o carte? Am innebunit? Imi imaginez...?

Mi-au inghetat ochii de la frumusetea asta rece... Asta mi s-a intamplat.

Imediat, aproape mi s-a-nclestat si gura, de-abia vorbeam, apoi, gatul, incetisor; repede, de nici nu mi-am dat seama cum am devenit o fetita de gheata.

Ceilalti m-au dus intr-o carte.

Pe o scena alba, mi-au dat o mandolina. Au, e rece! Aaaaa, e de gheata!

Si totusi am inceput sa cant usor o colinda aurie de fericire.

Noi prieteni mi-am intalnit si zambetul mi-a revenit...

Melodia m-a dezmortit!

Cantecul focului

Mara- Antonia Pop, clasa a IV-a

Se lasa incet, seara. Afara e un ger naprasnic si fulgii de nea ating lin pamantul...

si fulgii de nea ating lin pamantul...

Desi afara este frig, in casa, langa soba, e cald si bine. Eu imi iau cartea favorita, "Urme pe zapada" si o citesc in liniste, pe cand focul trosneste usor.

El este ca un cantec vesel si linistitor.

Din cand in cand imi ridic privirea si vad la fereastra

fulgi poznasi care se intrec prin aer.

Intorcand fila cu fila, somnul imi da tarcoale si adorm linistita.

Anotimp de poveste

Denisa Silasi, clasa a IV-a

Casele sunt acoperite cu galeti mari de zapada.

Dealul e plin. O multime de copii si parinti aluneca pe partia ca un puf.

- Ce frumos e aici! striga Maria.

- Haideti sa mergem intai cu sania, sa testam, adauga Ioana.

Dupa ceva timp a venit Cristiana si Denisa.

Toate impreuna am facut un om de zapada si ne-am dat cu schiurile.

Omuletul a iesit dragut, fiindca, dupa ce i-am asezat palaria,

i-am mai facut doua urechiuse si a iesit ca un iepuras.

Nu trecu mult si se lasa seara. Vantul adia usor ramurile copacilor,

ca o mama care isi legana copilul.

Dintr-odata mii de stelute argintii acoperira cerul intr-un dans vesel.

Pe drum spre casa, pe geamul masinii, deodata, zaresc o stea cazatoare si spun:

- Hei, uitati o stea cazatoare! Puneti-va o dorinta!

Eu mi-am dorit ca aceasta iarna sa nu se termine niciodata!

Cand am ajuns acasa mi-am luat carnetelul si pixul preferat si...

am inceput sa scriu

o compunere despre aceasta zi minunata de iarna.

Iarna aceasta este un anotimp de poveste!

Melodia solara

Denisa Simioanca, clasa a IV-a

Un pui de urs polar

are un cantec cu versuri de diamant solar.

Se plimba pe pagina de zapada,

iar fulgii dansau ca si la parada.

Ajunge la o argintie biblioteca,

vede o foca citind despre amuleta.

Amandoi incep sa cante o melodie,

care starneste de-a dreptul fericire.

Zana Iarna asculta melodia...

Peste lume, aceasta aseaza bucuria.

Peisaj de vis

Alex Todorut, clasa a IV-a

Hai’, copii, la sanius!

Sa ne dam pe derdelus,

zapada moale s-o calcam

si frumos sa ne jucam!

Astazi este zi de iarna,

cum nici n-am visat vreodata.

Drumurile-s troienite,

si casele-nzapezite.

Melodia din biblioteca Iernii

Abel Catalin Cimpean, clasa a V-a

Tremurand intre rafturile de carti ale unei biblioteci

cum n-am mai intalnit vreodata,

am vazut o carte invelita in piele, clatinandu-se.

Am deschis-o curios.

Litera de la inceputul fiecarei propozitii strabatea cu greu troienele de zapada,

facand urme mai usor de calcat pentru cele mici

care acum se rostogoleau cu sania fara nicio grija.

