Ar fi mult prea simplu sa putem discuta despre adevarul revolutiei, al evenimentelor din decembrie 1989; sa existe un adevar asupra caruia sa fi cazut de acord toti cei care se ocupa, s­-au ocupat, cu cercetarea evenimentului. Nu s-a pornit de la inceputul inceputului cu un singur adevar care sa se vicieze pe parcurs, cam cum se intampla, in copilarie, la jocul telefonul fara fir cand primul spunea ou si la ultimul ajungea bou.

Complexitatea evenimentelor date de angajamentul in lupta pentru putere a actantilor a determinat pornirea din start cu mai multe variante de adevar. Fiecare grup ar fi avut varianta sa asupra adevarului, dar disparand prin impunerea lui Iliescu, au ramas povestile politice, care, raspandite ca zvonuri au avut menirea sa dezorienteze, sa semene spaima.

Intrebat Iliescu daca a vorbit la telefon cu rusii, daca a cerut ajutor, presedintele intelectual a negat desi exista filmarea care a fost pusa la pastrare si data mult mai tarziu. A f6st intrebat daca l- a cunoscut pe Gorbaciov in timpul studiilor de la Moscova si a negat, demonstrand ca nu a avut niciun contact politic cu cel care a patronat revolutia, lovitura de stat. Bun, nu a spus nici faptul ca seful sau in konsomol a fost un student care peste ani a ajuns seful KGB - ului. Aproape ca nu i-a cunoscut nici pe cei care au formulat scrisoarea celor sase despre care, cand se spunea ca a fost scrisa, cand ca nu a fost.

Firesc, in general, cei care scriau stiri au preluat informatia si au diseminat- o raspandind adevarul aflat care in fond se compunea din minciunile livrate de leader si de cei care il aparau ideologic. Minciunile s-au intiparit in mintile noastre si dupa aceea chiar auzind un adevar, acesta nu mai putea disloca stirea falsa, asimilata demult. Evenimentele au fost imbracate in hlamida de minciuni tratata ca adevar admirabil.

Chiar daca in timp, destule lucruri s-au limpezit, sunt treizeci si cinci de ani de la evenimente, si firesc, informatiile distorsionate, mincinoase, care ne-au ocupat mintile, ne au distorsionat si posibilitatea de discernere si au apasat corpul social incat s a faramitat incredibil si functionam mai degraba ca o suma de indivizi decat ca un popor compact. Este opinia unora care s ar putea sa vorbeasca despre o anumita forma de libertate, si nu de o supunere oarba in vreun fel.

Un lucru este clar- conducerea a vrut sa protejeze populatia livrand jumatati de adevar mai confortabile decat duritatea adevarului politic manevrat in relatiile marilor puteri cu pionii, fapt convenabil unora si nedigerabil de altii care lucreaza cu judecati zise absolute. Se considera ca nu toata lumea poate suporta situatii pentru care nu este deloc pregatita; in general, oamenii simtindu- se confortabil in domeniile lor de activitate pe care le practica zi de zi si pe care le- au invatat in tinerete. Cu alte cuvinte, mai bine o minciuna soft decat un adevar incendiar.

Faptul, dupa vreme si vreme, cand adevarul iese la iveala ca untdelemnul, cetatenii se vor fi maturizat sa accepte si aranjamente inconvenabile, consecintele aparand ca diminuateeste mai profitabil practice.  

Se crede ca a cunoaste totul, dintr-odata este cu putinta numai pentru Dumnezeu si adevarurile noastre sunt partiale, sectoriale, dar acesta judecata nu indreptateste minciuna si nimeni nu-si poate permite sa se lase mintit si sa si creada baliverne, simtul adevarului fiind de la Dumnezeu.

Victor Stir