In  ciuda  unei  memorii  care  se  lasa  tot  mai  mult  asteptata  la  cate  un  raspuns, fac un mic  efort  si  descopar  adevaruri  care  astazi  ne  dor  din  ce  in  ce  mai  mult.  Dand  filmul vietii inapoi,  pe  vremea  cand  copila  fiind  si eram  mandra  de  cravata  mea  "rosie ca focul", imi vin in memorie  cateva  "jaloane" fara  de  care  primavara  nu  putea  sa  inceapa. 

            Prima activitate care rascolea o natiune intreaga adormita de frigul iernii  era momentul organizatoric, urmat de trecerea la fapte in vederea executarii "marii curateni" de primavara. Organizati pe detasamente, pe directii de lucru  si absolviti de o zi de scoala, ne indreptam voiosi spre malurile Somesului, unde ne apucam de treaba. Fetele mereu eram mai harnice decat baietii, care (acum pot sa recunosc) , se mai ascundeau la cate o tigara sustrasa bunicului sau taticului fumator.  La sfarsitul zilei de munca, la scoala ne astepta o cana fierbinte cu ceai si trei biscuiti de Cluj, ca recompensa pentru faptele de glorie savarsite. Mai mare dragul sa fi mers pe urma noastra cineva pentru a verifica rezultatul absentei  motivate de la scoala. 

              Acum datele problemei s-au schimbat, ceaiul nu mai este decat la pet, de fumat fumeaza si fetele si baietii, iar tehnica moderna a facut sa creasca si cantitatea de gunoaie aruncate pe tot locul. Pe langa toate astea, structura anului de invatamant  precum si cantitatea mare de cunostinte de acumulat, nu  mai  permit  o zi  de absenta  de  la  scoala.  Acum  pleaca oficial  doua  saptamani la ..... altfel de scoala unde...... nu-mi vine sa continui ....

Asa stand lucrurile  in vremurile noi, mobilizarea se face cu surle prin media si cu ajutorul trambitei primarului. Cand treci insa la evaluarea activitatii, fie ea si sub aspect de voluntariat, te apuca groaza si iti vine sa cauti prin dulapuri cravata rosie ca focul care iti servea  candva drept imbold in cele savarsite de tine. Poate, poate,.... din pacate lucrurile arata lamentabil dupa cate o actiune de acest gen. Cu exceptia unor retusuri  printre tufele de salcie, restul ramane la fel ca inainte, adica dau  naturii care a "dat in parg" un aspect selenar care pe mine  fosta pioniera, ma  duce cu gandul la catelusa Laika si Valentina Tereskova.

                 Suntem in epoca marilor prefaceri, ne prefacem ca lucram, ne prefacem ca supraveghem, ne prefacem ca ...facem!!! Si uite asa, vremea trece pe nesimtite, vine iarna si zapada ne scapa de gunoaie, dupa care.... urrra si la gara, ca macar asta-i curata (inca ) .

          Dorina Feldrihan.