Jumatatea fiecarei luni ianuarie este ocupata pentru noi, romanii, sentimental, de amintirea lui Mihai Eminescu, poetul si geniul national, momentul fiind si prilej al evaluarii pozitiei pe care o are in spiritul societatii si nivelul cinstirii operei sale.

In conditiile in care Romania, ca tara, strabate o perioada haotica, orice lector al operei jurnalistice a lui Eminescu constata asemanarea societatii romanesti de astazi cu cea de acum o suta cincizeci de ani pana la identitate. Lipsa coerentei scenei politice, coruptia, punerea pe capatuiala a clasei politice, furtul banului public, dezinteresul pentru viata publica sunt elementele comune ale societatii romanesti de acum un secol si jumatate si de astazi. Acestora, Eminescu le adauga si implicarea peste masura a alogenilor in conducerea tarii, subliniind intr-o poezie, "Si apoi in sfatul tarii se adun sa se admire/ bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire". Cele doua "categorii" enumerate sunt  cuprinzatoare simbolic pentru toti alogenii corupti din politica romaneasca. La fel, astazi, exista exponenti care urzesc legi restrictive pe seama unor spaime fantaste ale trecutului, dandu-le pregnanta astazi, pentru a-si motiva interesele si lipsa de simpatie pentru poporul roman. Mai mult decat altadata, interesul romanului este trecut in surdina si continutul, oricat de bland, este privit ca adversativ, periculos.

In timp, opera lui Mihai Eminescu si-a ocupat locul in spiritualitatea, in inima poporului roman, devenind un reper, un fel de pom al vietii romanesti in jurul caruia se dezvolta, se manifesta vie, cultura nationala. Creatia sa poetica si gazetareasca, dramatica si prozastica a strabatut de la editia inceputa de Perpessicius implinirea datorata unor filologi pasionati ca Vatamaniuc, Petru Cretia, Al, Oprea si altii. A aparut cu greutate si volumul X caruia i s-au opus unii care credeau ca prin textele critice, marele gazetar Eminescu exprima sentimente xenofobe si nu opinii devastatoare la adresa activitatii economice, derulate in detrimentul majoritarilor. Cine vrea sa inteleaga aceasta fibra a unui gazetar vietuind in perioada coagularii fiintelor nationale in Europa, si atins de un romantism al inaltului demers, poate sa-si dea seama ca, nu putea fi vorba de o ura de grup etnic, de rasa, de neam, ci de critica unor fapte economice, sa o spunem simplu.

Visul filosofului Constantin Noica de a darui culturii romane "Caietele Eminescu" a fost implinit de academicianul Eugen Simion, intreaga opera a marelui Eminescu fiind imprimata initial pe compact discuri, apoi trecuta in cele trei elegante si uriase volume in colectia "Opere fundamentale" (asemanatoare cu "Pleiade" din Franta) pe care a patronat-o cu o daruire nemaiintalnita.

Avem astazi intreaga opera a lui Eminescu, in larga si relativa acceptiune a cuvantului intreg, cu putinta de cercetat, de citit oriunde in lume. Este de mare interes  Memorialul Ipotesti-Centrul National de Studii "Mihai Eminescu" unde memoria poetului este pastrata cu nuantele, sevele, puterile si resursele meleagurilor natale care s- au adunat si invesnicit in statura scriitorului.

Nu uitam devotiunea criticului Alex Stefanescu care s-a aplecat asupra fiecarei poezii si a scris o interpretare cu sfintenia cu care se citeste textul biblic. De la inaltimea profesionalismului sau,  Alex Stefanescu a dat o lectie "dilematicilor" care, probabil, la comanda, au incercat demolarea operei eminesciene si a omului.

Fireste ca, sunt multe aspecte si fapte frumoase de adunat in seama valorizarii operei poetice eminesciene, la mai bine de un secol si jumatate de la nasterea sa. Esential este ca, poetul e unanim recunoscut, opera capata stralucire cu trecerea timpului si este coloana a culturii neamului romanesc, sugerand-o pe cea Fara de sfarsit.

Victor STIR