Vantul sufla naprasnic, batalia era grea, literele luptau sa nu inghete.

Ca prima dintre ostasele alfabetului,

litera A isi facea curaj si incepu cu vocalize aaaaaaaa,

litera O se mira intruna,

iar prietenele E, H, I strigau si ele: HEI…! HEI…!

De colindat se apucasera surorile La si Sol...

Totul era inghetat, dar veselia lor imi incalzea inima.

Cantecul iernii

Ambra Cusaci, clasa a V-a

Alergand prin zapada, am auzit o melodie splendida.

Am fugit... Cum fugeam, am vazut un castel de gheata.

De acolo se auzea melodia. Am intrat pe o usa mare, mare.

Totul era din gheata.

Era o biblioteca.

Cand am intrat, Regina Iernii canta la pian. Am zis:

- Uau... Ce frumos canti!!

- Multumesc... e o nimica toata!

- Ma inveti si pe mine?

- Da, desigur! Uite... Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do!

- Multumesc, e foarte simplu!!

Alerg inapoi sa le spun fetelor minunea!

- Fetelor, am intalnit-o pe Regina Ghetii!

- Ce frumos!!

- M-a invatat o melodie de poveste!

A fost o zi de basm!

Avem deja un inceput

Maria Matean, clasa a V-a

Ieri m-am intalnit cu iarna

ce incet isi lasa haina

si incepe a-i raspunde

Primaverei ce patrunde.

Se dezgheata valuri,

reinvie multe dealuri...

Iarna iar tresare

de multa, multa suparare.

Primavera s-a nascut -

Avem deja un inceput!

Iarna pe post de bibliotecara

Gabriela Ionela Moldovan, clasa a V-a

Sa fredonezi un cantisor e usor? Eu asa cred, fiindca spui niste note asa la nimereala, dar cand trebuie sa creezi o melodie din biblioteca iernii, nu mai este la fel, asa-i? Uite chiar trebuie sa compun o astfel de melodie si imi este asa de greu sa o creez, dar, uite, chiar acum mi-a venit o idee buna si fiti siguri ca o si pun in aplicare.

Stiti voi ca unui copac acum iarna, cand nu mai are grija de copiii sai, frunzele, sa nu cada de pe crengi sau sa li se intample ceva rau, ii este foarte frig si i-ar trebui o carte in care apar poze cu verii lui din insulele tropicale. Si turturilor ingamfati - o carte care sa le spuna ca nu sunt singurii care stau cu capul in jos, fiindca liliecii stau si ei la fel, dar nu se lauda atat de mult. Iar brazilor chiar daca nu le este frig, le-ar trebui o carte despre cele mai mici vietati. Fiindca ei au uitat de cum este sa fii mic de cand au ajuns cu capul in nori ...

Dar nu toate vietatile vor sa citeasca, unele cred ca e mai bine sa doarma un pui de somn bun. Acestia sunt somnorosii nostri ursi si alti adormiti care in loc sa citeasca romane lungi de te tin o luna, dorm! De le-ar fi rusine, dar nu le este! Hai ca pe ursi poate ii mai iert ca ei pana citesc un cuvant ii ajunge noaptea;

dar ce sa facem? asta este.

Insa sunt fericita ca unii citesc o poezie pe zi si ar face bine sa o citeasca,

daca nu vor sa aiba probleme cu mine!

O biblioteca mai altfel

Alexandra Georgiana Balan, clasa a VI-a

Un peisaj hibernal se asterne

peste natura zgribulita...

Puzderia face din tufisuri perne

si lasa privirea pierduta si uimita!

Copacii par maini cu degete-ntinse

spre bolta albastra cerand indurare...

Toate acestea par foarte convinse

ca vor fi date spre uitare.

Se-asterne-nserarea si codru-n tacere

adoarme sub paturi si pare a cere,

cu glasu-i subtire de inserare,

dorindu-si si pace si luna si soare.

