Faurirea statului national unitar roman a fost si inca este prezentat in manualele scolare intr-o formulare simplista, explicindu-li-se elevilor ca aceasta sa facut in doi pasi, dupa schema:

a)  1+1= 1 adica Tara Romaneasca+Moldova=Romania la 24 Ianurie 1859 si apoi

b)  1+1= 1 adica Romania+Transilvania=Romania la 1 Decembrie 1918

            Iar detalierea evenimentelor suna cam asa in manuale:

            Pasul a). Patriotii din cele doua tari, adica Tara Romaneasca si Moldova, au  luptat pentru drepturile si bunastarea poporului facind revolutie la 1848 doar ca, dupa victoria revolutiei au venit turcii si i-au caftit pe pompierii bucuresteni pe Dealu Spirii si i-au infrint. Cei care au scapat au continuat lupta pe alte cai mai diplomatice si i-au convins pe turcii stapani si pe vecinii hapsini si puternici si care ei voiau sa devina stapini, adica taristii si habsburgii, sa-i lase sa vorbeasca cu poporul si sa-l intrebe daca nu ar vrea pe viitor sa nu mai locuiasca in doua tari mici ci doar intr-una mai mare pentru ca si asa, de veacuri ei se inteleg ca fratii doarece romanii vorbeau si  moldoveneste iar modovenii vorbeu la fel de bine romaneste. Stapanii si hapsinii au zis zimbind pe sub mustata, ca DA, sa vorbeasca cu poprul, dar au zis numai de forma ca DA pentru ca stiau ei ce stiau, adica naravul locuitorilor acelor tari, care atunci cind se intilnesc la un loc mai mult de unul, totdeauna cind unul zice DA, celalalt zice BA si invers si asa mai departe. Si atunci patriotii au impartit poporul intr-o multime de circumscriptii electorale carora le-a zis "divanuri ad-hoc" unde au discutat si au zis toti DA, spre mirarea atit a stapinilor cit si a hapsinilor, care au zis ca asculta de vointa poprului si ii lasa sa se uneasca doar ca trebuie ca moldovenii sa-si aleaga un guvern si un presedinte al lor la care sa-i zica principe iar cei din Tara Romaneasca sa aleaga alt guvern si alt presedinte la care tot principe sa-i zica. Dar s-au inteles unii cu altii si intr-o iarna, la 24 ianuarie stil  nou, au ales un presedinte pe care il chema Cuza Voda, un barbat tinar, frumos si inteligent (dupa cum se vede in poza din manual, de ofteaza liceencele totdeauna cind se uita la acea poza) carora i-au zis domnitor  ca dintodeauna la presedinti si unii si altii i-au zis domnitor. Stapinii si hapsinii nu au fost de acord pentru ca ei au zis sa fie doi, dar ai nostrii nu s-au lasat si au zis ca-s doi si ca-i doar o coincidenta de nume, ca pe unul il cheama Alexandru Cuza iar pe celalat Ioan Cuza dar la amindoi lume ii zice Cuza Voda si de atunci se scrie in manuale Alexandru Ioan Cuza. Cum si stapinii si hapsinii au inghitit galusca poporul a iest fericit pe strazile din Iasi si Bucuresti si au inceput sa joace si sa cinte "Hai sa dam mina cu mina cei cu inima romana". Au jucat ei ce-au jucat dupa care au alergat si unii si altii la Focsani si iar au jucat si cintat "Hai sa dam mina cu mina" pina s-au infierbintat si li sa facut sete tare si atunci cu mare grabire s-au dus toti la Milcov unde s-au trintit toti pe burta si l-au sorbit dintr-o sorbire. De atunci a ramas obiceiul la bistriteni ca in fiecare iarna, la 24 ianuarie stil nou, sa iasa pe pietonal sa joace si sa cinte "Hai sa dam mina cu mina" si sa bea Milcov de patru-cinci stele.

            Apoi, dupa vre-o 50-60 de ani a urmat

            Pasul b). Prin 1914 so sfadit rau de tatului tat hapsinii cu stapinii, stapinii cu hapsinii, hapsinii cu hapsini si stapinii cu stapinii si so luat la bataie, care cu sabii, care cu tunuri, care cu pusti care cu avioane, fistecare cu ce-o avut. So fost ca cind luat bataie unu cind selalalt si asta vreme de vreo 4 ani pina cin n-o mai ramas mare brinza nici din unu nici din selalat. Pe vremea seia Transilvania avea stapini pe hapsinii de habsburgi care io tat impcilat si cinuit pa beti oameni din Transilvania da mai tare pe romani ca ei erau hai mai multi. Atunci romanii o zis: "No, atit!" si so vorovit ei unu cu altu si so-ntales sa mearga tati la Balgrad (... ie, ie, la Alba Iulia ca asa- zise amu). So plecat care cu caruta, care calare, care pe jios, care cu trenu, care cum o putut. Si mereu iei ibrecati cu cojoace si caciuli ca era tare frig si fiecare avea cite o bota in mina si tati cintau "Desteapta-te  romane" si fiecare avea in straita citi-un cradent de la consatenii lor ca le-o dat tat vesinii (.... sei aia cradent ma-ntrebi?.. ooo....hirte scrisa ca cum sa faca se sa faca). Dupa se so strins acolo la Balgrad o gramada mare de oameni, da o gramada mare, mare de tat, o mai mincat, or mai beut or mai vorovit intre ei de una de alta s-apoi o iesit un domn c-o hirte-n mina si odata s-o facut liniste. Si domnu sela o cetit o proclamatie si dupa se-o gatat de cetit tata lumea o strigat. "Noi vrem sa ne unim cu tara! Noi vrem sa ne unim cu tara!", adica cu Romania ca de-aia erau romani. Da o strigat de multe ori, de multe ori. Dup-aia s-o dat drumu la adunare si fiecare s-o catat de treaba lui. Atita o fost tat.

            De atunci a ramas obiceiul la bistriteni ca in fiecare iarna, la 1 Decembrie sa iasa in fata primariei   si sa cinte "Desteaptate romane", apoi pe pietonal sa manince fasole cu cirnati.

            Cam cu cel mult atit ramine in minte orice absolvent de liceu sau de facultate (dar nu de istorie) care a fost sirguincios si a invatat lectiile despre faurirea statului national unitar roman. Multi cred ca tara aceasta este asa cum este acum de cind cu incurcarea limbilor cind Dumnzeu s-a suparat pe oameni ca vor sa construiasca turnul Babel. Si mai multi insa cred ca tara asta asa a ramas, cum este acum, de pe vremea lui Decebal si a lui Traian. Dar marea majoritate cred ca Romania este asa cum este acum de la facerea lumii, avind in vedere ca lumea incepe si se sfirseste cu ei si inainte de ei nu a fost nimic, iar dupa ei va ramine si mai putin. Fara a mai lua in considerare numarul imens al celor care habar nu au in ce tara traiesc.

Mihai Fuca-Tomescu  .