Este adevarat, obligatia de privatizare a Petrom a fost asumata de Traian Basescu, prin celebrul Memorandum cu Banca Mondiala din anul 2000. Nu vreau sa-mi asum acest merit. Conditiile de privatizare, procedurile, evaluarea internationala - prin mai multe modalitati - etc, stabilite in perioada in care am condus guvernul, au fost examinate insa de o comisie senatoriala, in 2008 (textul il gasiti la mine pe blog). Concluziile au fost foarte clare - conditiile legale au fost respectate,evaluarea companiei pentru privatizare a fost corecta. In plus, contractul a fost aprobat printr-o lege in Parlament.

De ce OMV?  Petrolul, in Romania, este exploatat de peste 100 de ani. Americanii, la inceput, nemtii - in perioada razboiului, sovieticii - dupa razboi, au exploatat rezervele cele mai accesibile. Dupa destramarea Uniunii Sovietice, marile companii transnationale s-au orientat spre noile rezerve din Rusia, Karakstan, Turkmenistan etc., unde petrolul era usor de exploatat, terenurile fiind "virgine". In perioada privatizarii Petrom, tocmai se incheiasera operatiunile militare in Irak iar companiile petroliere americane - in special cele apropiate de republicani - se "conectau" la marile "puturi" petroliere de acolo. Eram constient de importanta privatizarii Petrom si a stabilirii viitorului partener al acestuia. Spuneam, la momentul acela, "cine controleaza Petrom, controleaza economia; cine controleaza economia, controleaza politica din Romania". In acea perioada, Lukoil preluase, deja, una sau doua rafinarii. Imi era clar ca nu este bine ca tot sectorul de rafinare sa fie preluat de firme dintr-o singura tara. La fel, am gandit si pentru sectorul siderurgic. Si, se pare, am avut dreptate. De aceea, am mers in Marea Britanie si am discutat cu Tony Blair o eventuala privatizare cu British Petroleum. Dan Ioan Popescu a facut o calatorie in SUA pentru a investiga, impreuna cu oficialii americani, companii posibil interesate. Pentru ratiunile prezentate mai sus, companiile respective nu au fost interesate decat in cumpararea statiilor de distributie, cu alte cuvinte in piata de desfacere pentru benzina si motorina pe care aduceau ei. Asa s-a ajuns la OMV, pe ideea unei companii integrate regional in Europa Centrala (Romania - Austria - Ungaria) care sa poata sa reziste concurentei marilor firme transnationale din Occident si din fosta URSS. Partial, acest obietiv a fost atins.

Sigur, insa, nu aveam cum sa stiu ca, in perioada regimului Basescu:  

1) Cele 49% din actiunile statului roman vor fi impartite la diferite Fonduri (spre exemplu, Fondul Proprietatea - administrat de o firma straina), ajungand, in final. La 18% !;

2) Ca nu a existat o coordonare a reprezentantilor statului roman in Consiliul de administratie (de ce nu s-a cerut ca acesti reprezentanti ai statului sa explice, public, cum au reprezentat interesele statului, dupa 2004, in companie?);

3) Ca nu a fost folosita niciodata "actiunea de aur" (dreptul de veto) al statului in primii 5 ani de functionare a noii societati;

4) Ca nu au fost urmarite, cu atentie, clauzele post-privatizare. Cu toate acestea, Petrom a realizat, din cate stiu, investitii de peste 1 miliard de euro si a platit, in acesti ani, 45 miliarde lei la buget, fiind cel mai mare contribuabil.

Sa ne luam inapoi petrolul si gazele… Timp de 8 ani, tot felul de idioti au afirmat ca "am vandut" petrolul romanesc. Mai nou, si gazele romanesti. S-au creat si tot felul de legende. Pe una dintre ele, am auzit-o zilele trecute la televizor, la emisiunea simpaticului Florian Bichir. Se facea ca Michael Guest venise la guvern sa aduca un investitor pentru Petrom. Speriat, tot guvernul s-a ascuns prin birouri, iar eu, de teama, as fi plecat la Ramnicu Valcea. In timpul asta, Guest - in calitatea pe care i-o arata si numele - se plimba pe culoare (asa era, pe atunci, transparenta - ambasadorii se plimbau pe unde vroiau in cladirea guvernului) si s-a intalnit cu un consilier, ascuns, dar care nu mai rezistase - iesise sa faca pipi. In realitate, prin contractul de privatizare, s-a concesionat exploatarea unor perimetre, nu s-a "vandut" petrolul. Concesionarea a fost acordata pentru o perioada de 10 ani (FMI ceruse, initial, ca durata sa fie de 30 de ani dar noi nu am fost de acord). Aceasta perioada se incheie la sfarsitul anului 2013. Asta inseamna ca putem sa "ne luam inapoi" petrolul si gazele si, poate, sa reinfintam o companie nationala - care ar putea sa fie eventual condusa de Ilie Serbanescu - cel care comenteaza frecvent aceste aspecte, avand si experienta de fost ministru al Reformei intr-un guvern al CDR. Sper ca Traian Basescu va sustine acest proiect si sper ca, poate, l-a discutat zilele trecute, cu ocazia primirii la Cotroceni, cu directorul general executiv al OMV, Gerhard Roiss. Cu atat mai mult cu cat, pe baza procesului intentat la Haga, la initiativa mea, pentru delimitarea fata de Ucraina a zonelor maritime din Marea Neagra, avem posibilitatea sa investim sume importante pentru a exploata zacamintele de petrol si gaze de acolo. Tot Traian Basescu, la aceeasi intalnire, se felicita ca "Romania nu a vandut, anul trecut, 10% din Petrom" fara sa explice de ce, in mandatele sale, Romania nu mai are 49% actiuni la Petrom ci doar 18%.

Concluzie: Ca sa fie clar, concesionarea (nu vanzarea) de petrol si gaze catre OMV s-a facut pe o perioada de 10 ani. Aceasta perioada se incheie la sfarsitul anului 2013. Exista doua variante de solutie: a) fie, pur si simplu, statul roman nu mai concesioneaza petrolul si gazele catre OMV; b) fie redeventa, pe care ar putea sa o stabileasca Ilie Serbanescu, ar fi fixata la un nivel foarte inalt, astfel incat sa descurajeze orice companie eventual interesata. A venit, deci, timpul sa luam in propriile maini soarta petrolului romanesc! Anul 2013 va fi, sub acest aspect, un test pentru Traian Basescu. Sa nu facem de doua ori aceeasi greseala! Sa dovedim ca ceea ce spunem la televizor, putem sa punem in practica.  

sursa: nastase.wordpress.com