Suspina de dorul razelor tamaduitoare,

tanjeste dupa pasari cantatoare,

de dorul campiilor in floare,

O lacrima cade in mare.

Un firicel de viata - iarna

- fragment

Briana Cleopatra Balan, clasa a VI-a

Stii acele forme mici si atat de rafinate de zapada, care se desprind din norii vesnici si iti fac ziua mai buna? Si atunci cand se aseaza pe nasul tau un fulg si un fior rece iti apare pe sira spinarii, patrunzandu-te pe dinauntru, amintindu-ti ca asta e iarna? Si cand stai pe o banca, privind toate decoratiunile din oras si te gandesti ca n-ai altceva de facut decat sa stai acolo si sa visezi! Sentimente. Da, sentimente de iarna. De care eu nu prea m-am bucurat in orasul Madrid din Spania. Era ziua de 13 decembrie. Cu o zi inainte de aniversarea mea de patru ani. Si nu a nins deloc pana atunci! Eram dezamagita, revoltata, infuriata, si totusi trista! Am vizitat zeci de locuri minunate si nici unul nu m-a incantat. Si stii de ce? Eu parca nu simteam viata din acele locuri. Cred ca nu o simteam pur si simplu. Nu o simteam fara zapada si fara luminile de Craciun si fara fulgii agatati de stalpi si de cladirile acestui oras frumos impodobite si oh! cat as fi dat doar pentru un fulg!

………………………………………………………………………………………………

M-am ridicat din pat, mi-am luat papucii cu Scooby Doo si m-am indreptat spre fereastra, iar zambetul imi aparuse pe fata. Ningea! Totul era alb si ningea. Vroiam sa tip de bucuroasa ce eram. Dar socul imi ramase in gat si am soptit un singur cuvant: "Fericire". Si mi-am dat seama ca era chiar sentimentul care ma colinda in acel moment. Maddy avea dreptate. Chiar am primit cel mai frumos cadou. Iar in drum spre aeroport am mai privit o data orasul. Madridul era minunat! Acum parca toate cladirile lui importante si stadionul erau si ele in culmea fericirii ca mine. Strazile erau curatate, iar deasupra noastra podoabele formau un tunel si noi eram "cercetatorii". Acum simteam ca venise viata in oras. Mai ales, revenise viata in mine.

Soba varuita, carte oarecare si pana de alb ?

Giorgiana Suciu, clasa a VI-a

Zboara ! Hai ! Stai, de ce cazi ? 7 metri, 5, 4, 3, 2... Jos. Si unde ai disparut ? Te-ai asezat asa, pe omatul incalzit cu o patura de propozitii, fara sa ceri voie. Si inca sunt incurcate! "Vreau sa stau" se afla langa "maine nu mergem la", fiindca tu ai ocupat cuvantul "bunica". Bravo. Eu te-am trimis in sus, iar tu ai coborat, avionas de hartie ce esti.

Si sa zicem ca te iert de data asta, doar pentru 5 minute. Pentru ca ma uit in ochii tai inghetati de note joase, mi se face mila, asa ca incerc sa imit un do de sus perfect, pentru a te dezgheta. Stiu ca nu ma poti auzi din cauza geamurilor. Probabil asta este un avantaj pentru tine.

Stai, o sa cad. Inca putiiiin si ajung la fereastra din staaanga. Asa. Am deschis bariera aceasta de sticla intre noi doi. Vino inauntru sau nu mai vorbim niciodata.

