Mare zarva si daravera ca ni se cere, ni se impune sa trimitem soldati in Ucraina care sa lupte, evident, impotriva rusilor. Spaima este ca un anunt guvernamental este la baza, dar dupa staruinta mai serioasa asupra surselor, s-a gasit ca, de fapt, ar fi o presupunere de pe o retea de socializare, in care se scrie cam orice, si in toate punctele globului. Mai intai, cica doar douzeci de militari vor lupta cu armata imperiala rusa, Rusia fiind un imperiu de sute de ani, indiferent ce forma va fi luat statul: monarhie, democratie sau alte formule, toate "democratice "bineinteles".

Nu ca am fi excesiv de sceptici, dar recursul la istorie este nu numai la indemana, ci si obligatoriu. Gasim ca Tarile Romane au fost calcate de rusi de nici nu mai stim numarul, mai mult, s-au instalat ca ocupanti dupa razoiul ruso-turc, in care am contribuit determinant la victoria asupra otomanilor. Si lipsa "chefului" de a parasi teritoriul Principatelor a fost un fel de elegant "spasiva", fara sa roseasca, fara pic de rusine pentru ca imperiul, oricare i-ar fi numele pe lume si in orice punct al globului pamantesc, nu se impiedica de vointa de libertate a statelor mici.

Douazeci de militari! S-au gandit unii ca este doar inceputul, felul de a obisnui cetateanul ca este cu putinta asa ceva, pentru a mari in viitor numarul celor trimisi la moarte, deoarece nu vor obtine, manunchiul de romani, victoria asupra imperiului multisecular care a ocupat in istoria sa atat Parisul cat si Berlinul.

Romania, cea mai saraca tara a Europei, ar primi laude copilaresti, sclipitoare, amagitoare, care ne-ar face bine in aspiratiile noastre de a ne spoi cu aparenta de putere, din pozitia de victime, de tipul sacrificatilor din Coreea de Nord.

Ordinul maresalului Antonescu: "Soldati, va ordon treceti Prutul...", nu mai are nicio relevanta; armata nationala nu mai exista in forma de altadata. "Mosia" romaneasca este in buna parte in mainile strainilor si dragostea traditionala pentru glie, dizolvata. Asa ca, este absurd ca vietile celor cateva zeci de mii de soldati romani sa fie risipite pe meleaguri straine, intr-un razboi al altora, despre esenta caruia nu stim decat presupuneri. In vreme ce Romania saraceste, Ucraina mareste salariile din invatamant, iar minoritatea romaneasca are parte de tratamentul dur practicat fata de neprieteni.

Fie destula pentru toata istoria viitoare a Romaniei aruncarea in Al doilea razboi mondial care ne-a adus fatete ale raului necunoscute pana atunci de noi.

Victor Stir