Am asteptat un minut care a trecut mai ceva ca un secol. Te lasi convins mai greu. Hm, asta suna a mine. Oricum, observ faptul ca te-ai atasat de biblioteca mea. Tipic, atunci cand vorbesc, te pitulezi. Asa, aseaza-ti micutele "picioruse" pe cartea "Jurnalul unui adolescent timid", nu ma supar. Da, intinde-te, fa-te comod. Aprind soba pentru a crea o vapaie de realitate care sa incalzeasca gandurile astea insirate pe foaie. Nuuuu, ai cazut ! Esti chiar langa soba ! Soba e varuita si acum chiar nu te voi putea deosebi ; plus, vei muri. De ce este varuita? Hm, buna intrebare. Pai ma plictiseam intr-o zi si pentru ca afara degera, cam ca si acum, si deoarece nu voiam sa recitesc o carte oarecare, m-am decis sa varuiesc soba.

Hai, nu te uita la mine cu privirea aia. Imi dai fiori. Brr.

Esti... Nu... Te rog. Conturul tau se evapora incet, iar tu vei disparea mai usor decat a disparut dorinta mea de a cumpara un stilou nou cand am vazut cat costa. Te rog... si…, ai plecat. Nu te voi uita nici daca voi avea amnezie de la atata geometrie... Cu bine, fulgusorule. Cu bine.

Un stilou si-o nota joasa

Cristina Brici, clasa a VII-a

Ma plimbam cu pasi repezi printr-un vant ingrozitor de mijloc de ianuarie. Lipsa zapezii si nuantele de gri-albastrui ale norilor impleticiti cu ceata parca fac frigul sa se perceapa tot mai tare, dar se simt pana in cutia mea toracica, unde valvoiul este deja prezent.

Zaresc biblioteca printre straturile de ceata, cu un pas de intoarcere dau sa merg spre intrare, daca nu pentru a procura o carte, macar pentru a ma adaposti de frigul rece al iernii care se facea simtit pana in maduva oaselor.

Intru in raion, un intuneric fortat de puterile lunii se lasa vazut prea puternic la orele amiezii. Mai nimeni prin jur, o sumedenie de carti si doi ochi negri ce privesc patrunzator la fereastra din colt. Ah! Puteam sa jur ca sunt ai mei. Cu membrele inghetate si mintea inscenandu-mi secvente triste si suparari, imi las sufletul sa zboare, privirea imi ramane defocalizata. Pielea mi se zbarleste, ingalbenindu-mi-se vizibil, cineva ar trebui sa aprinda un chibrit. Cutele de pe piele cu aspect de zgarieturi ma fac sa ii dau seama ca am stat prea mult sprijinita de raft.

Un tarait marunt ma trezeste din micul vis. Cu note joase de o milisecunda, vremea si natura par sa imi descante, lunile inselatoare se vor impletici cu primavara trecand peste regulile calendarului. Anotimpuri invizibile trec pe langa noi fara sa ne dam seama, traim zi de zi intr-o vreme dereglata, iar asta doar din vina noastra.

Imi scot stiloul din buzunar cu miscari lente, suferind parca de o usoara paralizie, si il tin strans mai jos de penita. Note adanci de do imi imbata timpanul, iar eu aflu ca intunericul va fi mereu de nota trista si nu este chiar atat de usor de sechestrat.

Ies din biblioteca cu picioarele tremurand in ploaie. Stropii reci si plapanzi imi ating varfurile buzelor cu tandrete. Ma indrept spre casa cu privirea aprofundata in gol, neprivind nimic concret si muzica rasunandu-mi in corzile auditive.

Magia Bibliotecii

Sergiu Lechintan, clasa a VII-a

In sfarsit venise ziua in care trebuia sa duc cartea la biblioteca, dar era prea mult de mers… si un frig...! Ma gandeam sa ma transform intr-un pitic de 5 cm, sa deschid cartea la pagina 5 si in 5 minute sa ajung la destinatie. Era prea frumos sa fie adevarat…, dar stai o pot face cu gandul… Dar oare cum este vraja…? A, daaa! "Hocus pocus preparatus" mic voi fi eu acum, magia adu pe drum, "Hocus Pocus"!

Uau, chiar sunt mic; am 5 cm, deci hai sa pornim la drum.

Ne luam permisul si plecam … asa, asa... sa pornim.

De pe carte noi pornim biblioteca s-o gasim, sper sa fie drumul bun

si cartea sa mearga tun!

In sfarsit am ajuns in fata "casei cartii";

era ceva ciudat, auzeam o voce... Oare este chiar cartea?!

- Da, eu sunt, Sergiu! De cand asteptam sa intru in dialog cu tine.

- Aha... si … eu...

- Eu sunt carticica "Matilda cu fetita aceea draguta"!

- Da... te stiu, ador aceasta carte.

- Ma bucur! Hai sa batem la usa. Si surorile mele sunt fermecatoare.

- Imi inchipui!

Am intrat... erau numai carti vorbitoare; doar in paradisul visat mai vedeai asa ceva. Nu stiam cu care sa intru in vorba, toate imi strigau numele...

Pana la urma am vorbit cu toate, fiecare avea o poveste emotionala, pe care mi-o transmitea printr-un cantec. Aceasta o fi "melodia din biblioteca iernii"!

Meditatie de iarna

- fragment

Ioana Ilinca Moldovan, clasa a VII-a

...................................

O ciocolata calda, sa-mi induplece inspiratia,

si sa imi dea ocazia sa vad

ce a pictat iarna pe fata mea:

Urme rosii zugravite cu migala,

ce parca alcatuiesc un model, o sageata sprintara

sa imi arate drumul mai departe.

O oglinda propriei roseste, imi indica o biblioteca,

ce cu iz verzui si tenta alburie, inaltimea aerului o spinteca.

Si iata-mi in curte notele muzicale, spanzurate cu corzile de chitara;

in lipsa linistii ce completeaza jocul si cu abuz de gesturi necugetate.

Imi indica intrarea oricum, chiar daca au fost lasate afara.

Citesc pe verso-ul lor dorinte minunate,

Pentru mine si intregii omeniri.

Pacat ca facem gesturi necugetate

si ramanem pana la capat copii infantili.

Aceste vor fi poate file de carte, sau vor ramane doar amintiri,

Ideea e, privitorule, ca tu citesti iar eu te admir.

La mine surplusul de pagini se sedeaza pe hartie,

Dar cum cineva trebuie sa asculte si altul sa vorbeasca,

Asa unul trebuie sa citeasca iar altul sa scrie.

Vis de carte

- fragment

Stefania Bodescu, clasa a VIII-a

....................................................................

Ochii mei s-au dilatat enorm pe masura ce povesteste. Aduc cartea mai aproape de ureche si de suflet, ca sa nu ii pierd nici un cuvant. "Ei?" continui eu "si care anume e visul tau acum?" Raspunsul simplu ma lasa perplex: "Sa ma joc in zapada."

Carti in zapada? Zarzavat langa iepure? Fier langa umezeala? Gheata langa soba? Aiurea! Ce o fi avand totusi cartea-fara-coperta de vrea sa isi spele paginile de continutul pretuit atata vreme? Ca si cum mi-ar fi citit expresia, volumul ma dumireste.

"Vezi tu, noi, cartile, nu ajungem niciodata langa zapada. Oamenii prefera sa ne tina la loc uscat si sigur, inauntru. Cele noi nu ar vrea nicicand sa se strice, de frica reactiei cititorului. Cum va mai putea el sa afle cum se termina cartea? Eu, insa, am vrut mereu sa stiu ce e zapada. Prea putine volume au descris-o si prea multe m-au facut curioasa. Acum, tot ce vreau e sa ies din acest trunchi de copac mort, sa imi dezmortesc paginile, sa imi intind cuprinsul si sa cad printre fulgi, sa ii las sa imi arda hartia cu tandre miscari... numai atat! Vreau o data sa ma simt ce n-am fost si n-o sa fiu: copil."

Imi musc buza. Mama spune ca nu e bine, dar e modul meu de a ma decide daca sa rad sau sa plang. Hotarasc sa zambesc, caci nici grosolania rasului si nici suferinta plansului nu imi sunt pe plac. Afara, norii plumburii dau sa cada peste zapada alba care a pus stapanire pe curte. E ca un asternut cald, peste o saltea moale in care te-ai arunca fara sa te gandesti nici o clipa. Iau cartea, deschid fereastra larg, si, cu acelasi zambet cald, sarut odata prefata cartii si ii dau drumul in aerul rece.

Ca un porumbel eliberat, cartea isi deschide aripile din celuloza si imbratiseaza pamantul. Testandu-i suprafata cristalina, incepe sa impinga dintr-o parte in alta omatul, sa ii "arda paginile cu miscari tandre". Cu o rabufnire glorioasa, incepu sa alerge, sa topaie, sa se rostogoleasca si sa se invarta de-a valma, sa se deschida si inchida pana ce toate paginile au simtit puful de apa, care se transforma incet in stropi. Dar nu conta, deoarece Cartea-fara-coperta se juca in omat precum un copil la prima zapada!

...............................................................................

Vindecarea sufletului inghetat

Andreea Lechintan, clasa a VIII-a

Sufletul rece al iernii a inghetat intreaga lume.

Micii fulgi de nea aluneca pe portativul melodiei scrisa de pustietatea cerului.

Zapada s-a asezat fulg cu fulg ca intr-o carte… litera cu litera.

Fiecare dintre noi vede aceasta schimbare intr-un anumit mod. Cu siguranta , eu o vad ca un vis al copilariei; dar voi? Nu stiu …Vreti sa imi spuneti cum o vedeti?

Va marturisesc ca toate sentimentele rele pe care le am ingheata

datorita frigului de afara.

Sa stiti ca eu astept cu nerabdare acest anotimp… ma vindeca!!

Mergand pe drum, o voce ma urmarea; si sa vreau sa uit nu pot: "Sufletul se mascheaza si ingheata, iar dupa ceva timp se sparge daca nu suntem in stare sa ni-l ingrijim. In tot acest timp lacrimile curse pe obrazul nostru ingheata si, cu o miscare brusca, se sparg. Drumul vietii devine un drum palid pe care nimeni nu ne-ar indemna sa mergem. Toate aceste lucruri se vad dupa un timp

in care nu ti-ai dat seama ca nu ai trait o viata normala."

Vorbele m-au pus pe ganduri si vi le-am spus si voua

sa va ganditi la ce au vrut sa comunice … Ce credeti?

Poate

Paula Suciu, clasa a VIII-a

Poate albul se va imbraca in cerneala candva...

Doi ochi caprui iti mazgalesc cuvinte...

Doi ochi tacuti. A cui? A cuiva...

iti lumineaza cararile incinse din minte.

Poate intelepciunea-ti joaca fente

si vrea sa te induca in eroare.

Condeiule, ma dor a degetelor tegumente;

Dincolo de prag, ma asteapta lumea rabdatoare.

Poate adevarul fi ascuns de o minciuna?

Dar nimicul poate-nsemna multe.

In inima arcus de drumuri se aduna;

povestile vorbesc, dar cine sa le asculte?

Miraj de iarna

- scurt fragment

Alexandra Andrecut, clasa a IX-a

...............................................

Temperaturile negative tes modele florale pe sticla ce tine loc de panza. Un copil plictisit lipeste stickere argintii pe copaci si pe case. O doamna in varsta decoreaza unghiile unei maini fara trup. Vederea ii slabeste si bratele incep sa ii tremure lasand cateva pulberi sclipicioase sa cada pe asfalt. Imi lipesc fata de fereastra, dupa obiceiul din copilarie. Un scriitor de la ultimul etaj isi rupe opera nereusita lasand-o sa ninga pe trotuarul din fata blocului. Copiii din vecinatate lipesc desene pe fatada peretelui exterior. Printre ei se strecoara o umbra bleu. Isi fixeaza desenul ca la cinci ani intr-un colt de sus, apoi pleaca. Ies in strada sa-i cer numele si adresa, sa-i vorbesc despre un viitor stralucit in arta.

O strig, dar nu aude. Poarta casti decorate cu personaje din desene animate si repeta mereu: "Ce-ai zis?". Incerc sa vorbesc cat mai tare, sa rostesc cuvintele cat mai clar si iata, pare ca in sfarsit intelege. Da sa-mi raspunda, dar nu cunosc limba ei.

- Spune ca o intereseaza doar jocul, ma lamureste un baiat de vreo sapte-opt ani.

- Doar jocul, repet eu ca un ecou intarziat, in timp ce ea se indeparteaza sarind intr-un picior.

Opera presarata ca o ninsoare de la ultimul etaj nu mai cade si fulgi din adevarata iarna isi fac acum intrarea pe scara in spirala a vazduhului.

- Exact ca la Hollyvood, insinueaza in soapta un tanar ce poarta ochelari patrati si fara lentile, cu rama groasa si care ii acopera aproape jumatate din fata.

- Mdaa, raspund eu amintindu-mi de cartea uitata pe birou, nedeschisa de cateva zile.

........................................................................

O poveste inghetata

- fragment

Andreea Turcu, clasa a IX-a

Am deschis si mai mult ochii ca sa observ fulgii lipiti de fereastra casei....

Mi-e frig, dar nu tremur, deoarece personajele, din cartea pe care tocmai o citesc, nu s-au plans pana acum ca le este frig. Numai in capitolul doi micuta Raluca s-a lamentat ca i-au inghetat degetelele. Nu stiu de ce citesc aceasta carte... e cam aiurea: cum sa nu-ti fie frig cand afara sunt - 10 grade Celsius? Sau, poate, autorul locuieste la Polul Nord. Nici macar nu-mi amintesc cand am deschis aceasta carte si e culmea - cand eu ar trebui sa citesc "Romanul adolescentului miop" pentru scoala. Dar si mai interesant, am ajuns cu lecturatul pana la capitolul X, Vacanta (de vara, evident). Cum sa citesc eu carti de "vara" cand afara e toiul iernii? Si nu numai afara cat si in biblioteca pentru ca a uitat cineva, din motive obiective?, sa faca foc.

Insa nu e biblioteca mea, asa ca nu ma pot supara... gata! de la capat!

Nu stiu cum am ajuns aici. Acum cateva ore am primit un mesaj prin care mi se transmitea faptul ca sunt rugata sa vin. E ceva neobisnuit, fiindca eu nu accept niciodata astfel de invitatii anonime. Cand am auzit, totusi, de o biblioteca, mi-am dat seama ca trebuie sa fie ceva serios. M-am asezat confortabil pe primul scaun care mi-a iesit in cale si am aruncat o privire scurta prin incapere. Stop!!! suna telefonul:

- Alo?

.........................................................................................

(moment simplu)

Lucia Teotisan, clasa a IX-a

Mana stanga, sprijin sub tampla, imi sopteste
prin ceasul ticaind, spanzurat in brat:
timpuri pustii, sau nu;
timpuri reci, sau nu;
timpuri invaluite in agonie, sau... sau poate nu...
Sigur ca nu!
Cu siguranta acele timpuri ard acum in focul sobei incinse din dreapta mea.

Prin timpan,

vibratii ajunse de la lemnele ce scrasnesc printre amintiri,

inmuiate in umoarea sticloasa,

spulberate de un stranut de taur,

pier...
Minuscul orologiu sugruma acelasi brat stang,

faurind urechii noi soapte -

grabite asteptari de a compune, grava sau picta

un viitor

si totusi

contemporan destin!

Usor...

Ionela-Silvia Muresan

In biblioteca inimii